ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1105/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1105/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 21 mai 2019
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (1) Cod procedură în raport de dispozițiile "art. 1 alin. (5), art. 124 și art. 126 alin. (2) din Constituția României", pe motiv că sintagma "alt complet de judecată", fiind eliptică, permite excluderea repartizării aleatorii; a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta A. S.A. București în dosarul nr. x/2016, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal, recurentul-pârât A. S.A. București numai cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În motivare, recurentul-pârât arată că a formulat cerere de recuzare a completului care judeca apelul declarat de S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2763 din 10 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul București.
Cu ocazia depunerii cererii de recuzare, petentul a invocat excepția neconstituționalității sintagmei "alt complet de judecată" din cuprinsul art. 50 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), întrucât aceasta contravine dispozițiilor prevăzute de art. 1 alin. (5), art. 124 și art. 126 alin. (2) din Constituția României.
Recurentul consideră că analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de apel a pronunțat o încheiere nelegală, întrucât a apreciat în mod greșit că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei.
Condiția relevanței nu reprezintă o relație de dependență între dispoziția atacată și soluționarea cauzei, ci este o simplă legătura între acestea.
Astfel, susține că excepția de neconstitutionalitate are legătura cu soluționarea cauzei. Învederează că în data de 20.09.2018 a formulat cerere de recuzare a judecătorilor care judecau în apel cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel București. Cererea de recuzare a fost trimisă spre soluționare unui alt complet, conform dipozitiilor art. 50 alin. (1) C. proc. civ.. Completul ce urmează a soluționa cererea de recuzare este stabilit în baza art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor (aprobat prin Hotărârea 1375/2015 a CSM), acesta fiind completul imediat următor.
În condițiile în care cererea de recuzare nu este repartizată aleatoriu, ca orice cauză dedusă judecății, pentru a se înlătura orice dubiu asupra imparțialității instanțelor, recurentul consideră că art. 50 C. proc. civ. prin sintangma "alt complet de judecată" încalcă art. 1 alin. (5), art. 124 si art. 126 alin. (2) din Constituția României.
Menționează faptul că excepția de neconstitutionalitate a fost invocată într-un moment al procesului în care relevanța sa să poată fi apreciată pe baza stării de fapt (s-a formulat cerere de recuzare a completului, iar cererea de recuzare a fost trimisă la completul imediat următor, în baza art. 50 alin. (1) C. proc. civ. și art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor).
Prin urmare, recurentul solicită solicită să fie admis recursul, să fie casată încheierea recurată și să se dispună sesizarea Curții Constituționale.
Intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională are competența de a decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 C. proc. civ., care, în opinia sa, prin sintangma "alt complet de judecată" încalcă art. 1 alin. (5), art. 124 si art. 126 alin. (2) din Constituția României.
Curtea de apel a reținut în mod corect faptul că stabilirea membrilor acestui "alt complet" nu are legătură cu soluționarea cererii de recuzare în sensul art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 și nu încalcă dreptul părții la un proces echitabil.
Înalta Curte apreciază că procedura de soluționare a cererii de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicțional, ci este vorba de o chestiune de administrare a actului de justiție. Procedura asupra cercetării și judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu al procesului civil la care se referă; această procedură nu are un caracter jurisdicțional civil în sens material, ci comportă un caracter administrativ-judiciar; actele ce se îndeplinesc în această procedură conferă acesteia un caracter jurisdicțional numai în sens formal.
Astfel, regulile procedurale în materie de recuzare nu sunt reguli de drept comun privind judecarea în fond a cauzei, ele au un caracter special, de verificare a conformității motivelor invocate de recuzare cu cele prevăzute de lege.
Având în vedere că dispozițiile criticate privesc caracterul aleatoriu al completului care soluționează cererea de recuzare, admiterea excepției de neconstituționalitate nu ar putea avea nicio înrâurire asupra soluției care urmează a fi pronunțată în cauză, pe fondul litigiului, care vizează pretențiile intimatei-reclamante decurgând din lipsa de folosință a terenului.
Drept urmare, curtea de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul-pârât, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate potrivit căreia dispozițiile normative a căror constituționalitate se cere a fi cenzurată, să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
Față de toate considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât A. S.A. București împotriva încheierii din 1 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât A. S.A. BUCURESTI împotriva încheierii din 1 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2019.