ÎCCJ, decizie (scj.ro #83314)

Natura juridică a procesului-verbal de control financiar Procesul-verbal întocmit de contabilul societății în temeiul Legii nr.31/1990 și care cuprinde constatările unui control financiar la societatea comercială nu este un act juridic civil, astfel cum este definit de art.942 Cod civil. Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.3461 din 19 noiembrie 2008) Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța reclamanta SC A.S.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A. SA să se dispună pe cale judiciară constatarea nulității absolute a procesului verbal de control întocmit de revizorul contabil la data de 28 septembrie 2001, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată legate de proces.

Reclamanta a arătat în susținerea acțiunii că procesul verbal amintit are valoarea unui act juridic constatator nul absolut pentru lipsa totală a consimțământului, înțeles drept o condiție de validitate a oricărei operațiuni juridice, impusă de art.948 punctul 2 Cod civil; s-a subliniat că autorul a decedat la data de 17 august 2001, astfel încât manifestarea de voință cuprinsă în procesul verbal nu îi aparține; în drept au fost invocate dispozițiile art.5 și 948 Cod civil. La termenul din 21 martie 2006 au fost formulate în contradictoriu cu pârâta cereri de intervenție în interes propriu de către B.Gh.

și P.N., prin care se tinde de asemenea la admiterea cererii principale și la constatarea nulității absolute a procesului verbal de control; intervenienții au arătat că sunt direct interesați în lipsirea de efecte a actului, având în vedere că el cuprinde constatări care nu corespund adevărului, de natură a le leza drepturile și interesele, în calitate de foști membri în organele de conducere ale sucursalei SC A.S.P. Prin încheierea din 24 mai 2007 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, considerentele acestei dispoziții fiind consemnate în încheierea de ședință. Prin Sentința civilă nr.5988/15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta prin administrator judiciar, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal întocmit de revizorul contabil s-au consemnat rezultatele unui control financiar intern asupra modului de gestionare a patrimoniului sucursalei SC A.S.P. precum și asupra dispozițiilor date de conducerea societății; controlul a fost efectuat de persoana menționată în baza Legii 31/1990, a deciziei societății mamă. A mai reținut prima instanță că actul juridic civil este definit ca o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv de a naște, modifica ori stinge un raport juridic civil concret; printre elementele caracteristice ale actului juridic civil se evidențiază așadar intenția de a naște, modifica ori stinge un raport civil concret, raport înțeles ca o relație socială guvernată de normele de drept civil.

Această trăsătură esențială deosebește actul civil – în sensul acestuia de operațiune juridică, iar nu de înscris constatator – de actele juridice din alte ramuri de drept. În acest sens s-a reținut că operațiunea de control financiar – reglementată de dreptul fiscal – și nu de normele dreptului civil – a fost efectuată de către un salariat însărcinat prin ordin de serviciu cu exercitarea atribuțiilor specifice cenzorilor societăților comerciale, astfel încât ea nu tinde la crearea sau modificarea unor raporturi de drept civil, ci la crearea unor raporturi între cei anchetați de organele interne ale societății și aceasta din urmă, scopul final fiind antrenarea răspunderii disciplinare și materiale (caracteristică dreptului muncii), ori – după caz – a vinovăției în plan penal.

Astfel s-a reținut că nu pot fi valorificate critici de nulitate absolută întemeiate pe dispozițiile de drept comun ale art.948 și următoarele Cod civil pentru lipsirea de efecte juridice a unui act juridic care nu este civil, în sensul că nu este guvernat de normele dreptului civil. Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că procesul verbal a cărui nulitate s-a solicitat este un act de control financiar reglementat de dreptul fiscal, astfel că nu pot fi valorificare critici de nulitate absolută întemeiate pe dispozițiile art.948 și următoarele Cod civil.

Apelanta apreciază că procesul-verbal de control este un act juridic constatator – act juridic civil. Curtea de Apel Constanța – Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal prin decizia civilă nr.39/COM pronunțată la data de 5 martie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea în esență că față de conținutul și temeiul juridic în baza căruia a fost întocmit procesul-verbal a cărui nulitate s-a solicitat, acesta nu este un act juridic civil în sensul art.942 Cod civil. Împotriva deciziei, reclamanta, în termen legal a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și a sentinței și rejudecând cauza admiterea acțiunii, constatarea nulității absolute a procesului-verbal.

În motivarea recursului, reclamanta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de pct.7 al art.304 Cod procedură civilă întrucât decizia nu este motivată, instanța de apel a apreciat prin considerente că actul juridic a cărui nulitate absolută s-a solicitat nu se încadrează în tipologia actului juridic civil reglementat de titlu III Cod civil, ci este un act reglementat de dreptul fiscal, fără a motiva în drept aceasta, față de prevederile OG 70/1997 privind controlul fiscal și OG 92/2003 – Codul de procedură fiscal. Reclamanta invocă și motivul de nelegalitate prevăzut de pct.9 al art.304 Cod procedură civilă arătând că instanța nepronunțându-se asupra reglementărilor fiscale în materie aplicabile speței a apreciat greșit că procesul-verbal nr.1825/28 septembrie 2001 nu este un act juridic civil.

Recurenta menționează că procesul-verbal este un act juridic civil, fiind o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce consecințe juridice iar consimțământul este o condiție esențială a actului juridic și faptul că revizorul care a întocmit procesul-verbal a decedat, conduce la lipsa totală a consimțământului.

Recursul declarat de reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Analizând primul motiv de recurs invocat, prevăzut de pct.7 al art.304 Cod procedură civilă, Înalta Curte constată că nu este fondat, decizia atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de apel analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, a reținut că hotărârea primei instanțe este legală întrucât procesul-verbal nr.1825/28 septembrie 2001 întocmit de contabilul societății în temeiul Legii nr.31/1990 și care cuprinde constatările unui control financiar la societatea comercială nu este un act juridic civil, astfel cum este definit de art.942 Cod civil. Nu este incident cauzei nici pct.9 al art.304 Cod procedură civilă, instanța de apel cât și instanța de fond corect au reținut și interpretat natura procesului-verbal de control financiar, a cărui nulitate absolută a fost solicitată.

În consecință, hotărârea atacată fiind legală, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă.