ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 789/2020

Ședința publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la 6 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (a cărei succesoare este Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.) la plata sumei de 24.040.016,09 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și a sumei de 5.769.603,86 RON, reprezentând TVA, cu cheltuieli de arbitrare.

Prin sentința arbitrală nr. 11 din 18 ianuarie 2018, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea arbitrală și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 22.229.698,49 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și a cheltuielilor de arbitrare în cuantum de 362.347,27 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 7 martie 2018, sub nr. x/2018, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat anularea în parte a sentinței arbitrale și trimiterea cauzei spre rejudecare curții de arbitraj.

În drept, acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale a fost întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) și art. 613 alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 63/F din 15 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a aceleiași curți de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București la 31 mai 2018, sub nr. x/2018*.

Prin sentința civilă nr. 3014 din 25 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a V-a Civile a aceleiași curți de apel; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două secții și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Prin decizia nr. 3496 din 23 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a V-a Civile a Curții de Apel București.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul secției a V-a Civile a Curții de Apel București sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 12 din 19 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii în anulare, ca neîntemeiată; a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței arbitrale.

Împotriva sentinței civile nr. 12 din 19 februarie 2019, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, recurenta a susținut, în esență, că prima instanță nu a analizat motivele invocate prin cererea în anulare, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

După prezentarea în detaliu a raporturilor contractuale deduse judecății, autoarea recursului a subliniat că a operat compensația legală între părțile în litigiu.

În aceste condiții, recurenta a conchis că acțiunea în anularea sentinței arbitrale trebuia admisă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în data de 05 aprilie 2019, sub nr. x/2018.

Intimata a depus întâmpinare la 10 mai 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepțiile netimbrării, inadmisibilității și nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, cu nerespectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea excepțiilor/apărărilor invocate de intimată.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Intimata A. a depus la 10 februarie 2020 punct de vedere la raport, prin care a achiesat la concluziile magistratului-asistent raportor, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

La 12 februarie 2020, recurenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a depus punct de vedere la raport, solicitând a se constata admisibilitatea recursului și judecarea recursului pe fond.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepțiile netimbrării, inadmisibilității și nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la excepția netimbării recursului, Înalta Curte reține că cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția netimbrării recursului.

Cu privire la excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Având în vedere că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială, reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acțiunii arbitrale.

În aceste condiții, introducerea acțiunii arbitrale la 06 noiembrie 2015 relevă că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, "hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar conform art. 613 alin. (3) din același act normativ, "admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și (...)".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că sunt supuse recursului numai hotărârile curții de apel prin care a fost admisă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

"Per a contrario", hotărârile curții de apel prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că recursul are ca obiect sentința civilă nr. 12 din 19 februarie 2019, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței arbitrale.

Așadar, sentința primei instanțe nu face parte din categoria hotărârilor enunțate limitativ la art. 613 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data intentării acțiunii arbitrale, în aplicarea art. 27 din același act normativ.

Fiind o hotărâre judecătorească prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale, rezultă că sentința civilă nr. 12 din 19 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Mențiunea din dispozitivul sentinței recurate, "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (...)" nu poate conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac.

Relevant în acest sens este art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Pentru aceste motive, în temeiul art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, raportat la art. 493 alin. (5) teza I din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței arbitrale.

Cu privire la excepția nulității recursului, Înalta Curte reține că, dată fiind admiterea excepției inadmisibilității, care vizează inexistența căii de atac, nu se mai impune analiza excepției nulității ce vizează modul (condițiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac.

Referitor la cererea intimatei A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs conform art. 494 C. proc. civ., instanța supremă constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata A. privind obligarea recurentei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de netimbrare invocată de intimată prin întâmpinare.

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimată prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de recurenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., împotriva sentinței civile nr. 12 din 19 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Respinge cererea intimatei A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 și pronunțată prin punerea la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.