ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 201/2018

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/62/2015 la data de 17 august 2015, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL solicitând să se constate nulitatea absolută a actului adițional (AA.) sub semnătură privată nr. x din 22 mai 2009, încheiat la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 16 august 2007 de BNP C. și a AA. sub semnătură privată nr. x din 05 noiembrie 2010 încheiat la același contractul de vânzare-cumpărare și să se dispună radierea notărilor acestor acte adiționale din CF nr. 38506 a Mun. Brașov, având nr. top 11331/1/3, CF nr. 38514 a mun. Brașov, nr. top 11331/1/4 și CF nr. 35656 a mun. Brașov, nr. top 11331/1/5, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 159/C din 21 martie 2016 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL, în insolvență, prin administrator special D. și prin administrator judiciar E. în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, și, în consecință s-a constatat nulitatea absolută a actelor adiționale sub semnătură privată nr. x din 22 mai 2009 și nr. x din 05 noiembrie 2010 încheiate la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 16 august 2007 de BNP C. A fost respins capătul de cerere privind radierea notărilor actelor adiționale menționate din CF nr. 38506 a mun. Brașov. Au fost respinse cererile reclamantei și pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC A. SRL solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1203/Ap din 26 septembrie 2016 pronunțată de Curtea De Apel Brașov, secția civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC A. SRL prin reprezentant legal împotriva Sentinței civile nr. 159/C din 21 martie 2016 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a fost schimbată în parte în sensul că s-a dispus și radierea notării actelor adiționale menționate din cartea funciară. Au fost menținute restul dispozițiilor din sentință. A fost obligată intimata SC B. SRL să plătească suma de 3240 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC B. SRL solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea rejudecării apelului.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că aceasta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Recursul este formulat în cadrul termenului procedural prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 1 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (5) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea recursului către intimată, cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei întâmpinare în termen de cel mult 30 de zile, însă aceasta nu a înțeles să se conformeze acestei obligații.

În baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, fiind desemnată persoana în vederea întocmirii raportului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 21 iunie 2017 potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de Ia data de 8 noiembrie 2017, a fost admis în principiu recursul și a fost fixat termen la data de 31 ianuarie 2018 în vederea soluționării recursului.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursurile și dezvoltarea lor

Recurenta a invocat motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. susținând că decizia recurată este nulă întrucât instanța de apel a rămas în pronunțare la termenul de judecată din data de 20 septembrie 2016 și a amânat pronunțarea până la data de 26 septembrie 2016, însă recurentei nu i-a fost comunicată decât decizia recurată, nu și încheierea de amânare a pronunțării, omisiune de natură a permite prezumția potrivit cu care aceasta nu a fost întocmită, cu încălcarea normei imperative conținute în art. 233 C. proc. civ.

Printr-o altă critică se arată că instanța de apel a depășit limitele puterii judecătorești prin admiterea cererii intimatei-reclamante de radiere din cartea funciară a celor două acte adiționale având în vedere dispozițiile art. 33 alin. (2) raportat la art. 31 din Legea nr. 7/1996, din a căror interpretare rezultă că cererea de radiere se soluționează de către oficiul teritorial de carte funciară.

Prin hotărârea recurată, instanța de apel a încălcat flagrant regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Se are în vedere de către recurentă aspectul reținut de prima instanță, potrivit cu care pretenția de radiere a notării celor două acte adiționale din cartea funciară nu a fost întemeiată în drept. Omisiunea intimatei-reclamante nu a fost complinită de prima instanță în calea de atac a apelului, Curtea de Apel Brașov punând în discuția părților incidența în soluționarea căii de atac - sub aspectul radierii notării actelor adiționale - a Decretului-lege nr. 215/1938, pentru ca, în cele din urmă, să fie întemeiată soluția pe dispozițiile Legii nr. 7/1996. Apreciază recurenta că, în speță, au fost încălcate dreptul la apărare și principiul contradictorialității.

Recurenta susține că o asemenea "identificare" a cauzei acțiunii/pretenției de radiere s-a realizat direct în calea de atac, dar și prin punerea în discuția părților a unui temei de drept și fundamentarea soluției pe cu totul altul, o asemenea "calificare" putând fi realizată (cel mult) doar ca efect al unei anulări prealabile a hotărârii instanței de fond pentru omisiunea desăvârșirii fondului cât privește capătul accesoriu de cerere.

Printr-o altă critică se susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază [art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.]. Sub un prim aspect, motivarea instanței de apel nu combate considerentul primei instanțe referitor la faptul că, în speță, capătul de cerere având ca obiect radiere nu este unul accesoriu, ci unul principal, la fel cum nu înlătură argumentele primei instanțe referitoare la faptul că constatarea nulității pentru simplul fapt al neperfectării actelor adiționale în formă autentică și nu pentru lipsa consimțământului nu impune radierea, actul fiind unul valabil încheiat.

Pe de altă parte, instanța de apel recunoaște implicit valabilitatea actelor adiționale chiar după momentul constatării nulității acestora pentru lipsa formei autentice, dar apreciază că aceasta nu prezintă relevanță cât privește "sancțiunea" radierii, fără a motiva în fapt și drept acest considerent. Pe aceeași linie, instanța de apel apreciază că situația juridică reală nu mai corespunde cuprinsului cărții funciare, fără a motiva opinia astfel formulată.

O altă critică vizează faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material [art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.]. Recurenta arată că nu corespunde realității argumentul instanței de apel potrivit cu care situația juridică reală nu ar mai corespunde cu cuprinsul cărții funciare. Cele două acte adiționale au fost doar notate în cartea funciară a imobilului, tocmai datorită lipsei formei autentice a acestora. Acestea au fost notate ca fapte juridice în legătură cu imobilul și nu reprezintă un "titlu", astfel cum sunt calificate de instanța de apel, între părți producând efecte contractul de vânzare-cumpărare inițial, singurul întabulat, notarea celor două acte adiționale având ca finalitate asigurarea publicității acestora, informarea persoanelor interesate cu privire la obligațiile asumate de fiecare dintre cele două părți. Actele adiționale nu au fost niciodată privite nici măcar de OCPI Brașov ca acte adiționale la contractul de vânzare-cumpărare (tocmai pentru lipsa formei autentice), împrejurare în raport de care constatarea nulității acestora nu a generat o modificare a situației juridice reale de natură a impune radierea acestora din cartea funciară.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

Recurenta a invocat motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. susținând că i-a fost comunicată doar decizia recurată, nu și încheierea de amânare a pronunțării.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Conform art. 175 C. proc. civ. actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, textul de lege instituind o nulitate condiționată.

Cum în cauză, încheierea de amânare a pronunțării există la dosar, omisiunea de a comunica odată cu decizia și încheierea de amânare a pronunțării nu atrage nulitatea hotărârii de vreme ce respectiva încheiere există și se află la dosar.

Partea căreia nu i-a fost comunicată încheierea de dezbateri este oricând în termen de a formula critici cu privire la aceasta, necomunicarea încheierii de amânare a pronunțării neproducându-i o vătămare care poate fi înlăturată doar prin anularea actului, prin urmare critica este nefondată.

Critică prin care se arată că instanța de apel a depășit limitele puterii judecătorești având în vedere dispozițiile art. 33 alin. (2) raportat Ia art. 31 din Legea nr. 7/1996, din a căror interpretare rezultă că cererea de radiere se soluționează de către oficiul teritorial de carte funciară este nefondată.

Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale, prin urmare legea nu atribuie exclusivitate de soluționare a cererilor Biroului de carte funciară.

Printr-o altă critică s-a arătat că instanța de apel a greșit când a reținut că temeiul solicitării radierii din cartea funciară a notării actelor adiționale este art. 33 din Legea nr. 7/1996 deși reclamanta nu a indicat niciun temei al acestui petit, motiv pentru care apreciază recurenta că, în speță, au fost încălcate dreptul la apărare și principiul contradictorialității, deoarece deși instanța de apel a pus în discuție incidența Decretului-lege nr. 115/1938 soluția s-a pronunțat pe alt temei, o asemenea "calificare" putând fi realizată doar ca efect al unei anulări prealabile a hotărârii instanței de fond pentru omisiunea desăvârșirii fondului cât privește capătul accesoriu de cerere.

Și această critică este nefondată. Conform art. 22 C. proc. civ. alin. (4), judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.

Raportat la motivul de nelegalitate invocat și anume art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, recurenta nu a indicat vătămarea care i s-a produs și care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului procedural.

În plus, contrar susținerilor recurentei, din încheierea din 26 septembrie 2016 pronunțată de instanța de apel, nu rezultă ceea ce susține aceasta, și anume că instanța s-ar fi pronunțat pe un alt temei legal decât cel pus în discuția părților.

Printr-o altă critică s-a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază [art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.] sens în care s-a arătat că instanța de apel nu a combătut considerentul primei instanțe referitor la faptul că, în speță, capătul de cerere având ca obiect radiere nu este unul accesoriu, ci unul principal și nu a înlăturat argumentele primei instanțe referitoare la faptul că constatarea nulității pentru simplul fapt al neperfectării actelor adiționale în formă autentică și nu pentru lipsa consimțământului nu impune radierea, actul fiind unul valabil încheiat.

Contrar acestor susțineri, instanța de apel a admis capătul de cerere privind radierea din cartea funciară a înscrisurilor anulate în considerarea admiterii acțiunii principale de către instanța de fond și cu justificarea că notările din cartea funciară trebuie să fie în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Instanța de apel s-a rezumat strict la consecințele admiterii obiectul principal al acțiunii și anume anularea actelor juridice pentru nerespectarea formei autentice, doar acest aspect având relevanță în cauză.

Astfel, instanța de apel a menționat că valabilitatea convenției părților sub aspectul obligațiilor asumate și posibilitatea valorificării înscrisurilor ca înscrisuri sub semnătură privată sunt elemente care nu pot menține notări în cartea funciară despre acte anulate iar argumentul pentru care a reținut că se impune radierea înscrierilor în cartea funciară pe considerentul că situația juridică reală nu mai corespunde cu cuprinsul cărții funciare, este o motivare suficientă.

Este nefondată și critica prin care recurenta susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material [art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.] sens în care arată că nu corespunde realității argumentul instanței de apel potrivit cu care situația juridică reală nu ar mai corespunde cu cuprinsul cărții funciare întrucât cele două acte adiționale au fost doar notate în cartea funciară a imobilului ca fapte juridice, tocmai datorită lipsei formei autentice a acestora.

Potrivit principiului quod nullum est, nullum producit effectum adică un act nul nu mai produce efecte. Or, atâta timp cât actele au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească, aducerea la îndeplinirea a acesteia presupune rectificarea înscrierilor efectuate în baza acestor acte astfel încât înscrierea în cartea funciară să fie în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ. constatând că motivele de nelegalitate nu sunt fondate, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL împotriva Deciziei civile nr. 1203/Ap din 26 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT