ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.11.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1990/2019

HOTĂRÂRE
06.11.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1990/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1524 din 21 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția de necompetență teritorială; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, fiind vorba de un conflict de muncă, în condițiile în care litigiul vizează răspunderea patrimonială a salariatului, în cauză sunt incidente normele care guvernează jurisdicția muncii.

Conform prevederilor art. 269 Codul muncii, conflictele de muncă se judecă de către instanța competentă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Aceste dispoziții sunt completate de art. 210 din Legea nr. 62/2011 conform căruia, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, fiind astfel reglementată în mod expres o competență teritorială exclusivă și absolută în această materie.

Raportat la împrejurarea că sediul reclamantei este în București, instanța competentă este Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Textul legal înainte menționat (art. 269 Codul muncii) nu lasă la alegerea reclamantului - angajator, instanța competentă, respectiv angajatorul nu are opțiunea de a introduce acțiunea la sediul principal sau la sediul secundar, sediul procesual ales ori locul de muncă al angajatului, în condițiile în care norma legală prevede expres că instanța competentă este cea de la sediul reclamantului (angajator). În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 920 din 10 februarie 2012 (pronunțată de secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Prin sentința civilă nr. 5065 din 25 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței teritoriale; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Instanța a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.

Totodată, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede faptul că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În cazul litigiilor de muncă, sub aspectul competenței teritoriale, prin excepție de la regula de drept comun, înscrisă în art. 107 C. proc. civ. (potrivit căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel"), conform prevederilor art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, cererea se introduce la instanța în a cărei rază reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Așadar, în vederea determinării competenței teritoriale, legiuitorul a prevăzut două criterii alternative de stabilire a competenței, în sensul că reclamantul, are alegerea de competență între instanța de la domiciliul sau de la locul de muncă.

În speța de față, instanța constată că, în fapt, reclamanta a făcut alegerea competenței, învestind cu soluționarea cauzei Tribunalul Cluj. Deși aceasta este o sucursală, absența personalității juridice este lipsită în acest caz de relevanță juridică raportat la prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd faptul că pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.

De reținut că raporturile juridice de muncă ce atrag competența exclusivă au fost încheiate și derulate cu SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. - SUCURSALA SALINA OCNA DEJ, care are sediul în municipiul Cluj. Mai mult, locul de muncă, stabilit de părți prin contract individual de muncă este tot în județul Cluj și pentru întreg demersul juridic desfășurarea actelor procedurale în același loc asigură o mai bună administrarea a actului de justiție.

În același sens este și decizia nr. 275 din 30 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, care în soluționarea unui conflict negativ de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, declanșat de către angajator, respectiv o acțiune în răspundere patrimonială.

Conform dispozițiilor art. 266 din Codul muncii, "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Conflictul individual de muncă este definit de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, ca fiind "conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative".

Codul muncii, în art. 267, determină persoanele care pot avea calitatea de parte în litigiile de dreptul muncii:

a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;

c) sindicatele și patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ.

Art. 269 din același cod statuează că:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Totodată, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Dat fiind că raporturile juridice de muncă ce atrag competența exclusivă au fost încheiate și derulate cu SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. - SUCURSALA SALINA OCNA DEJ, care are sediul în localitatea Dej, județul Cluj, rezultă că în funcție de acest sediu se va determina instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Având în vedere că localitatea Dej, se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Cluj, rezultă că această instanță este competentă să soluționeze litigiul de muncă ivit între părți.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-11-06
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1989/2019
că nu s-a făcut dovada că ar avea un alt sediu în circumscripția Tribunalului Cluj, rezultă că aceasta din urmă instanță nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză. Având în vedere că aceste dispoziții l
ÎCCJ 2019-11-22
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2195/2019
a reținut că, fiind vorba de un conflict de muncă, în condițiile în care litigiul vizează răspunderea patrimonială a salariatului, în cauză sunt incidente normele care guvernează jurisdicția muncii. Raportat la obiectul cererii de chemare î
ÎCCJ 2019-11-06
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1992/2019
(2) Codul muncii, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.". De la aceste dispoziții se derogă pr
ÎCCJ 2022-05-19
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1256/2022
at la împrejurarea că sediul reclamantei este în București, instanța competentă este Tribunalul București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale. Art. 269 din Codul muncii nu lasă la alegerea reclamantului - angajator, insta
ÎCCJ 2019-01-16
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 53/2019
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4610 din 05 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigur
Sursă