ÎCCJ, decizie (scj.ro #84753)

Îndreptarea erorilor materiale. Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la apelul unei părți Nu constituie eroare materială, în sensul prevederilor art.195 C.proc.pen., omisiunea instanței de a se pronunța și de a consemna în minuta și dispozitivul deciziei soluția dată apelului declarat de una dintre părți; o atare omisiune constituie caz de casare a hotărârii, potrivit art.385 9 alin.1 pct.17 1 C.proc.pen. Decizia nr.3841 din 18 septembrie 2002 Prin sentința penală nr.25 din 14 februarie 2001, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul B.N. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută în art.20 raportat la art.208 și art.209 lit.a și g și a infracțiunilor de ultraj prevăzută în art.239 alin.2 și 3, de vătămare corporală prevăzută în art.181 și de lovire prevăzută în art.180 alin.2 C.pen.

Prin decizia penală nr.20 din 15 ianuarie 2000, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate de inculpat și de partea vătămată R.G. și a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale. Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs, cu motivarea că restituirea cauzei în vederea completării urmăririi penale nu se justifică, iar dispozitivul deciziei nu se referă la apelul declarat de partea vătămată P.G., această omisiune fiind considerată în mod greșit de instanță ca o eroare materială, îndreptată prin încheiere. Recursul este fondat. În ceea ce privește ultima critică, din examinarea minutei și deciziei curții de apel se constată că instanța a omis să se pronunțe asupra recursului părții vătămate P.G.

Omisiunea de a se pronunța asupra apelului unei părți nu poate fi considerată o eroare materială, cum în mod greșit a socotit instanța de apel, încercând să o remedieze prin încheiere de îndreptare a erorii. Cum și celelalte critici aduse deciziei sunt fondate, recursul a fost admis, s-au casat decizia și încheierea din 5 februarie 2002 ale curții de apel și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor.