ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2064/2018

Ședința publică din data de 22 mai 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 21 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamantele S.C. A. S.A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., S.C. E. S.A. și S.C. F. S.A:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948, art. 964, art. 966 și art. 968 C. civ. din 1864 și pe cele ale art. 30 și art. 194 C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 aprilie 2016, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B., în procedura de regularizare a cererii și a dispus continuarea judecății cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., S.C. E. S.A. și S.C. F. S.A.

Pârâtele S.C. E. S.A. și S.C. F. S.A. au formulat cereri de repunere în termen și întâmpinări, prin care au invocat excepția lipsei calității de reprezentant a domnului G., având în vedere că reclamanta S.C. A. S.A. este în insolvență și are dreptul de administrare ridicat, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B., excepția lipsei de interes și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantelor.

Pârâta S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., ca fiind depusă și semnată de o persoană fără calitatea de reprezentant, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes.

Prin încheierea din 14 decembrie 2016, prima instanță a respins cererile privind repunerea în termenul de formulare a întâmpinării; a respins excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâtele S.C. E. S.A. și S.C. F. S.A.; a respins excepția lipsei calității de reprezentant a domnului G., invocată de pârâtele S.C. E. S.A. și S.C. F. S.A. și excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa calității de reprezentant, invocată de pârâta S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L.; a dispus unirea cu fondul a excepțiilor lipsei calității procesuale active, lipsei de interes și prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 964/C din 22 decembrie 2016, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. A. S.A. și lipsei de interes; a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. (fostă S.C. F. S.A.), prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., S.C. E. S.A. și S.C. F. S.A.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L., a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 7 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins cererea de repunere în termenul de reexaminare formulată de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L.; a respins ca tardivă cererea de reexaminare formulată de aceeași parte împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, fixată prin rezoluția din 24 martie 2017, în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia nr. 1203/Ap/2017 din 27 iunie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L., împotriva sentinței civile nr. 964/C din 22 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L., a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că au fost încălcate principiile contradictorialității și dreptului la apărare, întrucât excepția netimbrării cererii de apel nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților.

Încălcarea celor două principii decurge și din respingerea ca tardivă a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, prin încheierea din 7 iunie 2017, având în vedere că această cerere a fost soluționată fără prezența și citarea recurentei-reclamante.

Titulara recursului a mai susținut că invocarea de către instanța de apel a art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, în condițiile în care în primă instanță nu a fost datorată taxa judiciară de timbru și fără a fi respectate principiile contradictorialității și dreptului la apărare, atrage nelegalitatea sub aspect procedural a deciziei instanței de apel.

Astfel, s-a subliniat că recurentei-reclamante nu i s-a dat posibilitatea reală și efectivă de a contesta taxa judiciară de timbru în cuantum de 583.802 RON.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, care instituie scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru pentru societățile aflate în insolvență.

Intimata-pârâtă S.C. F. S.A. a depus întâmpinare la 14 septembrie 2017, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare s-a susținut, în esență, că timbrajul aferent cererii de apel putea fi contestat doar pe calea cererii de reexaminare care se soluționează fără citarea părților.

În condițiile în care cererea de reexaminare formulată de recurenta-reclamantă a fost respinsă printr-o încheiere definitivă, instanța de apel putea verifica doar dacă taxa judiciară de timbru a fost sau nu achitată.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 14 noiembrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

În ședința din 27 februarie 2018, constatând că recursul nu poate fi soluționat conform art. 493 alin. (5) sau art. 493 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a pronunțat, în temeiul art. 493 alin. (7) din același act normativ, o încheiere de admitere în principiu a recursului, acordând termen de judecată la 22 mai 2018, în vederea soluționării recursului în ședință publică.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că, la termenul de dezbateri din 22 mai 2018, recurenta-reclamantă a susținut că rezoluția privind stabilirea taxei judiciare de timbru a fost comunicată la o adresă diferită față de cea de la sediul administratorului judiciar H. S.P.R.L. și cea de la sediul său social, motiv pentru care a luat cunoștință de obligația de plată a acestei taxe la termenul de judecată din 23 mai 2017. Având în vedere că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsește critica de nelegalitate anterior evocată, instanța supremă nu va examina această critică, întrucât a fost formulată după împlinirea termenului de declarare și motivare a recursului prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că au fost încălcate principiile contradictorialității și dreptului la apărare, întrucât excepția netimbrării cererii de apel nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților.

Verificând conținutul încheierii de dezbateri din 20 iunie 2017, instanța supremă constată că instanța de apel a invocat, din oficiu, excepția netimbrării cererii de apel și a acordat părților prezente cuvântul asupra acestei excepții.

Faptul că reprezentantul recurentei-reclamante nu s-a prezentat la acel termen nu înseamnă că excepția netimbrării cererii de apel a fost soluționată cu încălcarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, întrucât recurenta-reclamantă a fost citată pentru termenul respectiv.

În acest sens pot fi evocate și dispozițiile art. 14 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, "instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel".

Cum în textul de lege anterior menționat este utilizată conjuncția "sau" rezultă că respectarea principiului contradictorialității presupune fie citarea, fie înfățișarea părților la termenul de judecată la care se soluționează o cerere.

Cu privire la existența la dosarul de apel a unei cereri de amânare a judecății pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentantului recurentei-reclamante la termenul de judecată din 20 iunie 2017, instanța supremă constată că instanța de apel a respins motivat cererea respectivă și a amânat pronunțarea la 27 iunie 2017, pentru ca părțile să depună concluzii scrise.

Art. 222 alin. (2) C. proc. civ. prevede că atunci când instanța refuză amânarea judecății pentru lipsă de apărare, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Având în vedere că modul în care a procedat instanța de apel respectă cerințele textului de lege anterior evocat rezultă că nu a fost încălcat dreptul la apărare al recurentei-reclamante, ca urmare a respingerii cererii de amânare a judecății.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că încălcarea celor două principii decurge și din respingerea ca tardivă a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, prin încheierea din 7 iunie 2017, având în vedere că această cerere a fost soluționată fără prezența și citarea recurentei-reclamante.

Caracterul nefondat al acestei critici rezultă din conținutul art. 39 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, conform căruia, cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă.

Dat fiind că soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru se realizează fără citarea părților rezultă că nici din această perspectivă nu se poate reține încălcarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.

Prin urmare, instanța supremă reține că sunt nefondate criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, care instituie scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru pentru societățile aflate în insolvență.

Prin raportare la această susținere, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă critică în recurs modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în etapa procesuală a apelului.

Art. 39 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate", iar art. 39 alin. (2) teza I din același act normativ prevede că încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare are caracter definitiv.

Prin raportare la aceste texte de lege, instanța supremă constată că, prin încheierea din 7 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins ca tardivă cererea de reexaminare formulată de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L., împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, fixată prin rezoluția din 24 martie 2017, în dosarul nr. x/2016.

Având în vedere că încheierea anterior menționată are caracter definitiv de la data pronunțării, conform art. 39 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, rezultă că modul de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate în apel nu mai poate fi criticat în calea de atac a recursului.

În sprijinul acestei concluzii poate fi evocată și decizia nr. 7/2014, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului".

Cum calea specială de atac a reexaminării taxei judiciare de timbru este prevăzută atât în Legea nr. 146/1997, cât și în O.U.G. nr. 80/2013, rezultă că statuarea completului competent să judece recursul în interesul legii se impune a fi respectată și în prezentul litigiu, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel, modul de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate în apel reprezintă o chestiune definitiv tranșată în cursul procesului ce nu mai poate fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Prin urmare, instanța supremă va înlătura criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte S.C. F. S.A. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs conform art. 494 C. proc. civ., instanța supremă constată că intimata-pârâtă S.C. F. S.A. nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate în recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-pârâtă S.C. F. S.A. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., prin administrator judiciar H. S.P.R.L., împotriva deciziei nr. 1203/Ap/2017 din 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă S.C. F. S.A. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2018.