ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3911/2018

HOTĂRÂRE

02.10.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3911/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 2 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 20 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat ca instanța de judecată să procedeze la recalcularea și plata salariilor, începând cu data de 1 august 2016 - la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data executării, în sensul includerii în retribuții a majorărilor în cuantum total de 18%, calculate la valoarea de referință sectorială, prevăzute de O.G. nr. 10/2007, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007. Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C. proc. civ., Legea nr. 571/2003, H.G. nr. 44/2003, Legea finanțelor publice nr. 500/2002.

Prin sentința civilă nr. 4289/2018 din 7 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că reclamanții sunt personal auxiliar de specialitate, respectiv personal conex ce își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Slatina, astfel încât, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, Tribunalului Olt, în circumscripția căruia reclamanții își au locurile de muncă.

Totodată, s-a mai constatat că niciunul dintre reclamanți nu are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Olt, astfel încât să fie aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și să justifice sesizarea de către reclamanți a Tribunalului Argeș cu soluționarea acțiunii formulate.

Prin sentința nr. 418/2018 din 27 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Olt, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Olt și Tribunalul Argeș. A fost suspendată judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în raport cu art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii și faptul că reclamanta A. își desfășoară activitatea de grefier în cadrul Tribunalului Olt, competența aparține Tribunalului Argeș, instanță sesizată inițial.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 17 iulie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că, în speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii reclamanților privind obligarea pârâților la recalcularea și plata salariilor, începând cu data de 1 august 2016 - la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data executării, în sensul includerii în retribuții a majorărilor în cuantum total de 18%, calculate la valoarea de referință sectorială, prevăzute de O.G. nr. 10/2007.

Totodată, instanța supremă reține că reclamanta A. deține funcția de personal auxiliar de specialitate, respectiv grefier în cadrul Tribunalului Olt.

Prin decizia nr. 7 din 16 mai 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și, în consecință, a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

De asemenea, s-a hotărât că art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

În speță, sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. care prevăd că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar alin. (3) prevede că aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Înalta Curte constată că unul dintre reclamanți, respectiv A. deține funcția de grefier în cadrul Tribunalului Olt, astfel încât aceasta se încadrează în dispozițiile art. 127 C. proc. civ.. În acest context, în mod corect reclamanții au ales să introducă acțiunea la Tribunalul Argeș.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.