Yalçin împotriva Turciei

Publicat la 18 decembrie 2023 SECȚIUNE Cererea nr. 13455/23 Muzaffer YALÇIN împotriva Türkiye depusă la 8 martie 2023 a comunicat la 27 noiembrie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la incapacitatea reclamantului de a-și confisca fostul său angajament de active pentru executarea unei hotărâri finale privind compensarea pentru un accident la locul de muncă. Controlul societății a fost transferat autorităților și a fost adoptată o lege de interzicere a confiscarii activelor sale, indiferent de statutul financiar al societății. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind neexecutarea hotărârii în cauză.

Considerând art. 13 din Convenție, el se plânge în continuare că nu are un remediu eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția și dreptul său la bucuria pașnică a bunurilor sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția a încălcat ca urmare a imposibilității de a profita de activele angajatorului său de a impune o hotărâre ( Çakır și alții c. Turcia , nr. 25747/09 , §§ 15-26, 4 iunie 2013; Apostol c. Georgia , nr. 40765/02, §§§ 56-57, ECHR 2006-XIV; Lunari c. Italia , nr. 21463/93, §§ 42 și 45, 11 ianuarie 2001; și Immobiliare Saffi v. Italia [GC], nr. 22774/93, § 74, CEDH 1999-V)? A avut reclamantul la dispoziția sa un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1, conform articolului 13 din Convenție?

Published on 18 December 2023

SECOND SECTION

Application no. 13455/23 Muzaffer YALÇIN against Türkiye lodged on 8 March 2023 communicated on 27 November 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s inability to seize his former employing company’s assets for the enforcement of a final judgment regarding compensation for a workplace accident. The control of the company was transferred to the authorities and a law prohibiting any seizure of its assets was adopted, irrespective of the company’s financial status. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention and under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the non-enforcement of the judgment in question. Relying on Article 13 of the Convention, he further complains that he did not have an effective remedy for his complaints under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Were the applicant’s right of access to court protected under Article 6 § 1 of the Convention and his right to peaceful enjoyment of his possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention violated as a result of the impossibility to seize the assets of his employer to enforce a court judgment ( Çakır and Others v. Turkey , no. 25747/09, §§ 15-26, 4 June 2013; Apostol v. Georgia , no. 40765/02, §§ 56-57, ECHR 2006-XIV; Lunari v. Italy , no. 21463/93, §§ 42 and 45, 11 January 2001; and Immobiliare Saffi v. Italy [GC], no. 22774/93, § 74, ECHR 1999-V)? 2. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1, as required by Article 13 of the Convention?