ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 871/2018

Ședința publică din data de 14 martie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 octombrie 2014, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 500.000 RON reprezentând sume investite de reclamant în bunurile proprii ale pârâtei, a dobânzilor legale calculate asupra acestor sume începând cu data introducerii acțiunii și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 706 din 8 iunie 2016, Tribunalul Mureș, secția Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., pentru obligarea acesteia la plata sumei de 500.000 RON în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, sumă reprezentând contribuția reclamantului la dobândirea de către pârâtă, cu titlu de bunuri proprii, a unui număr de trei apartamente situate orașul Luduș, în perioada de concubinaj a celor doi, la care sumă să se adauge și dobânzi legale calculate de la data introducerii acțiunii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din fond și apel.

Prin decizia nr. 37/2017 din 19 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă s-a admis apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 706 din 08.06.2016, pronunțate de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2014.

S-a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că:

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B..

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 192.800 RON, cu titlu de pretenții derivând din îmbogățirea fără justă cauză.

A fost obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculate începând cu data pronunțării prezentei hotărâri până la data plății efective.

S-au respins celelalte pretenții.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 17.205 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

A fost obligată intimata la plata către apelant a sumei de 7553 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei a declarant recurs pârâta B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și pe fond respingerea acțiunii reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității recursului, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial în sumă de 2.250 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 4 octombrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 2 noiembrie 2017, recurenta-pârâtă a depus un punct de vedere privind raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013.

Prin încheierea din 14 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, s-a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013, formulată de petenta B., reținându-se că nu sunt întrunite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, întrucât prevederile la care se referă excepția de neconstituționalitate au fost constatate ca fiind neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017.

Intimatul-reclamant A. a depus la dosar un punct de vedere asupra raportului întocmit, achiesând la concluziile reținute în raport.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON inclusiv, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Prin urmare, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În speță, prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 500.000 RON reprezentând sume investite de reclamant în bunurile proprii ale pârâtei și a dobânzilor legale calculate asupra acestor sume începând cu data introducerii acțiunii.

Astfel, hotărârea pronunțată într-o astfel de cauză nu este supusă recursului, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de C. în Dosarul nr. x/2014 și de D. și E. în Dosarul nr. x/2013 ale Curții de Apel Brașov, secția civilă, constatându-se că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

În temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Pentru procesele în curs, nesoluționate definitiv, Decizia Curții Constituționale își produce efectele numai în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a textului de lege respectiv, anterior pronunțării Curții Constituționale, iar excepția a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 223/2012, Decizia Curții Constituționale nr. 100/1999). Curtea Constituțională a reținut că o decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate are efecte și pentru trecut în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părților din cauza în care excepția a fost admisă, cât și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepție respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituțional de mai multe ori (Decizia Curții Constituționale nr. 866/2015).

Se reține că în cadrul dosarului de față, anterior declarării neconstituționalității textului, nu a fost invocată nici de părți, nici de instanță, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituționale prin decizia nr. 369/2017 și, în consecință, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepție de neconstituționalitate.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Se reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 14 octombrie 2014, așadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

De aceea, având în vedere că pentru toate excepțiile enumerate la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., printre care se regăsesc și cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, legea în vigoare la data introducerii acțiunii instituia doar două grade de jurisdicție, fond și apel, cât și faptul că în speță, tribunalul a judecat în fond, iar curtea de apel a soluționat apelul, pentru acțiunea dedusă judecății calea de atac a recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție nu există.

În concluzie, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B..

Constatând culpa procesuală a recurentei- pârâte în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatului-reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acestuia, în sensul obligării recurentei B. la plata sumei de 2.250 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 37/2017 din 19 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă B. la plata sumei de 2.250 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul - reclamant A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2018.