ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 292/2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 26 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. le-a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. și B. S.A. - Filiala Brașov, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor de la art. 6 teza a II-a, art. 7, art. 8 și art. 9 lit. a) - c) și f) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 18 februarie 2008.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 174/2008, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 289/2004 și Directiva nr. 93/13/CEE.

Prin Sentința civilă nr. 11095 din 8 noiembrie 2016, Judecătoria Brașov a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. S.A. - Filiala Brașov; a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art. 9 lit. f), referitoare la comisionul de urmărire riscuri, din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 18 februarie 2008; a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 9 lit. f) din contractul de credit; a dispus eliminarea comisionului de urmărire riscuri de 56 euro pe lună din contractul de credit; a dispus repunerea părților în situația anterioară încasării comisionului de urmărire riscuri; a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de comision de urmărire riscuri în perioada cuprinsă între martie 2008 și data ultimei plăti efectuate cu acest titlu; a respins restul pretențiilor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul A., cât și pârâta B. S.A.

Prin Decizia civilă nr. 2721/A din 18 decembrie 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art. 8, referitoare la dobânda majorată în funcție de serviciul datoriei în cazul creditelor restante, din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 18 februarie 2008; a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art. 9 lit. b) referitoare la comisionul de acordare credit, din același contract; a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art. 9 lit. c), referitoare la comisionul de administrare de 10 euro lunar, din același contract; a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului sumele încasate cu acest titlu; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate; a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A.; a obligat-o pe apelanta-pârâtă la plata către apelantul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva acestei decizii, pârâtă B. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă B. S.A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 - 521 și art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin încheierea din 5 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ. și a respins cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a art. 519, art. 520 și art. 521 alin. (1), (2) și (4) și art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Împotriva acestei încheieri, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 521 alin. (1) și (3), precum și art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În motivarea recursului, autoarea căii de atac a prezentat istoricul litigiului în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, după care a susținut, în esență, că soluția cuprinsă în încheierea atacată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

În concret, autoarea recursului a învederat că art. 29 din Legea nr. 47/1992 a fost aplicat în mod greșit de curtea de apel, întrucât sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate a sesizării prevăzute de acest text de lege.

Recurenta-pârâtă a arătat că este îndeplinită condiția ca excepția de neconstituționalitate să fi fost invocată în fața unei instanței de judecată ori a unei instanțe arbitrale.

În sprijinul acestei susțineri, titulara recursului a arătat că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în fața Curții de Apel Brașov, la primul termen de judecată din 5 septembrie 2018.

Autoarea recursului a învederat că este îndeplinită și condiția ca excepția de neconstituționalitate să vizeze o lege sau o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare.

În acest sens, recurenta-pârâtă a susținut că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 521 alin. (1) și (3), precum și art. 27 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 52/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

După ce a evocat o serie de considerente din cuprinsul Deciziilor nr. 202/2013, 206/2013 și 397/2016, pronunțate de Curtea Constituțională, recurenta-pârâtă a subliniat că obiectul excepției de neconstituționalitate nu îl reprezintă Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți, ci textele de lege interpretate prin această din urmă decizie.

Autoarea recursului a învederat că este îndeplinită și condiția ca excepția de neconstituționalitate să vizeze o lege sau o dispoziție dintr-o lege ori ordonanță care are legătură cu soluționarea cauzei.

În acest sens, recurenta-pârâtă a arătat că în funcție de modul în care vor fi aplicate dispozițiile ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate se va stabili admisibilitatea sau, după caz, inadmisibilitatea recursului înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov.

Autoarea căii de atac a învederat că este îndeplinită și ultima condiție de admisibilitate a sesizării în sensul că actul normativ sau dispozițiile legale atacate să nu fi fost deja declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională.

În sprijinul acestei susțineri, recurenta-pârâtă a arătat că textele de lege ce formează excepția de neconstituționalitate nu au fost declarate neconstituționale până la momentul declarării recursului.

În cuprinsul cererii de recurs au fost dezvoltate și motivele pentru care recurenta-pârâtă apreciază că textele de lege ce fac obiectul cererii de sesizare sunt neconstituționale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare la recurs.

Recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise, prin care a reiterat solicitarea de admitere a recursului.

Examinând încheierea atacată, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o încheiere de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În legătură cu acest obiect, se impune evocarea considerentelor Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (parag. 21 și 22), publicată în M. Of. nr. 580/20.07.2017, prin care Curtea Constituțională a statuat că recursul declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, soluționarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Recurenta-pârâtă susține, în esență, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării cu excepția de neconstituționalitate a art. 521 alin. (1) și (3), precum și art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât excepția a fost invocată în Dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, excepția vizează anumite dispoziții din C. proc. civ., care au legătură cu soluționarea cauzei și nu există nicio decizie anterioară de declarare a neconstituționalității acestor texte de lege.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: excepția să fie ridicată într-un litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj; excepția să vizeze o lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; dispoziția legală care face obiectul excepției să aibă legătură cu soluționarea cauzei; prevederile legale care formează obiectul excepției să nu fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Verificând îndeplinirea acestor condiții de admisibilitate în privința textelor de lege ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate, instanța supremă reține că prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în M. Of. nr. 2/3.01.2019, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale.

Având în vedere că dispozițiile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți, au fost declarate neconstituționale rezultă că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate a sesizării prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Cu privire la art. 521 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă reține că acest text de lege nu are legătură cu soluționarea litigiului, întrucât eventuala declarare a neconstituționalității sale ar fi irelevantă din perspectiva admisibilității recursului declarat împotriva deciziei instanței de apel.

Așadar, art. 521 alin. (1) C. proc. civ. nu îndeplinește condiția de a avea legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Având în vedere că nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative de admisibilitate a sesizării prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, devină inutilă examinarea celorlalte condiții din perspectiva criticilor formulate prin cererea de recurs.

Cu privire la art. 521 alin. (3) C. proc. civ., instanța supremă reține că prin încheierea din 5 septembrie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege.

În condițiile în care prin încheierea recurată s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 521 alin. (3) C. proc. civ., devine inutilă examinarea condițiilor de admisibilitate a sesizării cu privire la acest text de lege.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 5 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 5 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN