ÎCCJ, decizie (scj.ro #83296)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83296) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
. Instanța
competentă material în soluționarea unei cereri având ca obiect
anularea unei somații de plată
În considerarea caracterului cererii în anulare – de cale de atac de
retractare – reiese că prevederile art.8 al.2 din OG 5/2001
reglementează doar competența materială a instanței în
soluționarea acestei cereri, nu și competența teritorială
care nu mai poate fi pusă în discuție în acest cadru procesual.
Competența materială de soluționare a cererii în anulare
revine judecătoriei care soluționase și cererea pentru emiterea
somației de plată, instanță care nu putea, prin aplicarea
regulilor privind competența teritorială, reglementată conform
art.5 Cod procedură civilă, să-și decline competența
în favoarea unei alte instanțe, chiar de același grad.
(Înalta Curte de
Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.2828
din 9 octombrie 2008)
Prin
ordonanța din 18 septembrie 2007 pronunțată în dosarul
Judecătoriei Iași s-a admis cererea formulată de creditoarea
S.C. A.L.D.P. SA împotriva debitorului C.L.D., care a fost somat să achite
creditoarei suma cu titlu de preț, dobândă și cheltuieli de
judecată, în temeiul OG 5/2001, cu motivarea că debitorul nu a
plătit la scadență contravaloarea prestației de care a
beneficiat.
Împotriva acestei ordonanțe debitorul C.L.D., a formulat cerere în
anulare, a cărei competență de soluționare a fost
declinată de Judecătoria Iași în favoarea Judecătoriei
Fălticeni, ca urmare a admiterii excepției
necompetenței
materiale a instanței, conform art.5 și 158 Cod procedură
civilă.
Pentru a proceda în acest mod, Judecătoria Iași a apreciat că
este de competența instanței domiciliului pârâtului soluționarea
cererii privind anularea somației de plată, somația
însăși fiind de competența instanței de la domiciliul
pârâtului, urmând ca acea instanță să aprecieze asupra motivelor
de nulitate invocate prin cerere.
În consecință, prin sentința civilă nr.13354 din 16
noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr.21504/245/2007,
Judecătoria Iași a declinat în favoarea Judecătoriei
Fălticeni competența soluționării cauzei.
Sesizată în acest mod, Judecătoria Fălticeni, prin sentința
civilă nr.656 din 7 martie 2008, invocând din oficiu excepția
necompetenței
materiale a dispus declinarea competenței
soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Iași,
instanță care a pronunțat ordonanța atacată și
constatând incidența dispozițiilor art.20 pct.2 și respectiv
art.21 și 22 al.3 Cod procedură civilă a înaintat dosarul
Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru emiterea
regulatorului de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că se
află în fața unui conflict negativ de competență între
Judecătoria Iași și Judecătoria Fălticeni cu privire
la soluționarea cererii în anulare formulată împotriva unei
ordonanțe în somație de plată emisă de Judecătoria
Iași.
Analizând acest conflict negativ de competență prin prisma art.2 al.1
din OG 5/2001 conform căruia „cererile privind somația de plată
se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului în
primă instanță” și respectiv art.8 al.2 din același
act normativ, potrivit căruia „cererea în anulare se
soluționează de instanța competentă pentru judecarea fondului
cauzei în primă instanță”, rezultă că cererea în anulare
este o cale de atac de retractare, motiv pentru care competența
materială de soluționare aparține instanței care a
pronunțat hotărârea atacată și care este chemată
să-și retragă hotărârea și să pronunțe alta.
Prin urmare, în considerarea caracterului cererii în anulare – de cale de atac
de retractare – reiese că prevederile art.8 al.2 din OG 5/2001
reglementează doar competența materială a instanței în
soluționarea acestei cereri, nu și competența teritorială
care nu mai poate fi pusă în discuție în acest cadru procesual.
În concluzie, competența materială de soluționare a cererii în
anulare revine Judecătoriei Iași care soluționase și
cererea pentru emiterea somației de plată, instanță care nu
putea, prin aplicarea regulilor privind competența teritorială,
reglementată conform art.5 Cod procedură civilă, să-și
decline competența în favoarea unei alte instanțe, chiar de
același grad. Investită fiind cu soluționarea cererii în
anulare, Judecătoria Iași trebuia să se pronunțe asupra
excepției privind
necompetența
teritorială a Judecătoriei Iași în soluționarea cererii în
somație de plată, o eventuală admitere a acestei excepții
având drept efect trimiterea cauzei la Judecătoria Fălticeni – sau la
o altă instanță competentă teritorial – pentru
soluționarea cererii în somație de plată și, pe cale de
consecință, și pentru soluționarea apoi, a unei eventuale
cereri în anulare.