ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 554/2019

Ședința publică din data de 19 martie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 martie 2018 pe rolul Judecătoriei Buftea, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea pârâtei la suportarea costurilor aferente montajului materialelor necesare înlocuirii și reparării învelitorii și a acoperișului imobilului situat în localitatea Dumbrăvița, str. x, Jud. Timiș, cost estimat la suma de 9.457 RON, precum și obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat prin furnizarea unor materiale necorespunzătoare pentru construcția acoperișului și refuzul de a suporta costurile aferente montajului materialelor necesare înlocuirii și reparării învelitorii acoperișului imobilului, cost estimat la 1570 RON și, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073, 1075-1078, 1081-1086 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 5196 din 3 octombrie 2018, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, reținând, în esență, incidența dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 12215 din 12 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Timișoara, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a apreciat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., deoarece cererea este formulată de consumator împotriva unui profesionist, fiind incidente în materia competenței teritoriale dispozițiile art. 107 și ale art. 113 pct. 8 C. proc. civ.

S-a constatat că, în speță, competența teritorială este alternativă, fiind stabilită de lege în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului sau de la sediul profesionistului.

În consecință, deși Judecătoria Timișoara este instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantei, s-a reținut că aceasta din urmă a efectuat deja alegerea de competență, conform art. 116 C. proc. civ., prin introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Buftea, instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.

Se constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea în pretenții formulată de reclamanta (consumator) A., în contradictoriu cu pârâta (profesionist) S.C. B. S.R.L. cu sediul în Ștefăneștii de Jos, Șoseaua x, județul Ilfov.

Astfel, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., deoarece acțiunea este formulată de un consumator împotriva unui profesionist, fiind incidente în materia competenței teritoriale dispozițiile art. 107 și ale art. 113 pct. 8 C. proc. civ., prezenta cauză fiind guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă.

Or, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia:

"reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În speță, opțiunea reclamantei-consumator A., conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluționării cauzei de instanța de la sediul pârâtei S.C. B. S.R.L., respectiv de Judecătoria Buftea.

Așa fiind, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial (în speță Judecătoria Buftea), opțiunea reclamantei nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

În raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2019.