ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1402/2019

HOTĂRÂRE

19.09.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1402/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 26 februarie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună constatarea nulității absolute a contractului de tranzacție încheiat în data de 5 decembrie 2007, pentru lipsa cauzei, privind imobilul teren în suprafață de 96,75 m.p. din suprafața indiviză de 193 m.p., cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară x a orașului Pitești (nr. vechi 761) cu elementele de identificare de 83,76 mp situat în incinta B. S.A., cu următoarele vecinătăți: NE - C. S.R.L.; NV - B. S.A.; SV - S.C. A. S.A.; SE - B. S.A. și de 12,99 mp situată în incinta B. S.A., cu următoarele vecinătăți: NE - B. S.A.; SE - B. S.A.; NV - B. S.A.; SV - D. S.R.L.. Reclamanta a mai solicitat repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2410/2016, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență E..

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A. care a considerat-o nelegală și netemeinică.

Prin sentința civilă nr. 3019 din 12 octombrie 2017, Tribunalul Argeș a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Împotriva deciziei nr. 3019 din 12 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de prevederile art. 953, art. 954 și art. 1712 din vechiul C. civ.

Prin încheierea din 9 ianuarie 2019 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis excepția necompetenței funcționale și a dispus scoaterea de pe rol a cauzei privind recursul formulat de recurenta-reclamantă și a înaintat-o spre soluționare secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a acestei instanțe, reținând că în cauză se contestă un contract încheiat de părți (tranzacția judiciară), analiza efectuându-se în ceea ce privește condițiile de valabilitate ale acestui act juridic, acesta neavând ca obiect o revendicare.

La, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe cauza a fost înregistrată la data de 18 ianuarie 2019, iar la primul termen de judecată, 8 martie 2019, s-a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal în soluționarea cauzei, având în vedere obiectul și natura litigiului.

Deliberând cu prioritate asupra acestei excepții, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Curtea, prin încheierea din 8 martie 2019, a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 3019 din 12 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2013, în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Pitești.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului ivit.

A suspendat judecata cauzei conform art. 134 C. proc. civ.

În fundamentarea acestei hotărâri cea de-a doua instanță a reținut, în esență, că față de obiectul cererii deduse judecății, în speță sunt incidente dispozițiile art. 1704 din vechiul C. civ. în considerarea momentului încheierii tranzacției și cele ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului C. civ., că în cauză se solicită verificarea îndeplinirii condițiilor de validitate ale tranzacției încheiate de părți, care este un contract civil, după cum o definește expres art. 1704 vechiul C. civ., astfel că acțiunea este supusă regulilor de drept comun, inclusiv sub aspect procesual.

Cea de-a doua instanță a mai reținut că prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești s-a dispus că începând cu data de 15 martie 2016, secția a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști.

Instanța a considerat că examinarea condițiilor de validitate ale contractului de tranzacție prin care s-a partajat un teren nu are legătură cu specificul activității comerciale desfășurate de reclamantă, astfel că litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul între profesioniști în sensul legii pentru a se putea face aplicarea Hotărârii nr. 5 din 10 martie 2016 adoptată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, care atribuie astfel de litigii în competența secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii este Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

C. proc. civ., prin art. 136, reglementează procedura de soluționare a conflictelor de competență dintre două secții sau complete specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetența și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești…", iar conform alin. (2) al aceluiași articol:

"Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Ca regulă, normele de competență din C. proc. civ. se aplică instanțelor judecătorești, enumerate în art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel încât cazurile în care legiuitorul a urmărit extinderea aplicării lor și completelor sau secțiilor specializate din cadrul instanțelor reprezintă excepția, de strictă interpretare și aplicare. Astfel de cazuri sunt cele reglementate explicit în art. 123 din C. proc. civ., privind competența de soluționare a cererilor accesorii, adiționale și incidentale, respectiv în art. 129-137 din C. proc. civ., privind excepția de necompetența și conflictul de competență (în cazul secțiilor specializate din cadrul aceleiași instanțe).

Se reține că, în cadrul competenței jurisdicționale, trebuie distins între competența materială (de atribuție) și competența teritorială, iar în cadrul competenței materiale (de atribuție) se distinge între competența materială funcțională, care se stabilește după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe (de exemplu, judecata în primă instanță; judecata în apel; judecata în recurs) și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății.

Pentru determinarea competenței instanței de judecată sub aspect material funcțional, prezintă importanță natura si obiectul litigiului, dincolo de calitatea părților.

Este de menționat că, prin Decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 6 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a stabilit următoarele:

"Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Considerentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cuprinsul Deciziei nr. 18/2016, susțin interpretarea conform căreia pentru determinarea competenței materiale procesuale a secțiilor specializate în cadrul aceleiași instanțe se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părți.

Așadar, art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prezintă o enumerare exemplificativă, iar nu limitativă, a cererilor care sunt de competența secțiilor civile reorganizate sau completelor specializate.

Se reține că elementul comun al litigiilor enumerate cu titlu exemplificativ de dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 este reprezentat de existența și desfășurarea unei activități economice.

Potrivit art. 3 din C. civ., "(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ".

Conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) Noțiunea «profesionist» prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerț», respectiv «fapte de comerț» se înlocuiesc cu expresia «activități de producție, comerț sau prestări de servicii»".

Litigiul de față privește operațiuni derulate în cadrul activității economice, având în esență ca obiect pretenții izvorâte din activitatea desfășurată de doi profesioniști.

Înalta Curte reține că în speță se contestă un contract încheiat între părți, obiectul analizei instanței vizând condițiile de valabilitate ale acestui act juridic, astfel că, raportat la obiectul cererii deduse judecății, ce decurge din fapte săvârșite în exercițiul activității profesionale desfășurate de un profesionist, astfel cum această noțiune este definită în art. 3 alin. (2) din Noul C. civ., prezenta cauză este de competența secției a II-a Civile a Curții de Apel Pitești.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.