ÎCCJ, decizie (scj.ro #82095)

Imobil expropriat pentru cauză de utilitate publică. Acțiune în

constatarea caducității decretului de expropriere

pentru

motivul că  lucrările de utilitate publică nu au fost realizate în termen

de un an de la data actului de expropriere.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil expropriat

pentru cauză de utilitate publică. Acțiune în constatarea caducității

decretului de expropriere

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Imobil expropriat pentru cauză de utilitate publică

Legea nr. 33/1994

Legea nr. 10/2001

Interpretarea corectă a art.35 din Legea nr.33/1994, este aceea

că,  în cazul imobilelor expropriate înainte de intrarea în vigoare a

acestui act normativ, termenul de un an prevăzut de lege se calculează de la

data intrării în vigoare a Legii nr.33/1994 și, evident, numai în măsura în

care lucrările pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea „nu au fost

începute”. Odată începute obiectivele de investiții  susținerile privind

caducitatea actului de expropriere sunt neîntemeiate

.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1656 din 15 februarie

2006.

Reclamanții Z.M., Z.D., Z.O. și S.L. au chemat

în judecată municipiul Cluj-Napoca, prin primar și Consiliul local Cluj-Napoca,

solicitând Tribunalului Cluj, să constate caducitatea Decretului de expropriere

nr.32/1983 în ce privește exproprierea terenurilor nr. top 14879, 14880, 14881,

identificate actualmente în C.F. 12822 în proprietatea Statului Român, să

dispună retrocedarea în favoarea reclamanților a acestor terenuri în suprafață

totală de 788 mp, ieșirea din indiviziune, prin crearea unor loturi separate,

înscrise separat în cartea funciară pentru reclamanți, restul rămânând în

proprietatea statului și să dispună intabularea dreptului de proprietate al

reclamanților, în indiviziune, cu titlu de drept lege și moștenire.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat

că terenul revendicat nu este afectat de construcții, nu a fost utilizat în

termen de un an potrivit scopului pentru care a fost preluat, lucrările

prevăzute realizându-se parțial și nu pe numerele topografice ale reclamanților

(proprietari sau moștenitori ai proprietarilor expropriați).

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința civilă

nr.323/2003, a respins acțiunea ca neîntemeiată, soluția fiind menținută de

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, potrivit deciziei nr.102 din 12 iunie 2003,

prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți, instanța

având în vedere următoarele considerente:

Caducitatea este ineficacitatea unui act juridic valid ce nu a

produs încă efecte și care se datorează unui eveniment survenit după formarea

valabilă a actului și independent de voința autorului actului. Un act care a

primit un început de executare nu poate fi caduc.

În speță, chiar reclamanții recunosc că decretul de expropriere

și-a produs efectele, în sensul că pe terenurile expropriate s-a construit un

pasaj rutier.

Referitor la celelalte capete ale acțiunii, s-a reținut că de la

data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, restituirea în natură sau prin

echivalent a imobilelor preluate abuziv se face numai în temeiul acestei legi,

iar reclamanții au început procedura de restituire administrativă, prin

dispozițiile nr.399, 400 și 401 din 03 februarie 2003 fiind respinsă cererea

petenților privind restituirea în natură, urmând să se acorde măsuri

reparatorii prin echivalent.

Reclamanții au avut posibilitatea să atace aceste dispoziții în

temeiul Legii nr.10/2001.

Împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat recurs

apelanții-reclamanți, criticând-o pentru următoarele motive:

1.a) Decizia este „afectată” de nulitate absolută, întrucât

hotărârea comunicată părților nu are dovada datei la care s-a comunicat și nu

cuprinde semnăturile judecătorilor participanți și a grefierei de ședință

(art.261 Cod procedură civilă).

b) Instanțele au respins nemotivat dovezile solicitate care se

refereau la elemente importante raportate la dovedirea caducității decretului

de expropriere (planul de situație anexă, tabelul anexă nr.2 și 3 și

documentația de expropriere) și în acest mod instanțele s-au antepronunțat față

de rezultatul procesului.

solicitate s-a construit un pasaj rutier, chiar după trecerea termenului de un

an prevăzut de Legea nr.33/1994, decretul nu mai poate fi caduc, omițând să

verifice când a început construcția acelui pasaj, ce lucrări s-au realizat

efectiv după acest termen de un an și dacă acele lucrări corespundeau scopului

pentru care a fost expropriat terenul.

Curtea de apel a considerat că prevederile Legii nr.33/1994 nu

se aplică raportat la prevederile Legii nr.10/2001, fără să observe că la data

la care s-a introdus acțiunea – decembrie 2002 – Primăria Cluj nu realizase

încă răspunsul necesar la procedura administrativă începută la Legea nr.10/2001

dispozițiile de respingere a cererii de restituire în natură fiind comunicate

reclamanților după data de 04.02.2003.

Așa cum a fost concepută și redactată acțiunea, aceasta vizează

constatarea faptului că titlul statului nu a fost valabil, situație în care

acțiunea este admisibilă și raportată la Legea nr.10/2001, suspendarea

procedurii la Legea nr.10/2001 fiind necesară și eficientă.

Recursul este nefondat.

1.a) Afirmația recurenților privind nulitatea absolută a

deciziei atacate, ce ar fi determinată de faptul că hotărârea comunicată

părților nu cuprinde semnăturile judecătorilor și grefierului de ședință, este

lipsită de temei legal.

Prevederile art.261 Cod procedură civilă impun necesitatea

semnării de către membrii completului de judecată doar a exemplarelor originale

ale hotărârii judecătorești, în nici un caz și a copiilor comunicate părților.

În cazul în care comunicarea este necesară pentru exercitarea căilor de atac

„Dovada datei” la care s-a comunicat hotărârea nu trebuie și nu poate să

rezulte din conținutul hotărârii comunicate ci, conform dispozițiilor art.100

Cod procedură civilă, din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de

comunicare.

b) Respingerea probatoriului solicitat de reclamanți în fază

procesuală a apelului ca nefiind util și concludent este justificată de

limitele în care instanța de apel a fost investită prin motivele invocate în

această etapă procesuală.

Instanța de fond nu a reținut că terenurile revendicate au fost

utilizate de stat în primul an următor decretului de expropriere, pentru ca, în

cauză, să fie necesar ca apelanții să facă dovada contrară.

Pentru soluționarea capătului principal de cerere – constatarea

caducității decretului de expropriere – era irelevant faptul că lucrările de

construcții preconizate la data exproprierii nu au fost realizate în termen de

un an de la emiterea actului de trecere în proprietatea statului, în condițiile

în care acest termen nu a fost prevăzut de decretul de expropriere, iar la data

promovării cererii de chemare în judecată pe terenurile în litigiu erau

realizate lucrări de construcții necontestate de reclamanți (pasaj rutier și

utilități de exploatare a unei stații de benzină), lucrări care se încadrează

în categoria ”dotărilor comerciale și tehnico-edilitare (...)” și a arterelor

de circulație în scopul edificării cărora a fost adoptat Decretul nr.32/1983.

Pentru constatarea ineficacității unui act juridic, în privința

actului caduc, este necesar ca actul în discuție să nu-și fi produs efectele,

nici măcar parțial, până la data investirii instanței cu cererea privind

constatarea caducității, condiție neîndeplinită în prezenta cauză.

2.a) Modul de interpretare al art.35 din Legea nr.33/1994,

propus de recurenți, în sensul că decretul de expropriere emis anterior Legii

nr.33/1994 ar fi caduc dacă lucrările de utilitate publică nu au fost realizate

în termen de un an de la data actului de expropriere, contravine, inadmisibil

principiului constituțional privind neretroactivitatea legii noi.

În interpretarea corectă a art.35 din Legea nr.33/1994, în cazul

imobilelor expropriate înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ,

termenul de un an prevăzut de lege se calculează de la data intrării în vigoare

a Legii nr.33/1994 și, evident, numai în măsura în care lucrările pentru

realizarea cărora s-a dispus exproprierea „nu au fost începute”.

Odată începute obiectivele de investiții (fapt ce rezultă în

cauză din adresa nr.336/20.01.1994 a Prefecturii județului Cluj și adresa

nr.2816/301/20.02.1991 a Primăriei municipiului Cluj-Napoca), care trebuie

avute în vedere în funcție de ansamblul terenurilor expropriate (în speță cca

12 ha, conform Decretului nr.32/1983), susținerea recurenților privind

caducitatea actului de expropriere este neîntemeiată.

b) Astfel cum corect a reținut instanța de apel, după apariția

Legii nr.10/2001, lege specială de reparație aplicabilă imobilelor preluate

abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (inclusiv imobilelor

expropriate), restituirea în natură sau prin echivalent nu mai poate fi

solicitată decât în temeiul acestei legi, iar la data înregistrării cererii de

chemare în judecată Legea nr.10/2001 era în vigoare, excluzând calea dreptului

comun în materie de expropriere reprezentată de Legea nr.33/1994, conform

principiului

specialia generalibus derogant

.

Pentru considerentele prezentate, constatând că în cauză nu sunt

incidente cazurile de casare și modificare invocate, recursul a fost respins ca

nefondat.