ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 452/2020

Ședința publică din data de 19 februarie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 aprilie 2018 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2018, reclamanții i-au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să o oblige pe pârâta Curtea de Apel Craiova să stabilească și să recalculeze indemnizația de încadrare și celelalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,154 RON (reprezentând V.R.S. 405 RON ce trebuie acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 4% începând cu 1 aprilie 2008 și 4,5% începând cu 1 octombrie 2008, conform art. 2 din O.G. nr. 13/2008) începând cu 9 aprilie 2015, respectiv de 484,169 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1 decembrie 2015; să repare prejudiciul creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv să fie obligată pârâta Curtea de Apel Craiova la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective; să fie obligat pârâtul Ministerul Justiției la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune.

Prin sentința civilă nr. 5150/2018 din 6 decembrie 2018, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis în parte cererea formulată de reclamanți și a obligat-o pe pârâta Curtea de Apel Craiova să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale aferente perioadei 9 aprilie 2015 - 4 iulie 2018, rezultate din acordarea valorii de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015 și de 463,5 RON pentru perioada 1 decembrie 2015 - 31 decembrie 2017, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective plus dobânda legală aferentă până la data plății efective. A respins celelalte capete de cerere și a obligat-o pe pârâta Curtea de Apel Craiova să plătească fiecărui reclamant suma de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În cursul judecății apelului, la 19 septembrie 2019 apelanții-reclamanți au formulat cerere de sesizare a Curții constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 5 decembrie 2019.

În motivarea acestei soluții, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a reținut, în esență, că soluționarea cauzei nu depinde de norma evocată.

Prin decizia civilă nr. 4925/2019 din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Justiției și a admis acțiunea. A obligat-o pe pârâta Curtea de Apel Craiova să stabilească și să recalculeze indemnizația de încadrare a reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,154 RON începând cu 9 aprilie 2015, respectiv la o valoare de referință sectorială de 484,169 RON începând cu 1 decembrie 2015. De asemenea, a obligat-o pe pârâta Curtea de Apel Craiova să plătească reclamanților sumele reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel recalculat potrivit hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală, calculată de la 10 aprilie 2018 și până la data plății efective și l-a obligat pe pârâtul Ministerul Justiției să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale. Totodată, a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva încheierii din 5 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, reclamanții au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În motivare, recurenții au arătat că în mod eronat instanța de apel a reținut că actul normativ cu a cărui neconstituționalitate au cerut să fie sesizată Curtea Constituțională nu se încadrează în categoria prevederilor legale de care depinde soluționarea cauzei, întrucât a intrat în vigoare ulterior promovării cererii introductive și, ca atare, prevederile acestuia neputând retroactiva, nu pot produce efecte în cauză.

În susținerea acestei concluzii recurenții au reprodus dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și pe cele ale art. 3 din O.U.G. nr. 3/2019 și au arătat că pârâta Curtea de Apel Craiova, în apelul propriu, a invocat aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 3/2019, astfel încât, având în vedere că instanța de apel urma să se pronunțe asupra acestui motiv de apel, normele evocate au legătură cu modul de soluționare a cauzei.

La 19 februarie 2010, intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că soluționarea excepției de neconstituționalitate nu ar produce consecințe directe în litigiul dedus judecății, având în vedere că apelul a fost soluționat în favoarea reclamanților, astfel că aceștia nu mai justifică un interes în promovarea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează să-l admită în considerarea celor ce succed:

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, instanța care a pronunțat hotărârea recurată și-a fundamentat soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate doar pe pretinsa neîndeplinire a criteriului ca de prevederile actului normativ pretins neconstituțional să depindă soluționarea cauzei, iar în rest a reținut ca fiind întrunite celelalte condiții instituite de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admiterea cererii, consemnând că ordonanța de urgență contestată este în vigoare și nu a fost declarată anterior neconstituțională.

Concretizând, curtea a notat că, în contextul în care O.U.G. nr. 3/2019 a intrat în vigoare ulterior acțiunii introductive formulate de reclamanți, prevederile acesteia nu ar fi incidente în cauză, întrucât ar presupune ca acestea să retroactiveze și ca atare să se constituie într-o încălcare a principiului neretroactivității legii givile, consfințit de prevederile art. 6 din C. civ.

În aceste condiții, este de remarcat că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 statuează că instanța de contencios constituțional "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționaiitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

De asemenea, se constată că, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 3/2019, "prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică personalului care a obținut până la data intrării ei în vigoare, plata sumelor care fac obiectul acesteia."

Astfel că, interpretând per a contrario norma precitată, rezultă fără echivoc că prevederile O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției sunt aplicabile efectiv persoanelor care nu au obținut, până la 12 februarie 2019, data publicării actului normativ în Monitorul Oficial nr. 106, Partea I, plata sumelor care fac obiectul acesteia, deci inclusiv recurenților-reclamanți.

În contextul în care, așa cum au arătat recurenții, iar părțile adverse nu au contestat, această ordonanță de urgență a fost invocată de pârâta Curtea de Apel Craiova în apelul propriu exercitat în cauză, iar instanța de apel avea a se pronunța asupra acestui aspect, rezultă indubitabil că dispozițiile O.U.G. nr. 3/2019 au legătură cu soluționarea litigiului, cu atât mai mult cu cât examinarea deciziei civile nr. 4925/2019 din 6 decembrie 2019, pronunțată în cauză, creează aparența că instanța de apel nu are considerente proprii criticilor din apelul declarat de către Curtea de Apel Craiova, cel puțin nu din perspectiva textului legal criticat pentru neconstituționalitate.

În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Justiției, formulată prin întâmpinarea depusă la dosar, în sensul că recurenții-reclamanți nu ar mai justifica interes în promovarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 3/2019, în contextul în care calea ordinară de atac în cadrul căreia a fost formulată a fost soluționată în favoarea acestora, aceasta este înlăturată de instanța supremă pe de o parte în considerarea faptului că interesul în promovarea demersului judiciar evocat se apreciază la data pronunțării prezentei decizii prin raportare la faptul că apelul Curții de Apel Craiova, în cadrul căruia au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 3/2019, nu apare ca având o dezlegare proprie pe această critică.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 496 alin. (2), coroborat cu art. 497 teza I, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul și să caseze decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Instanța supremă constată că instanța de apel nu a făcut un examen exhaustiv al tuturor condițiilor de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, de aceea impune ca în rejudecare instanța să examineze toate aceste cerințe, în contextul în care prin prezenta decizie s-au stabilit atât actualitatea interesului recurenților-reclamanți în susținerea recursului, cât și legătura cu cauza a actului normativ criticat pentru neconstituționalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX. și YYYYY. împotriva încheierii din 5 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2020.