Berfejani și Hajaran împotriva Turciei

SEGUNDA DECIZIE DECIZIE Nr. 18854/07 de Samane Hajizade BERFEJANI și Puriah HAJARAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 12 februarie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, RızA Türmen, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, judecători și Sally Dolle, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 2 mai 2007, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și faptul că această măsură intermediară a fost respectată, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dna Samane Hajizade Berfejani și dl Puriah Hajaran, sunt resortisanți iranieni născuți în 1985 și respectiv în 1984. Primul reclamant locuiește în Turcia și al doilea reclamant locuiește în Israel.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl Salih Efe, dl Levent Korkut și dl Taner Kılıç, avocați practicanți în Ankara. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Soțul și soția reclamanților. Doamna Berfejani este musulmană și dl Hajaran este evreu. Până în aprilie 2007 au trăit în Iran. În aprilie 2007, cuplul a părăsit Iranul și a intrat ilegal în Turcia. Motivul pentru care a părăsit Iranul a fost frica dlui Hajaran că ar putea fi recrutat și forțat să își efectueze serviciul militar în Iran. Odată în Turcia, reclamanții au mers la Consulatul israelian din Ankara, unde dl Hajaran a fost emis o viză pentru a intra în Israel, unde are rude.

Cererea de viză a lui Berfejani a fost respinsă de către Ministerul Internului israelian pentru „foarte de securitate”. Dl Hajaran a părăsit Turcia pentru Israel, lăsându-l în urmă pe dna Berfejani pentru a aștepta permisiunea necesară de a-l urma în Israel. Cu toate acestea, dna Berfejani nu a avut pașaport și a fost arestat de poliție și plasat în Centrul de Detenție a Extraterinilor din Antalya. Dl Hajaran a contactat o ONG în Israel și a solicitat sfatul lor. Cu ajutorul acestei ONG, el a instituit proceduri de instanță în Israel pentru a contesta decizia Ministerului israelian de a respinge cererea de viză a soției sale. Presa în Israel a dat acoperire incidentului și a raportat că dna Berfejani a avut intenția de a converti în iudais.

Potrivit reclamanților, autoritățile iraniene sunt conștiente de acoperirea presei și cred că dna Berfejani își plănuiește să își schimbe religia imediat ce poate face acest lucru. Ei au susținut că apostazia sau conversia din Islam pot fi pedepsită cu moartea în Iran. Prin urmare, deportarea dnei Berfejani în Iran ar pune în pericol dreptul la viață sau ar putea duce la necesitatea de a face față unor tratamente inumane, crude sau degradante. Ei au solicitat Curtea să înscrie guvernului o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții pentru a opri deportarea ei în Iran. La 3 mai 2007, Președintele Camerei a hotărât să informeze guvernul contestat, în conformitate cu art. 39, ca doamna Berfejani să nu fie deportată în Iran până la un anunț suplimentar.

Reclamanții au informat ulterior Registrul Curții că doamna Berfejani a fost eliberată din Centrul de Detenție a Extraterestrilor, după indicarea măsurii intermediare. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că expulzarea dnei Berfejani în Iran o va expune la un risc real de moarte sau de tratament inuman. După indicarea măsurii intermediare menționate mai sus în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, Președintele Camerei a solicitat părților să își prezinte răspunsurile la o serie de întrebări și să furnizeze anumite informații și clarificări. Guvernul a respectat această cerere. Pe de altă parte, reprezentanții legali ai reclamanților au răspuns la unele dintre cererile doar după ce le-au fost amintite de Registru și au fost alerți cu privire la nerespectarea depunerii informațiilor în termenul stabilit în acest scop.

Cu toate acestea, au eșuat să răspundă la numeroasele cereri ulterioare ale Registrului de informații și documente importante, inclusiv o putere de procuror semnată de la dna Berfejani. Avocații au fost avertizați că nerespectarea documentelor și a informațiilor solicitate ar putea fi interpretate deoarece lipsa de intenție a reclamanților de a urmări cererea, care ar putea, prin urmare, să fie eliminată din lista de cauze a Curții. În cele din urmă, avocații au informat Curtea la 18 decembrie 2007 că nu au putut contacta reclamanții în ciuda tuturor eforturilor lor, susținând că nu mai sunt sigur dacă reclamanții sunt dispuși să urmărească cererea.

Având în vedere incapacitatea avocaților de a se conforma cererilor de informații și documente din cauza incapacității reclamanților de a rămâne în contact cu ei și având în vedere în continuare faptul că nu au fost primite informații de la reclamanții înșiși, Curtea consideră că reclamanții nu mai pot fi considerați ca fiind dornici să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. În plus , în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale care necesită examinarea continuă a cazului. În acest sens, Curtea și-a luat în considerare competența în temeiul articolului 37 § 2 din Convenție de a restabili situația pe lista sa, în cazul în care consideră că circumstanțele justifică acest curs.

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură și să se scoată din lista. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate Decide să scoată cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION Application no. 18854/07 by Samane Hajizade BERFEJANI and Puriah HAJARAN against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 12 February 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Rıza Türmen, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, judges, and Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 2 May 2007, Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court and the fact that this interim measure has been complied with, Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Ms Samane Hajizade Berfejani and Mr Puriah Hajaran, are Iranian nationals who were born in 1985 and 1984 respectively.

The first applicant lives in Turkey and the second applicant lives in Israel. They were represented before the Court by Mr Salih Efe, Mr Levent Korkut and Mr Taner Kılıç, lawyers practising in Ankara. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The applicants are husband and wife. Ms Berfejani is Muslim and Mr Hajaran is Jewish. Until April 2007 they lived in Iran. In April 2007 the couple left Iran and entered Turkey illegally. The reason for leaving Iran was Mr Hajaran’s fear that he might be conscripted and forced to perform his military service in Iran. Once in Turkey, the applicants went to the Israeli Consulate in Ankara where Mr Hajaran was issued with a visa to enter Israel where he has relatives.

Ms Berfejani’s visa application was rejected by the Israeli Ministry of the Interior on “security grounds”. Mr Hajaran left Turkey for Israel, leaving Ms Berfejani behind to await the necessary permissions to follow him to Israel. However, Ms Berfejani did not have a passport and was arrested by police and placed in the Aliens’ Detention Centre in Antalya. Mr Hajaran contacted an NGO in Israel and sought their advice. With the help of that NGO, he instituted court proceedings in Israel to challenge the Israeli Ministry’s decision to reject his wife’s visa application. The press in Israel gave coverage to the incident and reported that Ms Berfejani had the intention to convert to Judaism. According to the applicants, the Iranian authorities are aware of the press coverage and believe that Ms Berfejani is planning to change her religion as soon as she is able to do so.

They submitted that apostasy or conversion from Islam can be punishable by death in Iran. As such, Ms Berfejani’s deportation to Iran would endanger her right to life or might result in her having to face inhuman, cruel or degrading treatment. They requested the Court to indicate an interim measure to the Government under Rule 39 of the Rules of Court to stop her deportation to Iran. On 3 May 2007 the President of the Chamber decided to indicate to the respondent Government, under Rule 39, that the Ms Berfejani should not be deported to Iran until further notice. The applicants subsequently informed the Court’s Registry that Ms Berfejani had been released from the Aliens’ Detention Centre following the indication of the interim measure.

COMPLAINTS The applicants complained under Articles 2 and 3 of the Convention that Ms Berfejani’s expulsion to Iran would expose her to a real risk of death or inhuman treatment. THE LAW Following the indication of the above mentioned interim measure under Rule 39 of the Rules of Court, the President of the Chamber requested the parties to submit their replies to a number of questions and to provide certain information and clarification. The Government complied with that request. The applicants’ legal representatives, on the other hand, responded to some of the requests only after they had been reminded to do so by the Registry and they had been alerted to their failure to submit the information within the time limit fixed for that purpose.

They failed, however, to respond to the Registry’s numerous subsequent requests for important information and documents, including a signed power of attorney from Ms Berfejani. The lawyers were warned that their failure to submit the requested documents and information could be interpreted as the applicants’ lack of intention to pursue the application, which could therefore be struck out of the Court’s list of cases. The lawyers finally informed the Court on 18 December 2007 that they had been unable to contact the applicants despite all their efforts. They submitted that they were no longer sure whether the applicants were willing to pursue the application.

Having regard to the lawyers’ inability to comply with the requests for information and documents owing to the applicants’ failure to stay in contact with them, and having further regard to the fact that no information has been received from the applicants themselves, the Court considers that the applicants may be regarded as no longer wishing to pursue their application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In reaching this conclusion, the Court has taken into account its competence under Article 37 § 2 of the Convention to restore the case to its list if it considers that the circumstances justify such a course.

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President