ÎCCJ, decizie (scj.ro #82158)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82158) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Proprietate
extratabulară. Acțiune în grănițuire
.
Cuprins
pe materii
. Drept civil. Drept de proprietate extratabular.
Grănițuire. Intabularea dreptului.
Index
alfabetic.
Drept civil
-
Grănițuire. Acțiune.
-
Intabularea dreptului de proprietate.
-
Proprietate extratabulară.
Legea nr. 115/1938: art. 17 – 18, art. 26,
Codul civil: art. 584
Potrivit art. 26 din Legea nr. 115/1938, drepturile reale imobiliare
se dobândesc fără înscriere în cartea funciară în cazul succesiunii legale și
testamentare, vânzării silite și exproprierii, titularului unui asemenea drept
nefiindu-i permis, înainte de înscrierea dreptului în cartea funciară, doar să
încheie acte de transmisiune sau de grevare a bunului.
Acțiunea în grănițuire este la îndemâna și altor titulari de
drepturi reale, nu numai a proprietarilor tabulari, inclusiv a proprietarilor
extratabulari, ai unui drept de superficie, drepturile părților fiind dobândite
pe calea devoluțiunii succesorale judecătorești.
Î.C.C.J.,
secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 123 din 13 ianuarie
2005.
La 10 ianuarie 2003, reclamantele M.I. și T.A.
au chemat
în judecată pe pârâții V.I. și V.M. solicitând să stabilească linia
despărțitoare dintre terenurile lor, învecinate, majorarea la 1.000.000 lei
anual a despăgubirilor datorate de pârâți potrivit sentinței civile nr. 1878
din 10 octombrie 2000 a Judecătoriei Sighet, precum și obligarea pârâților de a
închide ușa de acces din spatele casei lor și de a nu mai folosi această cale
de acces spre curtea reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 3262 din 6 noiembrie 2003, Judecătoria
Sighetu Marmației a admis în parte acțiunea, a stabilit linia despărțitoare
dintre terenurile părților, a obligat pârâții la suportarea a jumătate din
cheltuielile de grănițuire, a majorat la 522.000 lei anual despăgubirile
datorate de pârâți.
Judecătoria a constatat că, prin hotărâri irevocabile
anterioare, s-a dispus ieșira din indiviziune a reclamantelor și a pârâtului
V.I., în lotul reclamantei T.A. fiind atribuit și un teren ce se află sub
casa pârâților, în favoarea cărora a fost instituit drept de superficie, contra
unor despăgubiri anuale de 192.000 de lei, împrejurări care au generat
divergențe între părți cu privire la hotarul dintre proprietăți, al cărui
aliniament real este cel stabilit pe aliniamentul A-1-2-D din raportul de
expertiză întocmit de F.A., impunându-se și majorarea cuantumului
despăgubirilor civile, dar nejustificându-se admiterea celorlalte capete de
cerere.
Prin decizia civilă nr. 567 din 9 martie 2004, Curtea de Apel
Cluj a admis apelul declarat de pârâți, a respins apelul declarat de reclamante
și a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că a respins în
întregime acțiunea reclamantelor.
Instanța de apel a reținut, în esență, că reclamantele au intrat
în stăpânirea terenurilor în urma unui partaj succesoral, iar pârâții au
construit o casă pe terenul în litigiu, însă nici una din părți nu a procedat
la intabularea terenului și, respectiv, a construcției.
În drept, instanța de apel a statuat că drepturile reale se
dobândesc numai prin înscrierea lor în cartea funciară potrivit art. 17 din
Legea nr. 115/1938, astfel că, în concret, părțile nu au făcut dovada calității
de proprietari asupra terenului și construcției, ceea ce înseamnă că acțiunea
în grănițuire nu îndeplinește condiția esențială cerută de art. 584 din Codul
civil, anume aceea ca imobilele supuse grănițuirii să constituie proprietatea
părților în litigiu, iar despre existența dreptului de superficie nu se poate
discuta fără intabularea construcției.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs
reclamantele, susținând că s-a statuat nelegal în sensul inadmisibilității
acțiunii, nesocotind calitatea părților de proprietare extratabulare asupra
terenurilor atribuite prin partaj succesoral.
Recursul este întemeiat.
Instanța de apel a dat o interpretare restrictivă dispozițiilor
Legii nr. 115/1938 și ale art. 584 din Codul civil, hotărârea fiind pronunțată
cu încălcarea acestor dispoziții legale.
În înțelesul art. 584 din Codul civil, acțiunea în
grănițuire este inadmisibilă numai între coproprietarii aceluiași fond, putând
însă a fi utilizată de proprietar, uzufructuar și chiar de către posesor (mai
puțin deținătorii precari) împotriva titularului unui alt drept real (uzufruct,
superficie, drept de folosință), precum și împotriva chiriașului sau
arendașului, dar cu introducerea în cauză și a proprietarului.
Unul din principiile fundamentale ale regimului juridic al
cărții funciare este, într-adevăr, cel al efectului constitutiv de drepturi
reale al înscrierii în cartea funciară, reglementat prin art. 17 – 18 din Legea
nr. 115/1938, ceea ce înseamnă că drepturile reale cu privire la imobile pot fi
constituite, modificate sau stinse numai prin înscriere în cartea funciară.
De la principiul enunțat există însă excepții, una fiind dată de
art. 26 din lege, care prevede că drepturile reale imobiliare se dobândesc fără
înscriere în cartea funciară în cazul succesiunii legale și testamentare,
vânzării silite și exproprierii, titularului unui asemenea drept nefiindu-i
permis, înainte de înscrierea dreptului în cartea funciară, doar să încheie
acte de transmisiune sau de grevare a bunului.
Așadar, potrivit celor de mai sus, acțiunea în grănițuire este
la îndemâna și altor titulari de drepturi reale, nu numai a proprietarilor
tabulari, cum greșit a decis instanța de apel, inclusiv a proprietarilor
extratabulari, cum este cazul reclamantelor din acest proces, pârâți putând fi,
de asemenea, titularii extratabulari ai unui drept de superficie, drepturile
părților fiind dobândite pe calea devoluțiunii succesorale judecătorești.
Ca atare, s-a admis recursul, s-a casat hotărârea atacată și s-a
trimis cauza la instanța de apel pentru rejudecarea apelurilor declarate de
părți, cu îndrumarea de a se cerceta și celelalte motive formulate pe
calea recursului, ca susțineri de fond.