ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1687/2019

HOTĂRÂRE

09.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1687/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 9 octombrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 13.06.2018, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâtele Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și Casa Județeană de Pensii Vâlcea, solicitând obligarea pârâtei DIICOT - Structura Centrală să îi elibereze o adeverință din care să rezulte contribuțiile asigurărilor sociale virate la bugetul asigurărilor sociale, reținute din drepturile salariate, stabilite prin sentințele civile nr. 311/2008 și nr. 323/2008, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, drepturi ce i-au fost achitate eșalonat și după pensionare, respectiv după data de 04.01.2011, precum și contribuțiile pe care ar fi trebuit să le vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat, prin aducerea la îndeplinire a dispozitivului sentinței civile nr. 360/2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea și neexecutată, cu rea-credință, până în prezent, precum și contribuțiile sociale aferente sentinței civile nr. 1236/2017 pronunțată de aceeași instanță; obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Vâlcea să procedeze la recalcularea pensiei de asigurări sociale stabilită prin decizia nr. 211315/29.04.2011, în funcție de adeverința DIICOT solicitată, precum și la plata diferențelor între pensia încasată în prezent și pensia ce trebuia să îi fie plătită în funcție de contribuția sa și cea a angajatorului la bugetul asigurărilor sociale de stat, din momentul pensionarii - 04.01.2011 și până la momentul recalculării sumelor ce i se cuvin.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că prin decizia de pensionare nr. 211315 emisă de Casa Județeană de Pensii Vâlcea la data de 29.04.2011, i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale de 1.269 RON, vechimea în muncă fiind de 40 ani, 4 luni și 22 zile, din care 18 ani și 6 luni în funcția de grefier. Înainte de pensionare, reclamanta arată că a ocupat funcția de grefier la DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea.

În anul 2007 s-a adresat Tribunalului Vâlcea pentru că drepturile sale salariale nu erau corect calculate.

În drept, au fost invocate dispozițiile. art. 1, art. 2 lit. b), c), h), art. 33 și art. 153 lit. a), f) și g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art. 551, art. 553 alin. (3) și art. 555 alin. (1) C. civ.

La primul termen de judecată din data de 04.12.2018, reclamanta a depus la dosar o cerere de modificare a acțiunii prin care a solicitat obligarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Structura Centrală să întocmească și să depună la Casa de Pensii a Municipiului, declarații nominale lunare de asigurare rectificative, pentru perioadele pentru care a primit drepturile salariale restante, astfel cum acestea sunt menționate în sentințele civile nr. 311/07.04.2008 și nr. 323/07.04.2008, pronunțate de Tribunalul Vâlcea.

Prin întâmpinarea formulată de către pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la cererea modificatoare, s-a invocat, în temeiul dispozițiilor art. 245 -248 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și cu aplicarea art. 132 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale a instanței.

Prin sentința nr. 195/19.02.2019 Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

În pronunțarea acestei soluții prima instanță a reținut, în raport de precizarea de acțiune și de natura cauzei, că sunt incidente, în stabilirea instanței competente teritorial, dispozițiile art. 7 alin. (2) și cele ale art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 04.04.2019 sub nr. x/2019 iar la termenul de judecată din data de 19.04.2019 instanța a invocat, din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale prin raportare la domiciliul reclamantului.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința nr. 2342/19.04.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25.07.2019, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, iar în baza art. 135 C. proc. civ. a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În fundamentarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul a dedus judecății un conflict de muncă în accepțiunea dată de art. 231 din Codul Muncii, sens în care a considerat incidente în stabilirea instanței competente teritoriale dispozițiile art. 129 - art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 269 din Codul Muncii, respectiv cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011. Instanța a avut în vedere și faptul că la data formulării cererii de chemare în judecată domiciliul reclamantului se află în județul Vâlcea.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea modificatoare depusă de reclamantă la primul termen de judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Structura Centrală să întocmească și să depună la Casa de Pensii a Municipiului București, declarații nominale lunare de asigurare rectificative, pentru perioadele pentru care a primit drepturile salariale restante, așa cum acestea sunt menționate în sentințele civile nr. 311/07.04.2008 și nr. 323/07.04.2008, pronunțate de Tribunalul Vâlcea.

În susținerea cererii reclamanta a invocat Ordinul nr. 340/2001 privind normele de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul unitar de pensii publice, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice aplicabilă în prezent și Codul fiscal actualizat.

În acest context litigiul dedus judecății este unul de asigurări sociale, prin care reclamanta urmărește valorificarea unor drepturi specifice acestui domeniu de reglementare.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "(1) persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. I și II, precum și asigurații care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, alții decât cei care depun declarație individuală de asigurare, denumite în continuare angajatori sau entități asimilate angajatorului, cât și instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj pentru șomerii prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. III sunt obligate să întocmească și să depună, la organul fiscal central, declarația nominală de asigurare.

Potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, "în situația în care se constată erori în cuprinsul declarațiilor prevăzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii acestora, și/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare și punctajul mediu anual ale asiguratului, persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să întocmească și să depună o declarație nominală de asigurare rectificativă.

Aceasta fiind natura litigiului, instanța competentă teritorial se determină conform prevederilor imperative ale art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora:

"(1) cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Întrucât prin acțiunea modificată s-a solicitat obligarea pârâtei Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Structura Centrală, cu sediul în București, în calitate de fost angajator, să întocmească și să depună la Casa de Pensii a Municipiului București, declarații nominale lunare de asigurare rectificative, conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei aparține instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul, în speță Tribunalul București.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabilește că Tribunalul București este instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei.