ÎCCJ, decizie (scj.ro #85473)

Drepturi salariale suplimentare de care a

beneficiat nelegal personalul primăriei. Problema răspunderii primarului, ca

ordonator de credite

Primarul care a acționat cu bună credință punând în executare, în

condițiile legii, hotărârea consiliului local de stabilire a unor drepturi

salariale pentru personalul primăriei, nu răspunde pentru prejudiciul cauzat,

prin plățile făcute înainte de anularea hotărârii consiliului de către instanța

judecătorească sesizată de prefect

.

Decizia

nr.755 din 26 februarie 2002

Colegiul jurisdicțional Covasna al Curții de Conturi prin sentința nr.8 din 30

martie 2000, a admis în parte încheierea de sesizare nr.32 din 7 octombrie 1999

a completului constituit conform art.31 (1) b din Legea nr.94/1992, obligând pe

A.A. primarul municipiului Sfântu Gheorghe, la plata sumei de 279.687.033 lei

cu titlu de despăgubiri către partea prejudiciată municipiul Sfântu Gheorghe.

Colegiul jurisdicțional a reținut că, în calitate de primar al municipiului

Sfântu Gheorghe și ordonator principal de credite, pârâtul se face vinovat de

acordarea, din credite bugetare, a unor drepturi salariale suplimentare, peste

cele legale, angajaților primăriei.

Drepturile respective s-au acordat în baza Hotărârii Consiliului local Sfântu

Gheorghe, nr.31 din 27 martie 1998, hotărâre atacată în contencios

administrativ de către prefect și anulată prin sentința civilă nr.229 din 22

septembrie 1998 a Tribunalului Covasna.

S-a concluzionat că față de primar sunt îndeplinite condițiile cumultive ale

răspunderii civile delictuale reglementate de art.998-999 din Codul civil –

prejudiciul, fapta ilicită, raport de cauzalitate, vinovăție – situație în care

se justifică angajarea răspunderii sale patrimoniale.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia  nr.339 din 12

septembrie 2000, a respins ca nefondat recursul jurisdicțional declarat de

pârâtul A.A., reiterând că adoptarea hotărârii nr.31/1998, de către Consiliul

local al municipiului Sfântu Gheorghe, s-a făcut cu încălcarea art.12 alin.1

din Legea nr.143/1997, „întrucât pentru salariații instituțiilor bugetare din

contractul colectiv de muncă nu se poate negocia cu privire la unele drepturi a

căror acordare și cuantum sunt stabilite prin lege, în care sens sunt și

drepturile salariale și cuantumul acestora”.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul A.A.

Recursul este fondat.

Prin hotărârea nr.31 din 27 martie 1998, Consiliul local al municipiului Sfântu

Gheorghe a aprobat solicitările de ordin financiar cuprinse în contractul

colectiv de muncă, privitor la salariații Primăriei municipiului Sfântu

Gheorghe, potrivit anexei nr.1 la hotărâre. De asemenea, consiliul local a

stabilit în sarcina primarului localității, obligația de a lua măsuri ca

începând  cu data adoptării hotărârii, Biroul personal-salarizare și Biroul

contabilitate să includă sumele de bani aprobate în totalul cheltuielilor de

personal pe anul 1998.

În aplicarea hotărârii și executarea unei obligații ce-i revenea conform legii,

pârâtul A.A. a luat  măsurile necesare și personalul primăriei a

beneficiat de plata unor drepturi salariale care ulterior au format obiectul

controlului exercitat de Compartimentul de control financiar al Camerei de

Conturi a județului Covasna.

Hotărârea consiliului local s-a luat în baza prevederilor art.20 lit.d din

Legea nr.69/1991 privind administrația publică locală, astfel cum a fost

modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.22/1997.

Potrivit acestui text legal, consiliul local aprobă, la propunerea primarului,

organigrama, numărul de personal din primărie, statul de funcții și

salarizarea, în limita mijloacelor financiare de care dispune. De asemenea,

consiliul local  aprobă, la propunerea primatului, organigramele și

numărul de personal la regiile autonome și la serviciile publice de

specialitate aflate sub autoritatea consiliului local.

Este adevărat că ulterior, la sesizarea Prefectului județului Covasna,

Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr.229 din 22 septembrie 1998 a anulat

hotărârea Consiliului local al municipiului Sfântu Gheorghe nr.31/1998 ca

nelegală.

Hotărârea tribunalului a rămas definitivă  la data de 9 februarie 1999,

când Curtea de Apel Brașov – Secția civilă a respins recursul declarat de

Consiliul local al municipiului Sfântu Gheorghe.

Până la data de 2 iulie 1998, când acțiunea formulată de prefect a fost

comunicată primăriei, hotărârea atacată a produs însă efecte juridice și în

executarea unor raporturi de muncă s-au achitat personalului drepturi

salariale.

Deși, în principiu, anularea unui act administrativ ilegal produce efecte

retroactive, numai efectele juridice sunt desființate, deoarece consecințele

lui de fapt, materiale, sunt o realitate care s-a produs în trecut și care deci

nu poate fi ignorată.

Rezultă, prin urmare,  că măsura de anulare a hotărârii consiliului local,

pusă în aplicare de către primar în condițiile legii, nu poate afecta, cu efect

retroactiv, drepturile bînești încasate de salariați pe baza unor raporturi de

muncă care stabileau drepturi și obligații cu executare succesivă.

Cât privește pretinsa vinovăție a pârâtului în producerea prejudiciului,

concluzia la care au ajuns organele Curții de Conturi nu este susținută de acte

doveditoare.

Primarul era obligat să asigure executarea hotărârii consiliului local,

adoptată în temeiul unor norme legale în vigoare la acea dată.

Împrejurarea că prin decizia nr.83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul

Oficial la 8 iunie 1998, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile

cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.22/1997 pentru modificarea și

completarea Legii administrației publice locale – republicată, sunt

neconstituționale, nu justifică angajarea răspunderii civile delictuale a

pârâtului A.A.

Față de considerentele expuse și apreciind că, în aplicarea art.44 (1) lit.b

din Legea nr.69/1991, modificată, primarul a acționat cu bună-credință, urmează

a se admite recursul.

Pe cale de consecință s-a casat atât decizia nr.339 din 12 septembrie 2000 a

Curții de Conturi, Secția jurisdicțională, cât și sentința nr.8 din 30 martie

2000 pronunțată de Colegiul jurisdicțional Covasna al Curții de Conturi, și s-a

respins încheierea de seizare față de pârâtul A.A.