ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 443/2018

Ședința publică din data de 21 februarie 2018

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 455/C din data de 30 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/2011 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Mun. Brașov. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Primarul Mun. Brașov și Consiliul Local al Mun. Brașov, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost respinsă, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Mun. Brașov. A fost obligată reclamanta S.C. A. S.R.L. să achite pârâtului Mun. Brașov suma de 2.480 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată. A fost respinsă excepția lipsei de interes a intervenientei S.C. B. S.R.L., invocată din oficiu și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Mun. Brașov în cererea de intervenție, invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L.. A fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenție principală formulată de intervenienta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Mun. Brașov.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 19.01.2007, între S.C. B. S.R.L., în calitate de asociat prim și pârâtul Mun. Brașov, în calitate de asociat secund, s-a încheiat contractul de asociațiune în participațiune având ca obiect realizarea investiției "Amenajare ștrand Noua", situată în Brașov, cartier Noua,

Prin art. 2.3 lit. b), Asociatul Prim s-a obligat să obțină Autorizația de Construire (în continuare AC), în termen de 4 luni de la data semnării contractului și să realizeze investiția în maxim 18 luni de la data obținerii AC.

De asemenea, cf. art. 2.3 lit. c) din contract, părțile au stabilit că pot realiza orice altă activitate profitabilă lor.

Ca și aporturi, cf. art. 4.1, Asociatul prim s-a obligat să contribuie cu asigurarea integrală a finanțării și execuției ștrandului Noua, în valoare de aproximativ 4.232.369 euro, cf. devizului general estimativ întocmit de S.C. C. S.R.L., în vreme ce, cf. art. 4.2, Asociatul Secund, Mun. Brașov, s-a obligat să contribuie cu un aport social constând în terenul necesar realizării obiectului contractului (ștrandul Noua), în suprafață totală de aproximativ 3,5 ha, precum și cu obținerea tuturor autorizațiilor, avizelor și acordurilor necesare desfășurării în condiții de legalitate a activității ce face obiectul asocierii, care vor fi puse la dispoziția asociatului prim.

Cf. art. 6.1, repartizarea beneficiilor rezultate din activitățile comune desfășurate de coasociați în cadrul asociațiunii urma să se facă astfel: din încasările lunare în urma exploatării ștrandului Noua, un procent de 25% se cuvenea asociatului secund, Mun. Brașov, iar altul de 75%, asociatului prim.

Ca și temei de drept al contractului, părțile au avut în vedere, în afară de HCL 405/2006 și 765/2006 adoptate de Consiliul Local Brașov în exercitarea atribuțiilor conferite de Leg. 215/2001, dispozițiile art. 215-256 Codul comercial.

La data de 21.02.2007 a fost obținut C.U. nr. 655 din care rezultă că terenul aportat de Mun. Brașov, în temeiul contractului nr. x/19.01.2007, este situat în str. x, f.n., CF x, 26811, nr. x. Cf. extrasului CF din 13.02.2007, în cartea funciară figura ca proprietar al terenului menționat în C.U. Statul Român, cu drept de expropriere cf. Leg. 187/1945.

Predarea terenului de Mun. Brașov către S.C. B. S.R.L. s-a făcut, cf. p.v. de predare-primire, la data de 19.06.2007.

La data de 16.10.2007, între reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de asociat prim, și pârâtul Mun. Brașov, în calitate de asociat secund, s-a încheiat Actul adițional nr. x la contractul de asociere în participațiune nr. x/19.01.2007. Prin acest act adițional, S.C. A. S.R.L. a înlocuit-o pe S.C. B. S.R.L. în contractul de asociațiune în participațiune nr. 3, înlocuire aprobată prin HCL nr. 684/27.08.2007.

Prin art. 3 a actului adițional s-a stipulat că "raportul juridic dintre S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., decurgând din desocotirea acestora, va fi reglementat printr-un act separat, neafectând în nici un mod derularea contractului nr. x/2007".

Actul adițional a fost semnat atât de Mun. Brașov și S.C. A. S.R.L., cât și de S.C. B. S.R.L..

La dosarul cauzei nu s-a depus un act de desocotire a S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., intitulat ca atare, însă S.C. A. S.R.L. recunoaște că ștrandul Noua a fost realizat de S.C. B. S.R.L..

Între aceste două societăți s-a încheiat, la data de 15.07.2007, deci anterior actului adițional, un contract de cesiune prin care au convenit cesiunea tuturor drepturilor și obligațiilor izvorâte din contractul de asociere în participațiune nr. x/19.01.2007, de la S.C. B. S.R.L. (cedent) la S.C. A. S.R.L. (cesionar), în condițiile contractuale enumerate la punctele 2 și 3. În esență, cedentul B. s-a obligat să realizeze investiția "Amenajare ștrand Noua", cf. devizului general estimativ întocmit de S.C. C. S.R.L. (2.1), să finanțeze în întregime întreaga investiție (toate cheltuielile aferente realizării investiției efectuate până la momentul încheierii actului de cesiune de către S.C. B. S.R.L. urmând a fi incluse în valoarea finală a investiției - pct. 2.2) și să predea investiția la finalizarea ei către S.C. A. S.R.L.. Prețul cesiunii a fost stabilit ca fiind egal cu valoarea contabilă a investiției, la care se adaugă o cotă de profit de 5% din valoarea contabilă a investiției (pct. 3.1). Ca și termen de plată, s-a stabilit, prin pct. 3.2, un termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu al 2-lea an de la momentul cesionării, primul an fiind de grație, fără obligații financiare din partea S.C. A. S.R.L..

Ulterior acestei cesiuni, la data de 01.05.2008, în temeiul contractului nr. x, S.C. B. S.R.L., în calitate de locator a închiriat către S.C. A. S.R.L., în calitate de locatar, D., pentru o durată de 12 luni, cu începere din 01.05.2008.

Din cererea înregistrată la Primăria Brașov sub nr. x/19.05.2008 rezultă finalizarea investiției și convocarea Mun. Brașov pentru recepția acesteia, având în vedere că inaugurarea urma să se facă la data de 15.06.2008.

Pentru edificarea ștrandului Noua, deși acesta a fost finalizat și a fost dat în funcțiune din anul 2008, nu a fost obținută, nici până în prezent, A.C.

Cu privire la solicitarea S.C. B. S.R.L. de eliberare a AC, prin adresa nr. x/07.08.2007 emisă de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Mun. Brașov s-a comunicat că aceasta va fi eliberată în maximum 60 de zile de la data cererii depuse. Ulterior, prin adresa nr. x/2007/VII s-a comunicat, către E. - Suc. Constanța, faptul că documentația PAC se găsește în lucru, urmând a fi emisă AC în cel mai scurt timp posibil, nemaiexistând alte piedici la data emiterii adresei, 05.11.2007.

Din adresa nr. x/2007/VIIA rezultă că terenul pe care se va realiza investiția "Amenajare Parc Agrement Noua", identificat în CF x Brașov sub nr. top xb/2, nu a făcut obiectul legilor fondului funciar iar, în evidențele de carte funciară, nu este notat nici un litigiu.

La data de 22.04.2008 a fost eliberată AC nr. 359 pentru branșament electric și post trafo - pozat subteran.

În vol. I se regăsesc o serie de avize obținute la solicitarea Primăriei Brașov sau a Direcției Patrimoniu, pentru S.C. B. S.R.L..

La datele de 18.06.2008, 27.06.2008 și 03.10.2008, Primăria Mun. Brașov a emis Acordurile și autorizațiile pentru desfășurarea exercițiilor comerciale nr. 418, 429 și, respectiv, 563, pentru S.C. B. S.R.L. și S.C. A..

Din adresa nr. x/05.09.2008 rezultă că AC nu a fost emisă din cauză că terenul vizat a făcut obiectul notificării nr. x/05.05.2007, formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Cu privire la situația juridică a terenului pe care s-a edificat ștrandul Noua, instanța a reținut că, pentru acest teren, s-a recunoscut, în mod irevocabil, dreptul de proprietate, numiților F., G., H. și I., prin sentința civilă nr. 160/S/01.06.2012, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, in dosarul nr. x/2008. Prin sentința menționată s-a dispus, in temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea in natură a imobilelor înscrise în c.f. x Brașov, nr. top. x și x, precum și a celor provenite din dezmembrările efectuate, respectiv lotul x cu nr. cad. x, nr. top. x, în suprafață de 7392 mp, lotul x cu nr. cad. x, nr. top. x, în suprafață de 309 mp, ambele identificate prin documentația cadastrală nr. 255/2007 întocmită de experta J., a terenului lot x, nr. cad. x, nr. top. x, în suprafață de 3997 mp, identificat prin documentația cadastrală nr. 254/2007 întocmită de aceeași expertă și a terenului înscris în c.f. x Brașov, nr. top. x, în suprafață de 21222 mp, identificat prin documentația cadastrală nr. 26/2007 întocmită de aceeași expertă.

Din acest motiv (al recunoașterii irevocabile a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice menționate) și față de dispozițiile art. 21 alin. (5) din Leg. 10/2001, prin sentința civilă nr. 563/C/20.10.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Brașov a admis în parte cererea reclamanților F., G., H. și I. (inițial intervenienți principali în prezenta cauză), a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune nr. x/19.01.2007 încheiat între Mun. Brașov și S.C. B. S.R.L., a actului adițional nr. x/16.10.2007 încheiat între S.C. A. S.R.L. și Mun. Brașov și a contractului de închiriere nr. x/23.03.2011 încheiat între S.C. A. S.R.L. și S.C. K. S.R.L. și a respins restul pretențiilor. Sentința a fost anulată de Curtea de Apel Brașov prin Decizia nr. 1133/Ap/29.09.2015 care a admis apelurile declarate de paratul Municipiul Brașov și de reclamanții F., H., G. și I., a luat act de renunțarea reclamanților F., H., G. și I. la dreptul pretins ce face obiectul judecății în dosar nr. x/2014 al Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a respins cererea de chemare în judecată formulată, precizată și completată de reclamanții F., G., H. și I., prin mandatar L., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Brașov, S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar M. IPURL, S.C. A. S.R.L., S.C. K. S.R.L., prin administrator judiciar S.C. N. SPRL.

Cererea principală a reclamantei S.C. A. S.R.L. este întemeiată pe răspunderea contractuală a pârâtului Mun. Brașov. Inițial, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat și rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 3/2007 și a actului adițional nr. x (petit 1), însă la această cerere a renunțat la judecată, instanța luând act, cf. art. 246 C. proc. civ., prin încheierea din 16.11.2015, rămânând spre soluționare petitele în pretenții (petitele 2-4).

Răspunderea contractuală a pârâtului Mun. Brașov se întemeiază pe ideea că acesta și-a încălcat obligația contractuală de a elibera AC. Prin nota de ședință depusă la data de 30.12.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. și-a suplimentat argumentele de fapt ale cererii, susținând că prejudiciul pretins a fost determinat ca urmare a imposibilității de exploatare, în perioada 2009-2015, a obiectivului D., conform scopului în care a fost realizat, din culpa pârâtului iar această imposibilitate a fost determinată de stoparea exploatării ca urmare a neeliberării AC. În perioada menționată, se susține că reclamanta a obținut venituri exclusiv din activități conexe (închiriere terenuri de fotbal, bar, etc.) iar, în perioada 2011-2013, a obținut venituri modeste din închirierea ștrandului către S.C. K. S.R.L. care, și după expirarea contractului, a refuzat să părăsească. Pentru anul 2015 se susține că Primăria a permis exploatarea parcului de către S.C. B. S.R.L., deși a notificat-o să nu permită acest lucru nici societății K. S.R.L. și nici B. S.R.L..

Pentru a fi în prezența răspunderii contractuale se consideră, în general, după modelul răspunderii de drept comun, adică al răspunderii delictuale, că este necesar să fie întrunite patru condiții: fapta ilicită care constă în neexecutarea unei obligații contractuale; existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorului; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului și prejudiciu; culpa, greșeala sau vinovăția debitorului.

Fapta ilicită ce se impută pârâtului Mun. Brașov constă în neemiterea A.C. și în faptul că terenul aportat era notificat în temeiul Legii nr. 10/2001.

Cu privire la obținerea A.C., instanța a reținut că dispozițiile contractuale sunt extrem de clare și ele impun asociatului prim, adică reclamantei S.C. A. S.R.L., prin art. 2.3 lit. b), enunțate anterior, să obțină această AC.

Chiar și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 50/1991 (invocate de reclamantă), atât în forma de la data încheierii contractului de asociere cât și în formele sale ulterioare, permiteau reclamantei, în calitatea sa de titular al dreptului de construire a ștrandului Noua, conferit de contractul nr. x/2007, să solicite eliberarea AC, nefiind un atribut exclusiv al Mun. Brașov.

Astfel, conform art. 1 alin. (1), "executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi". Reclamanta intră în categoria "deținător a altui act care conferă dreptul de construire".

Este adevărat că, prin art. 4.2, asociatul secund, pârâtul Mun. Brașov, s-a obligat să contribuie cu un aport social constând în terenul necesar realizării obiectului contractului, în suprafață totală de aproximativ 3,5 ha și să obțină toate autorizațiile, avizele și acordurile necesare desfășurării în condiții de legalitate a activității ce face obiectul asocierii.

Cu toate acestea, instanța a constatat că dispozițiile art. 2.3 lit. b) și cele ale art. 4.2 trebuie analizate coroborat și, din interpretarea lor coroborată rezultă că Mun. Brașov s-a obligat la obținerea tuturor autorizațiilor, avizelor și acordurilor, mai puțin a AC.

Chiar dacă Mun. Brașov este reprezentat de Primar, care are calitatea de emitent a autorizației de construire cf. Legii nr. 50/1990, totuși, Mun. Brașov nu este el emitent și nu se putea obliga la emiterea unui act ce nu-i cădea în competențe doar prin simplul fapt că este reprezentat de cel ce are astfel de competențe.

De altfel, AC trebuia obținută anterior demarării edificării ștrandului Noua, or, acest ștrand s-a edificat, s-a finalizat, s-a inaugurat și funcționează în fiecare sezon estival fără o astfel de AC. În măsura în care reclamanta nu a obținut AC, aceasta avea deschise căi legale împotriva Primarului Mun. Brașov, ca autoritate ce emite acest act administrativ, cf. art. 4 alin. (1) lit. b) din Leg. 50/1990 sau, la expirarea termenului de 4 luni de la data semnării contractului, prevăzut de art. 2.3 lit. b), să) se prevaleze de intervenirea pactului comisoriu de grad IV prevăzut de art. 7.1 lit. h). Continuând să realizeze ștrandul Noua, în lipsa AC, reclamanta este în culpă, motiv pentru care a și fost sancționată contravențional de Inspectoratul de Stat în Construcții societatea care efectua lucrările (Sc O. S.R.L. Constanța) și s-a dispus oprirea de îndată a lucrărilor până la obținerea AC, cf. adresei nr. x/24.10.2008 emise de ISC.

Neeliberarea AC nu a fost determinată doar de notificarea terenului în temeiul Legii nr. 10/2001, ci, așa cum rezultă din adresa nr. x/26.08.2007, și de lipsa din documentație a studiului geotehnic, a dovezii înscrierii proiectului, a planului de racorduri rețele, a proiectului de gaze, a avizului Comisiei de circulație. Lipseau, așadar, și alte piese necesare și a căror complinire nu cădea în sarcina pârâtului.

Și în măsura în care s-ar admite că obligația de obținere a AC revine Mun. Brașov, această omisiune de emitere, acest refuz trebuie să fie de natură a fi produs prejudiciul pretins de reclamantă. Cu alte cuvinte, să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită, reprezentată de încălcarea obligației contractuale, și prejudiciul supus analizei.

Reclamanta a susținut că, urmare a neeliberării AC, a stopat exploatarea ștrandului, obținând venituri exclusiv din activități conexe sau din închirierea ștrandului. Instanța nu poate reține o astfel de afirmație. Însăși închirierea ștrandului către S.C. K. S.R.L. demonstrează faptul că ștrandul putea fi exploatat deoarece nicio societate comercială nu ar fi preluat un astfel de parc acvatic dacă nu era posibilă exploatarea.

Posibilitatea de exploatare este demonstrată și de faptul că reclamanta a renunțat la petitul de reziliere a contractului de asociere în participațiune nr. 3/2007. Așadar, aceasta susține, pe de o parte, că nu a obținut profiturile scontate din contractul menționat, dar, pe de altă parte, dorește păstrarea contractului și continuarea unei activități pe care o socotește neprofitabilă.

În același timp, instanța a mai constatat că, prin nicio clauză contractuală, pârâtul Mun. Brașov nu s-a obligat la obținerea unui profit, deși este direct interesat de un astfel de profit, câtă vreme ar avea dreptul la 25% din beneficii, cf. art. 6.1.

De altfel, de esența asocierii încheiate în temeiul art. 251 Codul comercial este participarea părților atât la beneficii, cât și la pierderi, fără însă a sancționa una din părți în ipoteza în care nu obține aceste beneficii, în lipsa unei clauze exprese și fără echivoc în acest sens.

S-a mai susținut că fapta ilicită a pârâtului a constat în aceea că i-a pus reclamantei la dispoziție un teren notificat în baza Legii nr. 10/2001. Nu există nicio dovadă din care să rezulte că, la data încheierii contractului de asociere nr. 3, respectiv la data de 19.01.2007, terenul era notificat într-un mod care să permită identificarea sa, câtă vreme, în cartea funciară, figura ca proprietar Statul Român. Notarea procesului civil intentat la Judecătoria Brașov s-a făcut la data de 11.04.2007 iar intabularea dreptului de proprietate a persoanelor fizice s-a făcut abia la data de 21.02.2013 deci la mult timp după încheierea contractului de asociere. În plus, notificarea a vizat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat in str. x, și nu restituirea în natură. Restituirea în natură s-a dispus către primar în 10.04.2008, deci ulterior încheierii contractului, iar decizia civilă nr. 2141/R a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2008 prin care s-a tranșat, în mod irevocabil, dreptul persoanelor fizice, a fost pronunțată în 14.11.2012.

Este evident însă că litigiul care s-a purtat cu privire la teren nu a fost, el însuși, de natură a produce prejudiciul pretins de reclamantă care, de altfel, în cursul anului 2008, a formulat cerere de intervenție in dosarul nr. x/2008, dosar ce a fost conexat de Tribunalul Brașov, secția I civilă la dosarul nr. x/2008, ceea ce înseamnă că a cunoscut faptul că terenul a fost revendicat de persoanele fizice în temeiul Legii nr. 10/2001. Și anterior anului 2008, rezultă că aceste persoane fizice au notificat societatea din parcul acvatic să efectueze nici un fel de lucrări întrucât s-a solicitat anularea HCL 405/2006, 765/2006 și 863/2006 prin care s-a aprobat contractul de asociere în participațiune dintre Mun. Brașov și B. S.R.L., în vederea realizării investiției "Amenajare Ștrand Noua" .

Litigiul purtat in temeiul Legii nr. 10/2001 nu a împiedicat reclamanta să edifice sau să exploateze ștrandul Noua.

Chiar admițând că Mun. Brașov ar fi știut de notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, obligația sa, de aportare a terenului necesar realizării contractului de asociere, prevăzută de art. 4.2, a fost îndeplinită, dovadă fiind însăși edificarea parcului, fără niciun impediment, pe acest teren. În plus, în cele din urmă, problema terenului a fost tranșată, în prezent aparținând Mun. Brașov, în urma unei tranzacții făcute cu persoanele fizice și care a stins litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014

De asemenea, reclamanta a susținut că i-ar fi cerut pârâtului să nu permită S.C. K. S.R.L. sau S.C. B. S.R.L. să desfășoare activitate în parcul acvatic. Prin nicio clauză contractuală pârâtul nu și-a asumat obligația de a se ocupa de problema exploatării parcului. În măsura în care alte persoane juridice au exploatat parcul acvatic, reclamanta putea recurge la căile oferite de dispozițiile legale pentru a reintra în posesia parcului după expirarea contractului cu S.C. K. S.R.L. sau dacă S.C. B. S.R.L. ar fi desfășurat activitatea în parcul acvatic. Prin emiterea unor autorizații de funcționare, pârâtul nu a încălcat obligațiile contractului nr. x/2007, care să deschidă reclamantei calea prezentei acțiuni în răspundere contractuală.

Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata c/val. investiției reprezentate de "amenajare ștrand Noua" (petit 2), obligarea pârâtului la plata sumei estimate provizoriu la 25.000 RON cu titlu de daune-interese reprezentând dobânzi, penalități ca urmare a neexecutării de către pârât a obligațiilor contractuale (petit 3) și obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 RON profit nerealizat, estimate provizoriu (petit 4).

Prin nota de ședință depusă la data de 30.12.2015 reclamanta solicită c/val. profitului nerealizat în cuantum de 11.688.425 RON, aferent perioadei 2009-2015 sau, în subsidiar, suma de 5.600.000 RON, așadar și-a majorat câtimea obiectului petitului 4.

Prin nota menționată, reclamanta nu mai face vorbire despre pretențiile aferente petitelor 2 și 3. De altfel, din probele administrate, respectiv expertiza contabilă și din susținerile reclamantei, rezultă că aceasta nu a realizat investiția "Amenajare ștrand Noua", a cărei c/val. este pretinsă prin capătul 2 al cererii, ci intervenienta S.C. B. S.R.L.. Din acest motiv, acest capăt de cerere va fi respins, ca nefondat.

În privința dobânzilor și penalităților, de asemenea, din expertiza contabilă rezultă că cea care a împrumutat o sumă de bani de la E. - Sucursala Constanța este S.C. B. S.R.L., neexistând dovezi că reclamanta S.C. A. S.R.L. a achitat dobânzile sau penalitățile pretinse prin capătul 3 al cererii, motiv pentru care și aceste pretenții sunt nefondate și vor fi respinse.

Pentru argumentele prezentate anterior, apreciindu-se că nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile răspunderii civile contractuale, au fost respinse și pretențiile aferente petitului 4, constând în profit nerealizat.

Având în vedere că, prin încheierea din 12.12.2011, au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. B. S.R.L. și lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Mun. Brașov și Consiliul Local Brașov, cererea principală a reclamantei S.C. B. S.R.L. a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Primarul Mun. Brașov și Consiliul Local Brașov a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. să achite pârâtului Mun. Brașov cheltuielile de judecată avansate in cauză, constând în onorariu de avocat.

Văzând că reclamanta S.C. A. S.R.L. este în culpă procesuală, a fost respinsă cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru, onorariu de avocat și onorariu de expert.

Analizând actele și lucrările dosarului, în cererea de intervenție principală formulată de intervenienta S.C. B. S.R.L., instanța a reținut următoarele:

Instanța a invocat, din oficiu, la termenul de judecată din data de 09.05.2016, excepția lipsei de interes în promovarea cererii de intervenție, față de argumentele de fapt invocate prin această cerere. De asemenea, reclamanta S.C. A. S.R.L. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Mun. Brașov.

Deliberând asupra excepțiilor, instanța a reținut că:

Cererea de intervenție principală a societății B. S.R.L. a fost promovată pe fondul formulării, de către F., G., H. și I., a cererii de intervenție principale, în temeiul art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin care aceștia au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere nr. x/2007, a actului adițional nr. x și a contractului de închiriere încheiat cu S.C. K. S.R.L..

Cererea de intervenție a S.C. B. S.R.L. este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a pârâtului Mun. Brașov, cf. art. 998-999 C. civ., fapta ilicită a acestuia constând în punerea la dispoziție a unui teren, în baza contractului de asociere, care era notificat în temeiul Legii nr. 10/2001 și în încheierea unui contract sancționat cu nulitatea absolută de art. 21 alin. (5).

Intervenienta a arătat că, "în ipoteza în care contractul de asociere în participare este nul, consecința este că lucrările făcute pe terenul notificatorilor își pierd suportul legal (ele aparțin proprietarilor terenului). În aceste condiții, S.C. B. S.R.L. se vede în situația de a înregistra o pagubă egală cu totalul investiției realizate (lucrări puse în operă, manoperă, profit nerealizat, dobânzi bancare, etc.). Această pagubă este determinată de fapta ilicită a Mun. Brașov care a adus în asociere un teren care se află indisponibilizat prin faptul notificării amintite. Mun. Brașov a acționat cu intenție, știind că terenul pe care l-a aportat nu poate fi obiect al vreunui contract de asociere în participare".

Practic, intervenienta invocă două ipoteze: cea a constatării nulității absolute a contractului de asociere în participațiune și a actului adițional în temeiul Legii nr. 10/2001 și cea a aportării unui teren indisponibilizat, față de împrejurarea că foștii proprietari au formulat notificări în temeiul Legii nr. 10/2001.

În privința primei ipoteze, instanța a reținut că nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă de constatare a nulității absolute a contractului de asociere și a actului adițional. Din această perspectivă, intervenienta nu justifică un interes actual. Chiar dacă S.C. B. S.R.L. a promovat o cerere de constatare a nulității absolute a contractului nr. x/2007 și a actului adițional nr. x/2007, ce face obiectul dosarului nr. x/2016, această cerere nu este de natură să justifice, în prezenta cauză, un interes actual, câtă vreme cererea menționată nu a fost soluționată. De altfel, la data formulării cererii de intervenție, S.C. B. S.R.L. a avut în vedere iminența constatării nulității absolute la solicitarea numiților F., G., H. și I., așadar o altă situație de fapt. Însă, persoanele fizice enumerate au renunțat la însuși dreptul pretins în cererea lor, așa încât, ulterior, atât prin cererea de intervenție formulată de P. în prezenta cauză, cât și prin cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2016, S.C. B. S.R.L. încearcă să-și justifice interesul din prezenta cerere de intervenție și cauza acesteia.

În privința celei de-a doua ipoteze, instanța a constatat că interesul reclamantei există și îndeplinește cerințele prevăzute de lege, fiind actual, legitim, personal.

Având în vedere aceste argumente, instanța a respins excepția lipsei de interes, invocată din oficiu.

Și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Mun. Brașov a fost respinsă ca nefondată având în vedere obiectul cererii de intervenție. De altfel, în motivarea excepției, reclamanta A. arată că intervenienta "nu are nici un drept la despăgubire împotriva Mun. Brașov", aspect care a fost analizat pe fondul cererii de intervenție instanța constatând că aceasta este nefondată.

Ca element al răspunderii civile delictuale, fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.

Fapta ilicită ce se impută pârâtului este reprezentată de aportarea unui teren notificat în temeiul Legii nr. 10/2001.

Instanța nu a reluat argumentele reținute în cererea principală cu privire la situația juridică a terenului, la atitudinea subiectivă a Mun. Brașov (dacă știa sau nu despre notificare) și la legătura de cauzalitate, argumente care rămân valabile și în cererea de intervenție, însă a observat că, practic, fapta ilicită invocată de intervenientă reprezintă o încălcare a unei obligații contractuale asumate de pârât prin contractul de asociere în participațiune nr. 3/2007, iar o astfel de încălcare nu poate fi invocată în cadrul răspunderii civile delictuale. Cele două tipuri de răspundere, contractuală și delictuală se exclud reciproc, neputându-se invoca în același timp.

De asemenea, instanța a reținut că, prin art. 3 a actului adițional încheiat de Mun. Brașov, S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., s-a stabilit că raportul juridic dintre cele două societăți, decurgând din desocotirea acestora, va fi reglementat printr-un act juridic separat.

Contractul de cesiune încheiat între aceleași societăți este de asemenea relevant. Din acest contract rezultă că intervenienta a transmis reclamantei toate drepturile și obligațiile izvorâte din contractul nr. x/2007, s-a obligat să realizeze și să finanțeze în întregime întreaga investiție "amenajare ștrand Noua", contra unui preț egal cu valoarea contabilă a investiției, la care se adaugă o cotă de profit de 5% din valoarea contabilă a investiției (pct. 3.1), preț ce urma să se plătească într-un termen de 5 ani, în tranșe anulare egale, începând cu al 2-lea an de la momentul cesiunii.

Contractul de cesiune menționat, încheiat la data de 15.07.2007 tranșează modalitatea de desocotire a părților (reclamanta și intervenienta) cu privire la investiția "amenajare ștrand Noua" iar intervenienta nu se poate îndestula pretinzând, pe calea răspunderii civile delictuale sau contractuale, despăgubiri de la Mun. Brașov.

Raportat la considerentele expuse, instanța a respins, ca nefondată, cererea de intervenție formulată de S.C. B. S.R.L..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, și intervenienta S.C. B. S.R.L. și reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 457/AP din 13 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, au fost respinse apelurile formulate de către apelantele S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar M. IPURL, și S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 455/C/30 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2011, pe care o păstrează.

La termenul de judecată din 17 octombrie 2016 Curtea a pus în discuția părților stabilirea cadrului procesual, respectiv a părților în litigiu, având în vedere, pe de o parte admiterea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Municipiului Brașov și a Consiliului Local Brașov și pe de altă parte, faptul că prin motivele de apel nu se critică această soluție.

Ținând seama de concluziile părților și de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, Curtea a constatat că intimații pârâți Primarul Municipiului Brașov și Consiliul Local al Municipiului Brașov nu au calitate procesuală în apel, astfel că a dispus rectificarea citativului.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor art. 295 din C. proc. civ., instanța de control judiciar a constatat că apelul promovat împotriva sentinței civile nr. 455/C/30 mai 2016 a Tribunalului Brașov este nefondat.

Curtea a constatat că prin motivele de apel invocate apelanta S.C. B. S.R.L. critică pe de o parte admiterea excepției lipsei calității procesuale active, iar pe de altă parte modalitatea în care a fost soluționată cererea de intervenție principală, susținând în esență că aceasta nu a fost analizată pe fond, iar în situația în care s-ar reține că s-a pronunțat pe fondul cererii aceasta a fost în mod eronat respinsă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a apelantei S.C. B. S.R.L., Curtea a constatat că aceasta a fost în mod corect admisă.

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Brașov, Primarul Municipiului Brașov și Consiliul Local al Municipiului Brașov: rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. x/19.01.2007 și a actului adițional nr. x/16.10.2007; obligarea pârâților la plata sumei de 7.675.000 RON reprezentând mijloace fixe plus obiective de inventar, materiale și servicii reprezentând c/val. investiției reprezentate de "Amenajare ștrand Noua", realizată în cf. cu contractul de asociere în participațiune nr. x/19.01.2007 și actul adițional nr. x/16.10.2007, sumă stabilită provizoriu, urmând a fi stabilită în mod efectiv în urma expertizei care se va efectua în cauză;obligarea pârâților la plata sumei de 25.000 RON cu titlu de daune-interese reprezentând dobânzi, penalități, etc., c/val. prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării de Mun. Brașov a obligațiilor contractuale, sumă stabilită provizoriu, urmând a fi stabilită în mod efectiv prin expertiză; obligarea pârâților la plata sumei de 300.000 RON, profit nerealizat, potrivit studiului de fezabilitate întocmit de S.C. Q. S.R.L. din Brașov, în baza căruia s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. x/19.01.2007, sumă stabilită provizoriu, urmând a fi stabilită în mod efectiv prin expertiză; cu cheltuieli de judecată.

Inițial între apelanta S.C. B. S.R.L. și intimatul Municipiul Brașov s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. x/19.01.2007.

Prin actul adițional nr. x/16.10.2007 părțile au convenit înlocuirea asociatului S.C. B. S.R.L. cu S.C. A. S.R.L.. În art. 2 al acestui act s-a prevăzut faptul că toate celelalte clauze ale contractului inițial rămân neschimbate și se răsfrâng și asupra prezentului act adițional, iar în art. 3 s-a menționat că raportul juridic dintre S.C. B. și S.C. A. S.R.L. decurgând din desocotirea acestora va fi reglementat printr-un act separat, neafectând în nici un mod derularea contractului nr. x/2007.

În aceste împrejurări, în care părțile au hotărât de comun acord înlocuirea asociatului S.C. B. S.R.L. cu S.C. A. S.R.L., încheind în acest sens inițial contractul de cesiune din data de 15.07.2007 și apoi actul adițional nr. x/16.10.2007, Curtea a constatat că în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a S.C. B. S.R.L., susținerile acestuia potrivit cărora contractul de cesiune încheiat la data de 15.07.2007 cu S.C. A. S.R.L. nu a operat, fiind neîntemeiate.

Critica apelantei S.C. B. S.R.L. referitoare faptul că instanța de fond nu a analizat cererea de intervenție principală întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a fost găsită nefondată.

Îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a fost analizată de instanța de fond prin prisma aspectelor invocate, respectiv a constatării nulității absolute a contractului de asociere în participațiune și a actului adițional în temeiul Legii nr. 10/2001 și a aportării unui teren indisponibilizat, ce a făcut obiectul unei notificări formulate de foștii proprietari în baza Legii nr. 10/2001.

Primul motiv invocat, cel al constatării nulității absolute a contractului de asociere în participațiune și a actului adițional în temeiul Legii nr. 10/2001, nu a fost îndeplinit în cauză, nefiind pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se constate nulitatea acestora.

În ceea ce privește al doilea motiv invocat, referitor la aportarea unui teren indisponibilizat se impune a fi analizat prin prisma acelorași considerente ca cele care vizează fondul cererii principale.

Chiar dacă apelanta S.C. B. S.R.L. a invocat în susținerea cererii de intervenție principală îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a intimatului Municipiul Brașov, în mod corect instanța de fond a reținut că fapta ilicită ce se impută acestuia este aportarea unui teren indisponibilizat ca urmare a unei notificări formulate de foștii proprietari, ce reprezintă o încălcare a unei obligații contractuale a intimatului.

În aceste împrejurări analiza temeiniciei cererii principale se impune pentru aceleași raționamente, și cererii de intervenție principală, astfel că în speță nu se poate reține că cererea de intervenție nu a fost soluționată pe fond, reluarea argumentelor fiind de prisos.

În ceea ce privește motivele de apel formulate de cele două apelante cu privire la respingerea pe fond a cererii principale și a cererii de intervenție, Curtea a constatat că, în esență, acestea vizează aceeași conduită a intimatului, care, în opinia acestora, a aportat un teren indisponibilizat.

Susținerile apelantelor potrivit cărora intimatul nu și-a îndeplinit obligația contractuală asumată, fapt ce le-a cauzat un prejudiciu a cărui recuperare au solicitat-o, sunt neîntemeiate.

În mod corect instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale: existența unei fapte ilicite, care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu în patrimoniul cocontractantului, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.

În ceea ce privește fapta ilicită s-a susținut pe de o parte de către apelante că intimatul nu a obținut autorizația de construire, iar pe de altă parte că a aportat un teren care era notificat în temeiul Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește prima ipoteză, Curtea a constatat că intimatul Municipiul Brașov nu și-a asumat obligația de a obține autorizația de construire, ci potrivit art. 4.2 din contract doar obligația de a obține autorizațiile, avizele și acordurile necesare desfășurării în condiții de legalitate a activității ce decurge din obiectul asocierii.

Astfel, la art. 2.3 lit. b) din contractul de asociere în participațiune nr. x/19.01.2007 părțile au convenit:

"Asociatul prim este obligat să obțină autorizația de construire în termen de 4 luni de la data semnării contractului și să realizeze investiția în maxim 18 luni de la data obținerii autorizației de construire".

Interpretarea coroborată a acestor clauze contractuale conduce la concluzia la care a ajuns și instanța de fond, în sensul că intimatul Municipiul Brașov avea obligația de a obține autorizațiile, avizele și acordurile necesare desfășurării în condiții de legalitate a activității ce decurge din obiectul asocierii, mai puțin autorizația de construire, care trebuia obținută de asociatul prim.

De altfel, intimatul nu putea emite autorizația de construire, aceasta intrând în atribuțiile legale ale Primarului Municipiului Brașov. Faptul că intimatul Municipiul Brașov a fost reprezentat la încheierea contractului de asociere în participațiune de Primarul Municipiului Brașov nu poate conduce la concluzia că acest contractant și-a asumat obligația de a emite un act care intră în competența altei persoane.

În ceea ce privește aportarea unui teren indisponibilizat ca urmare a notificării formulate de foștii proprietari în temeiul Legii nr. 10/2001, Curtea a constatat că, în fapt, acest aspect nu a fost de natură a constitui un impediment în derularea investiției, finalizarea acesteia și exploatarea obiectivului - ștrandul Noua.

Faptul că acel teren a făcut obiectul unei notificări formulate de foștii proprietari în temeiul Legii nr. 10/2001 a constituit unul din motivele pentru care nu s-a emis autorizația de construire, dar așa cum rezultă din probele depuse la dosar această situație nu a afectat realizarea și exploatarea investiției.

Susținerile apelantei S.C. B. S.R.L. potrivit cărora refuzul eliberării autorizației de construire a determinat realizarea parțială a investiției, doar pentru suma de 1.500.000 euro și nu pentru suma estimată inițial, de 4.000.000 euro, nu pot constitui un argument pentru a aprecia existența unei legături de cauzalitate între lipsa autorizației și prejudiciul pretins. În această împrejurare apelanta avea posibilitatea de a sista orice demers până la clarificarea situației juridice a terenului aportat de intimatul Municipiul Brașov. Opțiunea sa de a continua realizarea investiției în cuantumul menționat reprezintă asumarea unui risc specific contractelor cu profesioniști.

În concluzie, Curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că în speță aspectele invocate nu pot fi calificate drept o faptă ilicită a intimatului.

Un argument în plus îl constituie faptul că în prezent situația juridică a terenului a fost lămurită în mod definitiv, prin încheierea unei tranzacții între intimatul Municipiul Brașov și foștii proprietari ai terenului.

Referitor la existența prejudiciului, Curtea a constatat că nici această condiție nu a fost dovedită în cauză, având în vedere că după finalizarea investiției, în anul 2008, ștrandul a fost folosit. Faptul că nu au fost obținute profiturile scontate nu constituie un argument pentru a aprecia că apelantele au suferit un prejudiciu. Susținerea apelantei potrivit căreia în lipsa autorizației de construire nu a putut exploata ștrandul, obținând venituri doar din închirierea spațiilor conexe, este neîntemeiată, aceste spații făcând parte din întregul ansamblu. Or, în acest context rezultă că obiectivul a fost exploatat în maniera în care a apreciat apelanta.

Mai mult, așa cum a reținut și instanța de fond, apelanta a renunțat la petitul de reziliere a contractului de asociere în participațiune și a actului adițional, fapt ce conduce la concluzia că aceasta dorește derularea în continuare a contractului, ori dacă exploatarea investiției este neprofitabilă aceasta opțiune este greu de înțeles, în termenii în care se derulează activitățile comerciale.

În aceste împrejurări, Curtea a constatat că în speță nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale, respectiv delictuale a intimatului Municipiul Brașov, soluția instanței de fond asupra cererii principale și a cererii de intervenție fiind legală.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și recurenta-intervenientă S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar M. IPURL.

Recursul recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L

Recurenta reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5,7,8 și 9 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se arată că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. deoarece odată cu decizia atacată nu i s-a comunicat și încheierea de ședință de la termenul când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei aceasta făcând parte intergrantă din hotărâre.

Printr-o altă critică se arată că apelanta intervenientă B. S.R.L. a depus la dosar o cerere de suspendare a soluționării cauzei și a solicitat amânarea cauzei pentru discutarea acestei cereri întrucât ambele apelante nu erau prezente. Cu toate acestea, încălcând principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, instanța de apel nu a comunicat cererea de suspendare și nu a acordat un termen în vederea discutării acesteia, cerere despre care, susține recurenta, nu avea cunoștință, fiind încălcate și dispozițiile exprese ale art. 85 și 86 C. proc. civ.

Mai arată recurenta că în decizia recurată nu se face vorbire despre cererea de suspendare și nici despre soluția dată acestei cereri iar, în lipsa încheierii de ședință de la ultimul termen de judecată, părțile nu își pot formula apărările corespunzătoare iar instanța de control judiciar nu poate verifica legalitatea măsurilor luate în legătură cu această cerere incidentă.

Recurenta susține că instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 268 alin. (3) și (4) C. proc. civ. deoarece a revenit asupra unor probe încuviințate, fără motivare și fără ca probele respective să fi devenit neconcludente sau inutile. Astfel, după ce instanța a dispus ca intimatul pârât să depună la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, cu toate că acesta nu a depus și documentația completă din dosarul de autorizare și corespondența, instanța nu i-a mai dispus amânarea cauzei pentru a i se permite recurentei depunerea acestora. Dimpotrivă instanța a reținut că nu se impune ca intimatul să mai depună vreun document și nici nu s-a pronunțat asupra cererii de suplimentare a probatoriului ci a acordat cuvântul pe fond ceea ce echivalează cu o revenire nemotivată asupra probatoriului deja încuviințat. Arată recurenta că vătămarea este evidentă în condițiile în care instanța s-a pronunțat asupra fondului în lipsa unor probe deja considerate utile și pertinente.

Din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ. recurenta susține că instanța de apel a ignorat cea mai mare parte a argumentelor invocate prin motivele de apel și a nesocotit documente esențiale aflate la dosar pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.

Se arată că motivarea soluției de respingere a apelului A. este sumară necuprinzând justificarea înlăturării tuturor motivelor de apel. În plus ambele apeluri sunt analizate la comun instanța neprezentând argumente separate raportat la motivele invocate de fiecare parte. Această modalitate de motivare echivalează cu lipsa unei motivări în fapt și în drept a soluției cu atât mai mult cu cât obiectul cererilor și temeiul juridic al fiecărei apelanta diferă substanțial.

Arată recurenta că nu a susținut că autorizația de construire trebuia emisă de pârât, partenerul său contractual, cu toate acestea instanța de apel motivează lipsa culpei pârâtului tocmai pe acest considerent, străin de pricină. Obligația de aportare a terenului apt de a face obiectul unui contract de asociere este expres menționată în contractul de asociere. Susține recurenta că, indiferent cine ar fi emitentul autorizației de construire, aceasta nu putea fi emisă din cauza situației juridice a terenului aportat de pârât, ceea ce echivalează cu nerespectarea obligațiilor contractuale.

Instanța a menținut concluzia greșită a instanței de fond că pârâtul nu avea obligația să obțină autorizația de construcție și a ignorat faptul că, o perioadă de timp din octombrie 2014 și până la semnarea tranzacției cu foștii proprietari, în septembrie 2015 contractul de asociere a fost constatat nul absolut întrucât pârâtul nu putea aporta un bun care nu îi aparține. Este inexplicabil, susține recurenta, cum de instanța de apel nu a reținut culpa pârâtului în îndeplinirea obligațiilor contractuale.

În motivarea sumară a deciziei, instanța de apel a reținut în mod confuz situația de fapt, a prezentat argumente contradictorii și a aplicat în mod eronat legea la situația de fapt reținută. Astfel instanța de apel a reținut că existența notificării formulate de foștii proprietari a fost motivul pentru care nu s-a emis autorizația de construire dar a apreciat că aceasta situație nu a afectat realizarea și exploatarea investiției.

Instanța de apel a ignorat și argumentele referitoare la necesitatea îndeplinirii de către A. a obligațiilor sale contractuale, în întreaga decizie neexistând niciun motiv de înlăturare a apărărilor recurentei cu privire la construirea fără autorizare.

Instanța de apel a dat o interpretare cu totul eronată unui act de dispoziție al reclamantei A.. Astfel, faptul că s-a renunțat la rezilierea contractului în anul 2015 după ce pârâtul a devenit proprietar al terenului, nu este de natură să înlăture prejudiciul suferit pe perioada anterioară, respectiv beneficiul nerealizat.

Prin decizia atacată sunt încălcate regulile răspunderii civile contractuale care impun repararea integrală a prejudiciului instanța reținând greșit că închirierea spațiilor conexe investiției înseamnă exploatarea acesteia.

Recursul recurentei-interveniente S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar M. IPURL

Recurenta susține că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de apel neprocedând la o examinare efectivă a criticilor invocate ci s-a limitat la a reține ca fiind corecte constatările instanței de fond.

Printr-o altă critică se arată că prin hotărârea dată s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. deoarece nu a fost pusă în dezbaterea părților cererea de suspendare formulată de recurenta intervenientă instanța nepronunțându-se asupra acestei cererii iar încheierea din 20.02.2017 nu i-a fost comunicată.

Recurenta susține că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât cauza nu a fost suspendată până la soluționarea definitivă a cauzei aflate pe rolul Tribunalului Constanța.

Se mai arată că hotărârea recurată este lipsită de temei legal deoarece contrar susținerilor instanței, intimatul pârât nu și-a îndeplinit obligația de a aporta un teren apt să primească autorizație de construcție. Cu toate că pârâtul avea cunoștință de existența notificării formulată de foștii proprietari ai terenului, a omis să o informeze și pe recurentă permițându-i acesteia să înceapă lucrările în lipsa autorizației de construcție.

Arată recurenta că prejudiciul înregistrat a constat în imposibilitatea finalizării investiției și exploatării sale în condițiile stabilite inițial sens în care se consideră îndreptățită la recuperarea cheltuielilor efectuate pentru realizarea parțială a investiției.

Recurenta critică exonerarea de răspundere a pârâtului de orice culpă cu privire la emiterea autorizației de construire, aceasta susținând că deși a depus toată documentația solicitată și i s-a dat de înțeles că va fi emisă autorizația, ulterior aceasta nu a fost emisă pe motivul existenței notificării cu privire la imobilul aportat în asociere.

Recurenta-intervenientă a declarat recurs și împotriva încheierii din 20.02.2017 susținând că aceasta nu i-a fo