ÎCCJ, decizie (scj.ro #83314)

Natura juridică

a procesului-verbal de control financiar

Procesul-verbal întocmit de contabilul

societății în temeiul Legii nr.31/1990 și care cuprinde constatările unui

control financiar la societatea comercială nu este un act juridic civil, astfel

cum este definit de art.942 Cod civil.

Înalta Curte de Casație

și Justiție Secția comercială decizia nr.3461 din 19 noiembrie 2008)

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Constanța reclamanta SC A.S.T. SRL a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC A. SA să se dispună pe cale judiciară constatarea

nulității absolute a procesului verbal de control întocmit de revizorul

contabil la data de 28 septembrie 2001, precum și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată legate de proces.

Reclamanta a arătat în

susținerea acțiunii că procesul verbal amintit are valoarea unui act juridic

constatator nul absolut pentru lipsa totală a consimțământului, înțeles drept o

condiție de validitate a oricărei operațiuni juridice, impusă de art.948

punctul 2 Cod civil; s-a subliniat că autorul a decedat la data de 17 august

2001, astfel încât manifestarea de voință cuprinsă în procesul verbal nu îi

aparține; în drept au fost invocate dispozițiile art.5 și 948 Cod civil.

La termenul din 21 martie

2006 au fost formulate în contradictoriu cu pârâta cereri de intervenție în

interes propriu de către B.Gh. și P.N., prin care se tinde de asemenea la

admiterea cererii principale și la constatarea nulității absolute a procesului

verbal de control; intervenienții au arătat că sunt direct interesați în

lipsirea de efecte a actului, având în vedere că el cuprinde constatări care nu

corespund adevărului, de natură a le leza drepturile și interesele, în calitate

de foști membri în organele de conducere ale sucursalei SC A.S.P.

Prin încheierea din 24

mai

2007 a

fost respinsă ca

neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,

considerentele acestei dispoziții fiind consemnate în încheierea de ședință.

Prin Sentința civilă

nr.5988/15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta prin administrator

judiciar, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal întocmit de

revizorul contabil s-au consemnat rezultatele unui control financiar intern

asupra modului de gestionare a patrimoniului sucursalei SC A.S.P. precum și

asupra dispozițiilor date de conducerea societății; controlul a fost efectuat

de persoana menționată în baza Legii 31/1990, a deciziei societății mamă.

A mai reținut prima

instanță că actul juridic civil este definit ca o manifestare de voință făcută

cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv de a naște, modifica ori

stinge un raport juridic civil concret; printre elementele caracteristice ale

actului juridic civil se evidențiază așadar intenția de a naște, modifica ori

stinge un raport civil concret, raport înțeles ca o relație socială guvernată

de normele de drept civil.

Această trăsătură

esențială deosebește actul civil – în sensul acestuia de operațiune juridică,

iar nu de înscris constatator – de actele juridice din alte ramuri de drept.

În acest sens s-a reținut

că operațiunea de control financiar – reglementată de dreptul fiscal – și nu de

normele dreptului civil – a fost efectuată de către un salariat însărcinat prin

ordin de serviciu cu exercitarea atribuțiilor specifice cenzorilor societăților

comerciale, astfel încât ea nu tinde la crearea sau modificarea unor raporturi

de drept civil, ci la crearea unor raporturi între cei anchetați de organele

interne ale societății și aceasta din urmă, scopul final fiind antrenarea

răspunderii disciplinare și materiale (caracteristică dreptului muncii), ori –

după caz – a vinovăției în plan penal.

Astfel s-a reținut că nu

pot fi valorificate critici de nulitate absolută întemeiate pe dispozițiile de

drept comun ale art.948 și următoarele Cod civil pentru lipsirea de efecte

juridice a unui act juridic care nu este civil, în sensul că nu este guvernat

de normele dreptului civil.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel

reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului s-a

arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că procesul verbal a cărui

nulitate s-a solicitat este un act de control financiar reglementat de dreptul

fiscal, astfel că nu pot fi valorificare critici de nulitate absolută

întemeiate pe dispozițiile art.948 și următoarele Cod civil.

Apelanta apreciază că

procesul-verbal de control este un act juridic constatator – act juridic civil.

Curtea de Apel Constanța

– Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal

prin decizia civilă nr.39/COM pronunțată la data de 5 martie

2008 a

respins ca nefondat apelul reclamantei cu

motivarea în esență că față de conținutul și temeiul juridic în baza căruia a

fost întocmit procesul-verbal a cărui nulitate s-a solicitat, acesta nu este un

act juridic civil în sensul art.942 Cod civil.

Împotriva deciziei, reclamanta, în termen legal

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și a solicitat admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și a sentinței și rejudecând

cauza admiterea acțiunii, constatarea nulității absolute a procesului-verbal.

În motivarea recursului,

reclamanta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de pct.7 al art.304 Cod

procedură civilă întrucât decizia nu este motivată, instanța de apel a apreciat

prin considerente că actul juridic a cărui nulitate absolută s-a solicitat nu

se încadrează în tipologia actului juridic civil reglementat de titlu III Cod

civil, ci este un act reglementat de dreptul fiscal, fără a motiva în drept

aceasta, față de prevederile OG 70/1997 privind controlul fiscal și OG 92/2003

– Codul de procedură fiscal.

Reclamanta invocă și

motivul de nelegalitate prevăzut de pct.9 al art.304 Cod procedură civilă

arătând că instanța nepronunțându-se asupra reglementărilor fiscale în materie

aplicabile speței a apreciat greșit că procesul-verbal nr.1825/28 septembrie

2001 nu este un act juridic civil.

Recurenta menționează că

procesul-verbal este un act juridic civil, fiind o manifestare de voință făcută

cu intenția de a produce consecințe juridice iar consimțământul este o condiție

esențială a actului juridic și faptul că revizorul care a întocmit

procesul-verbal a decedat, conduce la lipsa totală a consimțământului.

Recursul declarat de

reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Analizând primul motiv de recurs invocat,

prevăzut de pct.7 al art.304 Cod procedură civilă, Înalta Curte constată că nu

este fondat, decizia atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de

apel analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, a

reținut că hotărârea primei instanțe este legală întrucât procesul-verbal

nr.1825/28 septembrie 2001 întocmit de contabilul societății în temeiul Legii

nr.31/1990 și care cuprinde constatările unui control financiar la societatea

comercială nu este un act juridic civil, astfel cum este definit de art.942 Cod

civil.

Nu este incident cauzei

nici pct.9 al art.304 Cod procedură civilă, instanța de apel cât și instanța de

fond corect au reținut și interpretat natura procesului-verbal de control

financiar, a cărui nulitate absolută  a fost solicitată.

În consecință, hotărârea

atacată fiind legală, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat, în

temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă.