ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.02.2026

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 203/2026

HOTĂRÂRE
17.02.2026
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 203/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 17 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1.535 C. civ., art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea cadru nr. 153/2017, art. 159, art. 166 alin. (4) și următoarele din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, art. 7 din O.U.G. nr. 90/2017 și art. 2 din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința nr. 325 din 29 mai 2025, Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării litigiului în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în determinarea competenței teritoriale, criteriul relevant este domiciliul reclamanților, iar nu locul de muncă, conform art. 269 alin. (2) din Codul muncii. S-a avut în vedere faptul că, la data introducerii cererii de chemare în judecată reclamanții erau eliberați din funcție prin pensionare și, întrucât niciunul dintre aceștia nu are domiciliul în circumscripția Tribunalului Teleorman, ci în cea a Tribunalului Dolj, s-a apreciat că revine acestei din urmă instanțe competența de soluționare a cauzei.

În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții aveau posibilitatea fie de a sesiza instanța competentă potrivit normelor de drept comun, fie să uzeze de prevederile art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., în raport de împrejurarea că în cauză au calitatea de pârâți Tribunalul Dolj, Tribunalul Olt, Curtea de Apel Craiova și Înalta Curte de Casație și Justiție. Întrucât reclamanții au optat pentru învestirea Tribunalului Teleorman, s-a concluzionat că acestei instanțe îi revine competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece același proces, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Instanța supremă constată că reclamanții, foști magistrați care și-au desfășurat activitatea în cadrul Tribunalului Olt, Tribunalului Dolj, Curții de Apel Craiova și Înaltei Curți de Casație și Justiție, eliberați din funcție prin pensionare, au învestit Tribunalul Teleorman cu un litigiu vizând recalcularea și plata unor drepturi salariale pe durata raporturilor de serviciu, formulând o acțiune unică în condițiile coparticipării procesuale active, justificată de identitatea cauzei cererii și obiectul similar.

Relevantă pentru determinarea competenței teritoriale este participarea în proces, în calitate de pârâți, a Tribunalului Dolj, Tribunalului Olt, respectiv a Curții de Apel Craiova, împrejurare care atrage incidența art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., conform cărora "(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Norma de competență evocată consacră un drept de opțiune al părții reclamante, care are fie posibilitatea să introducă cererea împotriva unei instanțe de judecată chiar la aceasta sau la o instanță inferioară ei - aplicând regula generală în materie de competență teritorială -, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Valorificând dreptul conferit de dispozițiile legale menționate, reclamanții au sesizat cu soluționarea litigiului Tribunalul Teleorman, aflat în circumscripția Curții de Apel București, instanță învecinată Curții de Apel Craiova, în a cărei rază teritorială se află Tribunalul Dolj și Tribunalul Olt, ceilalți pârâți în litigiul pendinte, și cărora le-ar fi revenit competența soluționării cauzei în temeiul art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în raport cu domiciliile titularilor cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, întrucât alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamanții au optat să sesizeze una dintre instanțele în favoarea căreia operează prorogarea legală de competență aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Craiova, manifestându-și astfel dreptul de opțiune în condițiile 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ. și fixând în mod definitiv competența soluționării acțiunii lor în favoarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal, prima instanță sesizată de reclamanți.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2026.

Sursă