ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1799/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27.03.2019, petenta A. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 124/01.04.2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în sensul de a se dispune:

"respinge ca nefondate apelurile declarate de B. S.A., C., D. și E.; admite apelul declarat de Biroul Notarial "F."; schimbă în parte sentința civilă nr. 13639 din 05 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în sensul că obligă B. S.A. la plata diferenței de 745.268,43 RON către Biroul Notarial "F.".

În ceea ce privește calitatea procesuală a petentei, s-a arătat că prin cererea nr. x/11.09.2014 admisă de Oficiul registrului comerțului la data de 15 septembrie 2014, a fost depus spre menționare în registrul comerțului și publicare în monitorul Oficial, Proiectul de divizare parțială al B..

Prin încheierea nr. 56/21.01.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, s-a constatat legalitatea divizării B. și înmatricularea societății nou înființate A. S.R.L.. În aceste condiții, A. S.R.L. are calitatea procesuală activă să formuleze cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în dispozitivul deciziei.

Prin încheierea nr. 36 din 10 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011 a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu Biroul Notarial F., C. și D., și E. ca neîntemeiată.

Curtea a apreciat că prin cererea formulată, petenta A. S.R.L. a solicitat schimbarea soluției pronunțate, în sensul de a se dispune admiterea apelului formulat de F. și nu a apelului declarat de reclamanții C., D., Biroul Notarial F., cum s-a dispus.

Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice ale erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".

Întrucât nu s-a solicitat îndreptarea unor erori cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, Curtea a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva încheierii nr. 36 din 10 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011 a formulat recurs A. S.R.L.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că cererea de îndreptare eroare materială formulată de A. nu tinde la schimbarea soluției pronunțate prin decizie, cum în mod eronat s-a reținut prin încheiere, ci la restabilirea realității juridice pe care instanța de apel a avut-o în vedere atunci când a pronunțat decizia și care este în deplin acord cu probatoriul administrat la dosarul cauzei.

Recurenta susține că, în considerentele si dispozitivul deciziei, sunt erori materiale de tehnoredactare din partea instanței care a soluționat cererile de apel, în sensul că în mod greșit s-a dispus prin dispozitiv admiterea apelului declarat de persoanele fizice și obligarea B. la plata către acestea a diferenței de 745.268,43 RON.

Recurenta indică instanței de recurs că în Contractul de Leasing, F., a cărui cerere de apel a fost admisă, avea calitatea de utilizator iar nu persoanele fizice.

La momentul pronunțării hotărârii, Curtea de Apel București a considerat că utilizatorul Contractului de Leasing (F.) a făcut dovada executării unor lucrări de îmbunătățire la imobil, drept pentru care B. a fost obligată să restituie contravaloarea acestora, ca atare, aceste considerente demonstrează că la momentul pronunțării deciziei, instanța de apel a dorit să admită cererea de apel formulata de F., nu și cea formulată de persoanele fizice.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a avut în vedere calitatea de utilizator a F., facturile de materiale de construcții emise pe numele F., depuse la dosar și destinația imobilului de birou notarial.

La dosar nu au fost administrate documente justificative care să demonstreze că persoanele fizice au efectuat în nume propriu cheltuieli de amenajare a imobilului și în ce procent. Teza potrivit căreia, prin decizie instanța de apel a urmărit să admită doar cererea de apel formulată de F., este susținută și de dispozitiv în care se stabilește schimbarea în partea sentinței.

Arată recurenta că Tribunalul București stabilise prin sentință că suma de 41.461,88 RON trebuie achitată de B. doar unuia dintre reclamanți, respectiv lui F.. Or, din modul cum este formulat dispozitivul deciziei Curții de Apel București s-ar putea susține ca în acest moment există două titluri executorii distincte, respectiv sentința Tribunalului București emisa pe numele F. pentru suma de 41.461,88 RON si decizia Curții de Apel București emisa pe numele reclamanților pentru suma de 745.268,43 RON. În mod evident, acest lucru nu este posibil. Dacă Curtea de Apel București ar fi dorit să admită și cererea de apel formulată de persoanele fizice, atunci prin dispozitiv ar fi trebuit să schimbe în tot sentința instanței de fond și să oblige B. la plata către reclamanți a sumei totale de 787.730,31 RON, creând astfel posibilitatea și pentru persoanele fizice să dețină un titlu executoriu împotriva B. pentru suma de 41.461.88 RON.

Prin decizie Curtea de Apel București a dispus însă obligarea B. la plata diferenței de 745.268,43 RON. Or, acest lucru demonstrează că, prin admiterea apelului, Curtea de Apel București a avut în vedere că această diferență era datorată de B. doar către F. nu și persoanelor fizice. Mai mult, chiar prin cererea de chemare în judecată F. nu face vorbire de faptul că sumele solicitate prin acțiune ar fi datorate și către persoanele fizice sau că persoanele fizice ar fi efectuat lucrări. Dimpotrivă, din conținutul acțiunii rezultă că aceste sume erau solicitate doar de către F.. Curtea de Apel București nu a analizat sub niciun aspect aceste erori materiale indicate de A. prin cererea introductivă. Prin încheiere instanța de apel s-a limitat la o analiza formală a cererii formulate de A. și a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., fără a analiza fondul cererii de îndreptare eroare materială.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte reține că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:

Fundamentul juridic al pretenției recurentei care face obiect al judecării cererii de îndreptare eroare materială îl constituie dispozițiile art. 281 C. proc. civ., temei de drept în raport cu care va fi realizat controlul judiciar, precum și în funcție de criticile invocate prin cererea de recurs.

Înalta Curte reține că, noțiunea de greșeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Pe această cale nu se poate urmări și obține îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond, întrucât nu ar avea caracterul unei erori materiale.

Astfel, solicitarea recurentei nu se încadrează în dispozițiile art. 281 C. proc. civ. întrucât aceasta este în fapt nemulțumită de soluția dată pe fond pretențiilor deduse judecății.

Or, îndreptarea unei hotărâri este posibilă numai dacă există greșeli materiale în sensul art. 281 C. proc. civ., întrucât pe această cale nu pot fi îndreptate greșeli de fond sau omisiuni.

Analiza punctuală a curții de apel a fost determinată de împrejurarea că ceea ce se solicita era îndreptarea unei erori materiale, iar aceasta nu permite decât verificarea unor elemente pur formale și nu o devoluare a fondului în cadrul unei proceduri menite să îndrepte doar inadvertențe de ordin formal.

Rezultă că, ceea ce se urmărește prin demersul recurentei, nu se încadrează în dispozițiile art. 281 C. proc. civ. și de aceea, soluția recurată, de respingere a cererii formulate în afara condițiilor procedurale, este legală.

Pentru considerentele expuse, criticile deduse judecății se vădesc a fi nefondate, drept pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 36 din 10 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 36 din 10 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.