BERFEJANI AND HAJARAN v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BERFEJANI AND HAJARAN v. TURKEY (CtEDO, 2008)
SEGUNDA DECIZIE DECIZIE Nr. 18854/07 de Samane Hajizade BERFEJANI și Puriah HAJARAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 12 februarie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, RızA Türmen, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, judecători și Sally Dolle, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 2 mai 2007, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și faptul că această măsură intermediară a fost respectată, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dna Samane Hajizade Berfejani și dl Puriah Hajaran, sunt resortisanți iranieni născuți în 1985 și respectiv în 1984. Primul reclamant locuiește în Turcia și al doilea reclamant locuiește în Israel. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl Salih Efe, dl Levent Korkut și dl Taner Kılıç, avocați practicanți în Ankara. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Soțul și soția reclamanților. Doamna Berfejani este musulmană și dl Hajaran este evreu. Până în aprilie 2007 au trăit în Iran. În aprilie 2007, cuplul a părăsit Iranul și a intrat ilegal în Turcia. Motivul pentru care a părăsit Iranul a fost frica dlui Hajaran că ar putea fi recrutat și forțat să își efectueze serviciul militar în Iran. Odată în Turcia, reclamanții au mers la Consulatul israelian din Ankara, unde dl Hajaran a fost emis o viză pentru a intra în Israel, unde are rude. Cererea de viză a lui Berfejani a fost respinsă de către Ministerul Internului israelian pentru „foarte de securitate”. Dl Hajaran a părăsit Turcia pentru Israel, lăsându-l în urmă pe dna Berfejani pentru a aștepta permisiunea necesară de a-l urma în Israel. Cu toate acestea, dna Berfejani nu a avut pașaport și a fost arestat de poliție și plasat în Centrul de Detenție a Extraterinilor din Antalya. Dl Hajaran a contactat o ONG în Israel și a solicitat sfatul lor. Cu ajutorul acestei ONG, el a instituit proceduri de instanță în Israel pentru a contesta decizia Ministerului israelian de a respinge cererea de viză a soției sale. Presa în Israel a dat acoperire incidentului și a raportat că dna Berfejani a avut intenția de a converti în iudais. Potrivit reclamanților, autoritățile iraniene sunt conștiente de acoperirea presei și cred că dna Berfejani își plănuiește să își schimbe religia imediat ce poate face acest lucru. Ei au susținut că apostazia sau conversia din Islam pot fi pedepsită cu moartea în Iran. Prin urmare, deportarea dnei Berfejani în Iran ar pune în pericol dreptul la viață sau ar putea duce la necesitatea de a face față unor tratamente inumane, crude sau degradante. Ei au solicitat Curtea să înscrie guvernului o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții pentru a opri deportarea ei în Iran. La 3 mai 2007, Președintele Camerei a hotărât să informeze guvernul contestat, în conformitate cu art. 39, ca doamna Berfejani să nu fie deportată în Iran până la un anunț suplimentar. Reclamanții au informat ulterior Registrul Curții că doamna Berfejani a fost eliberată din Centrul de Detenție a Extraterestrilor, după indicarea măsurii intermediare. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că expulzarea dnei Berfejani în Iran o va expune la un risc real de moarte sau de tratament inuman. După indicarea măsurii intermediare menționate mai sus în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, Președintele Camerei a solicitat părților să își prezinte răspunsurile la o serie de întrebări și să furnizeze anumite informații și clarificări. Guvernul a respectat această cerere. Pe de altă parte, reprezentanții legali ai reclamanților au răspuns la unele dintre cererile doar după ce le-au fost amintite de Registru și au fost alerți cu privire la nerespectarea depunerii informațiilor în termenul stabilit în acest scop. Cu toate acestea, au eșuat să răspundă la numeroasele cereri ulterioare ale Registrului de informații și documente importante, inclusiv o putere de procuror semnată de la dna Berfejani. Avocații au fost avertizați că nerespectarea documentelor și a informațiilor solicitate ar putea fi interpretate deoarece lipsa de intenție a reclamanților de a urmări cererea, care ar putea, prin urmare, să fie eliminată din lista de cauze a Curții. În cele din urmă, avocații au informat Curtea la 18 decembrie 2007 că nu au putut contacta reclamanții în ciuda tuturor eforturilor lor, susținând că nu mai sunt sigur dacă reclamanții sunt dispuși să urmărească cererea. Având în vedere incapacitatea avocaților de a se conforma cererilor de informații și documente din cauza incapacității reclamanților de a rămâne în contact cu ei și având în vedere în continuare faptul că nu au fost primite informații de la reclamanții înșiși, Curtea consideră că reclamanții nu mai pot fi considerați ca fiind dornici să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. În plus , în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale care necesită examinarea continuă a cazului. În acest sens, Curtea și-a luat în considerare competența în temeiul articolului 37 § 2 din Convenție de a restabili situația pe lista sa, în cazul în care consideră că circumstanțele justifică acest curs. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură și să se scoată din lista. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate Decide să scoată cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens