ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1373/2019

Ședința publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la 12 aprilie 2016 și precizată la 24 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Brăila a solicitat obligarea pârâtei A. SPA la plata redevențelor neachitate și a majorărilor în cuantum de 295.382 RON, ca urmare a rezilierii de drept a contractului de concesiune nr. x din 3 mai 2006.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 219/1998 și art. 70 din H.G. nr. 216/1998.

Prin sentința arbitrală nr. 70 din 20 septembrie 2017, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte cererea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Brăila, în contradictoriu cu pârâta A. SPA; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 252.917 RON, reprezentând redevențe neachitate, taxă de teren și majorări și a cheltuielilor arbitrale în cuantum de 18.164,01 RON.

Împotriva sentinței arbitrale, A. SPA a formulat acțiune în anulare, prin care a invocat motivele de anulare prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. b) și h) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - a VI-a Civilă sub nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 28/2018 din 21 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de pârâta A. SPA împotriva sentinței arbitrale.

Împotriva sentinței primei instanțe, A. SPA a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul Consiliul Local al Municipiului Brăila a depus întâmpinare la 24 iulie 2018, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 5 decembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Numai intimatul a depus un punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Având în vedere că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acțiunii arbitrale.

În aceste condiții, introducerea acțiunii arbitrale la 12 aprilie 2016 relevă că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, "hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar conform art. 613 alin. (3) din același act normativ, "admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și (...)".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că sunt supuse recursului numai hotărârile curții de apel prin care a fost admisă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curții de apel prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că recursul are ca obiect sentința civilă nr. 28/2018 din 21 martie 2018, prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de pârâta A. SPA împotriva sentinței arbitrale.

Așadar, sentința primei instanțe nu face parte din categoria hotărârilor enunțate limitativ la art. 613 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data intentării acțiunii arbitrale, în aplicarea art. 27 din același act normativ.

Fiind o hotărâre judecătorească prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale rezultă că sentința civilă nr. 28/2018 din 21 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Mențiunea din dispozitivul sentinței recurate, "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (...)" nu poate conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac.

Relevant în acest sens este art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Pentru aceste motive, în temeiul art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, raportat la art. 493 alin. (5) teza I din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. SPA împotriva sentinței arbitrale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. SPA împotriva sentinței civile nr. 28/2018 din 21 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2019.