ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1893/2019

Ședința publică din data de 23 octombrie 2019

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 11.04.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 153/2017-Ap/07.03.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, formulată de apelantul A., în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești stabilite prin sentința civilă nr. 388/2008, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1109/24.06.2009 a Curții de Apel Timișoara, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2007, precum și prin sentința civilă nr. 798/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1478/17.11.2009 a Curții de Apel Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 1000/20.11.2014, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantului dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, calculată începând cu data de 13.05.2011 până la 01.09.2011, iar ulterior acestei date dobânda prevăzută la art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aferentă drepturilor bănești stabilite prin sentința civilă nr. 388/26.03.2008, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel Timișoara nr. 1109/24.06.2009, până la data plății pentru sumele deja achitate și în continuare pentru sumele restante până la data plății efective; a obligat pârâții să plătească reclamantului dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, calculată începând cu data de 13.05.2011 până la 01.09.2011, iar ulterior acestei date dobânda prevăzută la art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aferentă drepturilor bănești stabilite prin sentința civilă nr. 798/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1748/17.11.2009 a Curții de Apel Timișoara, până la data plății pentru sumele deja achitate și în continuare pentru sumele restante până la data plății efective, respingând restul pretențiilor.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 153/2017-Ap/07.03.2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă; sentința apelată a fost modificată în parte, în sensul că au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 10.664 RON, cu titlu de dobânzi legale aferente perioadei 13.05.2011 - 31.01.2016, pentru drepturile bănești stabilite prin sentința civilă nr. 388/2008, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1109/24.06.2009 a Curții de Apel Timișoara, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2007, precum și prin sentința civilă nr. 798/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1478/17.11.2009 a Curții de Apel Timișoara; au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței cu privire la plata în continuare a dobânzilor pentru debitele restante până la data plății efective.

A subliniat curtea de apel că obiectul dosarului nr. x/2014 constă în stabilirea unor drepturi bănești cu titlu de dobânzi legale aferente unor creanțe al căror cuantum a fost stabilit irevocabil prin sentințele sus-menționate ale Tribunalului Caras Severin.

Or, instanța de apel, prin decizia civilă nr. 153/2017-Ap/07.03.2017, a cărei lămurire se solicită, nu a făcut decât să cuantifice, în baza unei expertize contabile judiciare, dobânzile legale, înlocuind obligația generică stabilită de Tribunalul Bihor cu obligația pârâților la plata unor sume determinate, reprezentând dobânzi legale aferente celor două titluri executorii.

A apreciat curtea de apel că, prin acest demers judiciar, petentul tinde, în realitate, să-și majoreze cuantumul creanțelor stabilite prin cele două hotărâri pronunțate de Tribunalul Caraș Severin în anul 2008, cu suma de 45.490 RON, la care expertul contabil judiciar B. a făcut o referire neclară în raportul de expertiză întocmit; o astfel de cerere nu poate fi primită însă, cât timp cadrul procesual din dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei lămurire se cere era precis stabilit și se circumscria exclusiv la obligarea pârâților la plata unor dobânzi legale aferente unor creanțe rezultate din drepturi salariale neachitate, a căror întindere a fost stabilită irevocabil prin sentințele nr. 388/2008 și nr. 798/2008 ale Tribunalului Caraș-Severin.

De asemenea, a reținut că nici mențiunea din decizia civilă nr. 153/2017-Ap/07.03.2017 privind păstrarea dispozițiilor sentinței de fond nu poate fi extinsă, astfel cum solicită petentul, în afara cadrului procesual pe care chiar acesta, în calitate de reclamant, l-a stabilit prin investirea instanței cu acțiunea înregistrată sub nr. x/2014.

A conchis curtea de apel că dispozitivul deciziei civile nr. 153/2017-Ap/07.03.2017 este clar, cuprinzător și precis și privește doar dobânzile legale aferente creanței rezultate din drepturile salariale stabilite prin hotărârile judecătorești pronunțate în anul 2008 de Tribunalul Caraș-Severin.

Împotriva încheierii din 11.04.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, A. a formulat o cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 153/2017, pronunțate în apel, solicitând anularea sa și rejudecarea cauzei, cu consecința, în principal, a admiterii cererii de lămurire a dispozitivului, iar, în subsidiar, a înlăturării din considerentele încheierii a paragrafului:

"în fapt, petentul tinde prin prezenta cerere să-și majoreze cuantumul creanțelor stabilite prin cele două hotărâri judecătorești din anul 2008, pronunțate de Tribunalul Caraș Severin, cu suma de 45.490 RON, la care expertul contabil judiciar B. a făcut o referire neclară în expertiza întocmită, iar mențiunile din expertiză au fost preluate în considerentele deciziei Curții de Apel Oradea cu ocazia analizei pretențiilor reclamantului raportat la probele administrate".

În motivare, a prezentat evoluția litigiului în etapele procesuale anterioare și a susținut, în esență, că afirmația cuprinsă în paragraful a cărui înlăturare o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat izvorând din considerentele și dispozitivul deciziei civile nr. 153/2017-Ap/07.03.2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

A subliniat revizuentul că doar cu ocazia efectuării expertizei judiciare contabile în dosarul nr. x/2014 s-a constatat că suma pe care trebuia să i-o plătească pârâții era mai mare decât cea calculată de Tribunalul Arad.

Astfel, instanța de apel, notând că dobânda s-a calculat pentru perioada 12 mai 2011 - 31 ianuarie 2016, a dispus calcularea în continuare a acestei dobânzi.

Referitor la suma de 45.490 RON, a arătat că, în contra celor reținute prin încheierea atacată, nu urmărește să-și majoreze pretențiile stabilite prin cele 2 titluri executorii, ci calcularea în continuare a dobânzii, ulterior perioadei 12 mai 2011 - 31 ianuarie 2016.

În continuare, a evocat jurisprudența instanței supreme și a prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii sale de revizuire.

În drept, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 477/2019-A/10.09.2019, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, notând că hotărârile pretins contradictorii sunt pronunțate de o curte de apel, în baza dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței supreme la 23.09.2019.

În temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția tardivității invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Principiul accesului liber la justiție implică adoptarea unor reguli de procedură în care se prescriu condițiile și termenele în care pot fi exercitate drepturile procesuale.

Astfel, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât în cadrul procesual prestabilit, cu respectarea exigențelor legate de instituirea termenelor după a căror expirare valorificarea dreptului procesual respectiv nu mai este posibilă.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (e.g. cauza Golder c. Regatul Unit) a stabilit că accesul la un tribunal nu este absolut și că poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele de decădere.

Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și curge în cazul încălcării autorității lucrului judecat prin pronunțarea unei hotărâri contrare (art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri pretins contradictorii.

Sancțiunea, în cazul depășirii acestui termen imperativ și absolut, este decăderea, respectiv pierderea dreptului privitor la exercitarea căii extraordinare de atac.

În conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., "când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni", iar potrivit alin. (2), "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează."

În cauză, se solicită revizuirea încheierii din 11.04.2019, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014.

Termenul de revizuire curge, în speță, de la pronunțarea acestei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (2) teza finală din C. proc. civ.

Calculând termenul de revizuire cu respectarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 13.05.2019.

Or, revizuentul a promovat calea extraordinară de atac la data de 2.07.2019, după împlinirea acestui termen.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constatând că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului legal, o va respinge ca tardiv introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 11.04.2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2019.