ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4193/2018

Ședința publică din data de 10 octombrie 2018

Asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Harghita, secția civilă, la data de 9 noiembrie 2015, sub dosarul nr. x/2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 630.000 Euro, precum și plata dobânzi legale de la data pronunțării sentinței și până la data plății efective, sumă remisă pârâtului cu titlu de împrumut în mai multe tranșe, astfel: suma de 390.000 euro dată pârâtului la data de 19 ianuarie 2013 în prezența a doi martori în parcarea stației feroviare din orașul Debrețin; suma de 160.000 euro remisă prin transfere bancare la data de 27 februarie 2013; suma de 100.000 euro dată pârâtului, prin fiul acestuia C., în prezența a doi martori și în baza unei chitanțe sub semnătură privată, pe data de 11 aprilie 2013, în parcarea auto a gări feroviare Keleti Palyaudvar din Budapesta.

Prin sentința civilă nr. 903 din 08 iunie 2016 a Tribunalului Harghita, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B..

Împotriva sentinței civile nr. 903 din 8 iunie 2016 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 122/A din 16 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 903 din 08 iunie 2016 a Tribunalului Harghita.

A fost schimbată în tot hotărârea atacată în sensul că a fost admisă acțiunea reclamantului A. și obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 630.000 euro, primită cu titlu de împrumut.

Totodată, a fost obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente sumei anterior menționate, calculată începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 33.710 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

A fost obligat intimatul B. să plătească apelantului A. suma de 22.445 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în principal că probele testimoniale coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, precum și răspunsurile pârâtului la interogatoriu confirmă faptul că suma predată pârâtului de către reclamant a fost de 650.000 Euro și a fost predată cu titlu de împrumut.

Împotriva deciziei nr. 122/A din 16 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a declarat recurs pârâtul B., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Prin decizia nr. 1340 din 24 aprilie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în complet de filtru, a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 122/A din 16 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă și a fost obligat recurentul-pârât B. să achite intimatului-reclamant A. suma de 2500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâtul B., prin care a solicitat anularea deciziei atacate și fixarea unui termen în vederea judecării pe fond a recursului.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat, în esență, că instanța de recurs a anulat ca netimbrat recursul său, deși nu a fost citat pentru termenul din 24 aprilie 2018, în condițiile în care prin încheierea din 26 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă i-a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar.

De asemenea, contestatorul a apreciat că netimbrarea recursului nu se încadrează în alin. (5) al art. 493 C. proc. civ., întrucât este o chestiune extrinsecă recursului și nu una intrinsecă ce intră în categoria formei de atac.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

La 24 septembrie 2018, intimatul A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității, Înalta Curte apreciază că excepția invocată este fondată pentru următoarele considerente:

Art. 503 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, iar art. 503 alin. (2) pct. 2 din același act normativ prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că obiectul contestației în anulare îl formează numai hotărârile judecătorești definitive.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Textul de lege anterior evocat stabilește că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de instanța supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins, pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanței de recurs pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin decizia nr. 1340 din 24 aprilie 2018, pronunțată în complet de filtru conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 122/A din 16 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă și a fost obligat recurentul-pârât B. să achite intimatului-reclamant A. suma de 2500 RON cheltuieli de judecată.

Fiind atacată o hotărâre de anulare a recursului, pronunțată de Înalta Curte în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1340 din 24 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1340 din 24 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2018.