ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3910/2018

HOTĂRÂRE

02.10.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3910/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 2 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2017 la Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de cesiune de creanță nr. 51-2012-050 din 28 februarie 2012 încheiat între pârâta B. și C. S.A. și lipsa unui titlu executoriu al B. împotriva reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 35 C. proc. civ., art. 632 alin. (2) și art. 633 C. proc. civ., art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, art. 1578 și art. 1582 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 9691 din 12 decembrie 2017, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că cererea de chemare în judecată reprezintă o veritabilă contestație la executare, raportat la susținerile reclamantului din acțiune referitoare la lipsa caracterului de titlu executoriu al actului juridic în baza căruia a fost executat silit în dosarul nr. x/2012 al BEJ D..

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 373 din C. proc. civ. de la 1865, în vigoare la data de 14.02.2011 (data formulării cererii de executare silită), raportat la dosarul de executare nr. 512/2012, Judecătoria Sectorului 1 București a constatat că executarea silită s-a desfășurat în circumscripția Judecătoriei Ploiești, motiv pentru care a declinat competența soluționării cauzei în favoarea acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 3301 din 18 aprilie 2018, Judecătoria Ploiești, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Ploiești și Judecătoria Sectorului 1 București, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că în raport cu obiectul cererii - acțiune în constatare, coroborat cu art. 107 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sector 1 București, instanță în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29 mai 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Contrar celor reținute de către Judecătoria Sectorului 1 București, care a constatat că în speță ar fi vorba despre o contestație la executare, Înalta Curte apreciază că obiectul litigiului îl reprezintă acțiune în constatare promovată pe cale principală, raportat la faptul că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de cesiune de creanță nr. 51-2012-050 din 28 februarie 2012 încheiat între pârâta B. și C. S.A. și lipsa unui titlu executoriu al B. împotriva reclamantului.

Având în vedere obiectul litigiului, respectiv acțiunea în constatare, Înalta Curte apreciază că, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a acestei cereri, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Instanța constată că, potrivit actelor aflate la dosar, pârâta B. este reprezentantă în ceea ce privește gestionarea relației cu debitorul în România prin E. S.R.L., având punct de lucru în București, str. x.

Art. 109 C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate cu reprezentantul dezemembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.

În consecință, având în vedere dispozițiile legale anterior evocate și obiectul cererii, respectiv acțiune în constatarea lipsei caracterului de titlu executoriu al contractului de cesiune de creanță, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la sediul pârâtei.

Prin urmare, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.