ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 598/2019

HOTĂRÂRE

21.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 598/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 21 martie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 04 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantele A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și Ministerul Finanțelor Publice București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtelor la acordarea diferenței dintre salariul de grefier acordat de angajator în baza Legii nr. 153/2017 și salariul de specialist stipulat de aceeași lege, nr. 153/2017, începând cu 01.01.2018, și în continuare, până la încadrarea reclamantelor în grupul specialiștilor, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective; obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv, dobânzi legale, începând cu 01.01.2018, potrivit O.G. nr. 13/2001 privind dobânda legală, și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Public sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

În ședința publică din data de 02 octombrie 2018, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale cu privire la soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 3875, pronunțată la data de 02 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și Ministerul Finanțelor Publice București, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1, 8, 16 și 18 din Legea nr. 554/2004, rezultă că materia contenciosului administrativ este incidentă în măsura în care sunt supuse controlului de legalitate actele administrative tipice sau asimilate.

Aplicații speciale ale acestei reguli sunt și cele prevăzute de art. 7 din Cap. VIII din Legea nr. 284/2010, respectiv din art. 7 din Legea nr. 153/2017, aplicabile personalului din familia ocupațională de funcții bugetare "justiție, potrivit cărora personalul nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, într-un anumit termen de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea, contestațiile urmând a fi soluționate în termen de cel mult 30 de zile. De asemenea, potrivit acelorași dispoziții legale împotriva hotărârilor organelor anterior menționate se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.

În cauză însă, a reținut instanța, acțiunea cu care a fost sesizată Curtea de Apel nu supune judecății examinarea legalității unui act administrativ (nici tipic și nici asimilat, câtă vreme reclamanții nu au făcut referire la vreo decizie de încadrare salarială pe care să o conteste și nici nu au pretins că au adresat o cerere pârâților pentru recunoașterea drepturilor pretinse). De asemenea, nu prezintă configurația unei contestații promovate potrivit art. 7 din Legea nr. 153/2017 (reclamanții nu s-au prevalat de existența unei hotărâri a organelor de conducere ale pârâtului, prin care să le fi fost analizată contestația formulată împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale).

Astfel, în realitate, cauza deduce judecății raporturi de dreptul muncii, fiind incidente dispozițiile cuprinse art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 și art. 269 din Codul muncii, care, în privința acestor raporturi juridice, conferă prerogativa de soluționare a cauzelor, tribunalelor-secțiilor/completurilor specializate în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 01 noiembrie 2018, sub nr. x/2018.

În ședința publică din 07 decembrie 2018, Tribunalul, constatând că prin răspunsul la întâmpinare, reclamantele au arătat că înțeleg să conteste și actele administrative de stabilire a salariului, făcând referire la hotărârea nr. 1/2018 a Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, hotărâre citată de acestea într-un paragraf anterior, formulând, astfel, o cerere modificatoare, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 9149, pronunțată la data de 07 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu.; a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamantele A., B. și C. și pe pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE București, în favoarea Curții de Apel Bucuresti- sectia Contecios Administrativ si Fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competența și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

În cauză, acțiunea de fata supune judecății examinarea legalității hotararii nr. 1/2018 prin care au fost solutionate contestatiile formulate de personalul auxiliar de specialitate, personalul conex…de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova si parchetele subordonate impotriva deciziilor nr. 5, 6, 8, 9 din 29.01.2018, nr. 175, 176/28.12.2017 si nr. 19/28.02.2018, prin care le-au fost stabilite drepturile salariale si, pe cale accesorie, acordarea diferentelor de salarii si daune interese moratorii.

Prin urmare, in conditiile in care prezenta actiune reprezinta o contestație promovata potrivit art. 7 din Legea nr. 153/2017, în legătură cu care există norme de competență materială și teritorială speciale și exclusive, instanța a admis excepția astfel invocată și a declinat competența de judecată a prezentei cauze către Curtea de Apel București- sectia Contecios Administrativ si Fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Curtea de Apel București și Tribunalul București- s-au declarat, deopotrivă, necompetente material, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența materială a soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 7, Cap. VIII din Legea nr. 284/2010, preluate la art. 7 din Legea nr. 153/2017, aplicabile personalului din familia ocupațională de funcții bugetare "justiție", personalul nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, într-un anumit termen de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea, contestațiile urmând a fi soluționate în termen de cel mult 30 de zile.

De asemenea, potrivit acelorași dispoziții legale, împotriva hotărârilor organelor anterior menționate se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate și în raport de obiectul cauzei de față- contestație promovată potrivit art. 7 din Legea nr. 153/2017, pe calea căreia reclamantele s-au prevalat de Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova-, având în vedere faptul că, în lumina acestui text, teza a II-a, o atare plângere împotriva hotărârii organului anterior menționat se poate face la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, Înalta Curte constată că, în speță, competența materială de soluționare a cauzei revine acestei curți și,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 153/2017, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,