ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1074/2020

HOTĂRÂRE

18.06.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1074/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând, asupra conflictului de competență de față;

Prin cererea înregistrată la data de 26/08/2019 pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Călărași a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate, în principal, că venitul brut corect este de 24.446 RON în loc de 22.880 RON începând cu data de 01.12.2019 pentru adeverința nr. x/20.06.2019, emisă de către Tribunalul Călărași și înaintată Casei Naționale de Pensii, iar în subsidiar, în situația în care instanța apreciază ca inadmisibil primul capăt de cerere, să se anuleze, în parte, adeverința precizată nr. 4316/20.06.2019 emisă de către pârâtul Tribunalul Călărași și înaintată Casei Naționale de Pensii pentru actualizarea pensiei sale de serviciu, precum și obligarea pârâtului la emiterea altei adeverințe în care să se înscrie suma reală și legală, respectiv, de 24.446 RON și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul arată că a fost judecător în cadrul Tribunalului Călărași, jud. Călărași și actualmente este beneficiar al calității de pensionar cu pensie de serviciu, conf. art. 82 din Legea nr. 303/2004, dosar pensie nr. x, pendinte Casa de Pensii a jud. Călărași.

Pârâtul Tribunalul Călărași a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1570/10 decembrie 2019 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, secția I CIVILA, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Vâlcea, invocată din oficiu, a fost declinată competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, în favoarea Tribunalului Călărași.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că, întrucât reclamantul nu mai avea calitatea de magistrat la data formulării cererii de chemare în judecată ci de judecător pensionar, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu îi sunt aplicabile. Deoarece reclamantul nu se încadrează într-una dintre situațiile prevăzute de art. 127 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei revine, potrivit art. 269 Codul Muncii, tribunalului de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalului Călărași.

Tribunalul Călărași, analizând excepția necompetenței teritoriale a invocată din oficiu, a admis-o reținând că pârâtul, cu care reclamantul înțelege să se judece, este Tribunalul Călărași, astfel că, potrivit disp.art. 127 din C. proc. civ. rezultă, în mod evident, că nu poate fi judecată o cauză la o instanță care are în respectiva cauză calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Față de aceste aspecte, instanța, în temeiul art. 132, alin. (1) C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 116 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 126, alin. (1)

, C. proc. civ., a constatat necompetența teritorială a Tribunalului Călărași în soluționarea cauzei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Vâlcea. Întrucât cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași prin declinare de la Tribunalul Vâlcea, instanța, în temeiul art. 133, pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit un conflict negativ de competență între cele două instanțe, astfel că, în temeiul art. 135, alin. (1) C. proc. civ., a dispus trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Călărași, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Reclamantul avea calitatea de judecător pensionar la data introducerii acțiunii.

Pentru stabilirea instanței competente teritorial în soluționarea acțiunii de față nu este relevant acest aspect ci faptul că pârâtul chemat în judecată este și instanță, respectiv Tribunalul Călărași, precum și legea procedurală aplicabilă.

În speță, litigiul fiind înregistrat pe rolul instanțelor la data de 26.08.2019 devin aplicabile dispozițiile C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Conform art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în cazul unei cereri introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea, sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. prevede că dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de pârâtă, ca atare, în speță, competența teritorială se determină în raport de pârâtul chemat în judecată.

Litigiul de față este un conflict de muncă, de competența materială a tribunalului în primă instanță, iar Tribunalul Călărași este chemat în judecată în calitate de pârât și potrivit art. 127 alin. (2)

coroborat cu alin. (2) C. proc. civ. reclamantul a introdus acțiunea la Tribunalul Vâlcea, care se află în circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel București, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Călărași.

Potrivit art. 127 alin. (2)

coroborat cu alin. (2) C. proc. civ. reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad, în cauză reclamantul exprimând această opțiune, a sesizat Tribunalul Vâlcea.

Acțiunea dedusă judecății a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 26.08.2019, ca atare sunt aplicabile cauzei dispozițiile art. 127 alin. (2)

coroborat cu alin. (2) C. proc. civ. în ceea ce privește alegerea instanței competente de către reclamant, cât timp Tribunalul Călărași are calitatea de pârât în cauză.

Raportat la cadrul procesual stabilit de reclamant, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 269 din Codul muncii referitoare la stabilirea competenței teritoriale de drept comun în materia conflictelor de muncă, prevederi invocate de Tribunalul Vâlcea prin sentința de declinare a competenței.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum, în cauză, este îndeplinită condiția premisă, respectiv calitatea de pârâtă a instanței, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel București, la care este arondat pârâtul, Tribunalul Călărași.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Vâlcea, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.