ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2371/2018

Ședința publică din data de 5 iunie 2018

Asupra contestației în anulare, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la data de 15 decembrie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. prin administrator judiciar Dr. B., precum și administratorul judiciar în nume propriu, acționând în calitate de lider al consorțiului A./C./D. a chemat în judecată pârâta Compania Natională de Autostrazi și Drumuri Naționale din Romania S.A. (în prezent Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA) pentru ca, prin hotărârea arbitrală ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a următoarelor sume de bani:

1) 468.513,76 euro plus TVA, reprezentând "restituirea cheltuielilor incidentale cu serviciile subcontractorilor"

2) 112.091,59 euro, reprezentând "dobândă moratorie calculată provizoriu până la data introducerii cererii de arbitrare"

3) dobânda legală "asupra sumelor acordate prin sentința arbitrală, de la data pronunțării sentinței arbitrale și până la data stingerii efective a debitului"

4) cheltuielile ocazionate de litigiul arbitral.

Prin sentința arbitrală nr. 120 din 27.10.2015 a CACI - CCIR s-a admis în parte acțiunea arbitrală și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 551.385,54 euro, cu titlu de "restituire a cheltuielilor incidentale cu serviciile subcontractorilor", precum și a sumei de 100.482,74 euro, cu titlu de penalități de întârziere acumulate până la data introducerii acțiunii arbitrale. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 53.000 euro, cu titlu de cheltuieli de arbitrare.

Împotriva sentinței arbitrale nr. 120/27.10.2015 și a încheierii din 09.04.2015 a formulat acțiune în anulare pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., aceasta fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2016.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 67/F din 4 aprilie 2017 a respins acțiunea în anulare formulată de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., împotriva sentinței arbitrale nr. 120/27.10.2015 și a încheierii din 09.04.2015 pronunțate în dosarul nr. x/2010 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCIR, în contradictoriu cu reclamanta A. prin administrator judiciar Dr. B. și administratorul judiciar în nume propriu, acționând în calitate de lider al consorțiului A./C./D., ca nefondată; s-a respins cererea de suspendare a executării sentinței arbitrale atacate ca rămasă fără obiect; s-a dispus restituirea către pârâtă a cauțiunii în cuantum de 16.671,90 RON consemnată la E. - Sucursala Victoria conform recipisei de consemnare nr. x/31.05.2016.

Împotriva sentinței civile nr. 67/F din 4 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs recurenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A..

Prin decizia nr. 157 din 25 ianuarie 2018 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței civile nr. 67/F din 04 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A..

În motivarea acestei decizii, instanța a reținut că data inițială a dosarului este 15 decembrie 2014, astfel încât, la momentul înregistrării acțiunii erau în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) din noul C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare. Prin urmare, s-a apreciat că împotriva sentinței civile nr. 67/F din 04 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

În plus, s-a constatat că decizia ce formează obiectul recursului are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

La data de 20 martie 2018, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 157 din 25 ianuarie 2018 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea acesteia, cu consecința anulării deciziei atacate și soluționării recursului.

În motivarea cererii, s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate având în vedere că instanța nu a analizat toate actele și cererile din dosarul cauzei în completul de filtru.

În acest sens, s-a învederat că prin punctul de vedere întocmit la data de 4 decembrie 2017 la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, CNAIR a invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituția României și art. 29-33 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia.

Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (1) teza a II-a și art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, având în vedere că aceasta a fost formulată împotriva unei decizii pronunțate în recurs fără cale de atac.

Analizând contestația în anulare, în raport cu temeiul de drept invocat, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă pentru considerentele care succed:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Conform alin. (2) al aceluiași articol hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Potrivit alin. (3) al art. 503 C. proc. civ., dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Față de dispozițiile normative arătate rezultă că obiectul contestației în anulare diferă în funcție de motivele invocate în susținerea acesteia, dar în toate cazurile, obiectul contestației îl formează hotărârile judecătorești definitive.

Atunci când hotărârile sunt date în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu pot face obiectul contestației în anulare acele decizii prin care recursul a fost anulat sau respins ca inadmisibil, printr-o decizie a completului de filtru, în faza de examinare a cerințelor de formă pe care trebuie să le întrunească recursul, întrucât potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în acest caz, decizia nu este supusă niciunei căi de atac.

Din analiza art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, care ar fi putut permite admiterea acestuia și nu atunci când se soluționează recursul pe o excepție, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea excepției, ceea ce excede contestației în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

În consecință, întrucât decizia prin atacată cu contestație în anulare, s-a respins recursul ca inadmisibil prin hotărâre care, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu este supusă niciunei căi de atac, aceasta nu este susceptibilă de a fi retractată pe calea contestației în anulare, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute la art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar din acest motiv, este inadmisibilă.

Mai mult, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta...", ceea ce înseamnă că orice cale de atac, poate fi exercitată numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva deciziei nr. 157 din 25 ianuarie 2018 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2018.