ÎCCJ, Decizia nr. 6/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 213 din 14 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins cererea de revizuire formulată de A., pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 567/A din 5 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016 și l-a obligat pe revizuentul A. să-i achite intimatului B. suma de 357 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a reținut, în esență, următoarele:

În raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 431 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă în privința hotărârilor potrivnice există o triplă identitate de părți, obiect și cauză.

În cauză, însă, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege menționate anterior, având în vedere că cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii au fost pronunțate în același litigiu, în succesiunea firească a căilor de atac diferite exercitate.

Astfel, prin Decizia nr. 431/A din 5 august 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active a apelantului A. și, în consecință, a fost respins apelul promovat împotriva Sentinței nr. 48 din 8 iulie 2016 a Tribunalului Specializat Mureș, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă. Această excepție a fost admisă, în raport cu prevederile art. 478 alin. (1) C. proc. civ., ca urmare a faptului că A. a participat la proces în fața primei instanțe în calitate de administrator statutar al C. SRL, iar apelul a fost declarat de acesta în nume personal.

Cea de a doua hotărâre indicată și a cărei retractare se solicită, respectiv Decizia nr. 567A/2016 din 5 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului A. în promovarea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 431/A din 5 august 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, iar, pe fondul contestației, soluția a fost de respingere. Cu privire la soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a contestatorului A., instanța a dat eficiență prevederilor art. 448 C. proc. civ., reținând că acesta are dreptul de a promova calea extraordinară a contestației în anulare împotriva hotărârii din apel față de calitatea sa de apelant, nefiind relevant că apelul a fost respins pentru lipsa calității procesuale active.

Problema evaluării calității procesuale active a lui A. a implicat analize diferite, respectiv în dosarul nr. x/2016 calitatea procesuală are ca justificare constatarea calității de parte în litigiul anterior - apelul - pe când, în dosarul nr. x/2016, evaluarea a presupus verificarea menținerii cadrului procesual în apel raportat la judecarea cauzei în fond la prima instanță.

În consecință, între cele două aspecte nu poate să existe suprapunerea necesară pentru a se constata existența unei contradicții de natură a aduce atingere autorității de lucru judecat.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

Recurentul susține că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material de la art. 55 și art. 458 C. proc. civ., afirmând că, potrivit C. proc. civ., părțile procesului sunt stabilite în fața primei instanțe, prin stabilirea cadrului procesual, iar motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este aplicabil în situația în care instanța interpretează în mod greșit normele de drept material de o asemenea manieră încât fracturează cadrul procesual stabilit inițial.

Afirmă recurentul că nu poate fi invocată încălcarea principiului securității juridice, așa cum acesta este definit în jurisprudența CEDO, deoarece toate hotărârile pronunțate în cauza dedusă judecății suferă de "defectul fundamental" (CEDO, Tishkevich împotriva Rusiei, Protsenko împotriva Rusiei) constând în faptul că societatea nu a fost legal citată și reprezentată la ședința de judecată.

Conform art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurentul-revizuent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Cu titlu prealabil, se reține că susținerile recurentului se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nefiind identificate critici care să poată fi încadrate în motivele invocate formal de către recurent, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unei cereri de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia:

"Art. 509 - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

În opinia revizuentului, deciziile potențial potrivnice sunt Decizia nr. 431/A din 5 august 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2016, și Decizia nr. 567/A din 5 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 431/A din 5 august 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantului A., invocată de intimatul B., a respins apelul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 48 din 8 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2016, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă și a obligat pe apelantul A. la plata către intimatul B. a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Prin Decizia nr. 567/A din 5 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului A., invocată de intimatul B., și a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 431/A/05.08.2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2016.

În esență, prin cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a susținut contrarietatea dintre deciziile menționate anterior în privința dezlegării date excepției lipsei calității sale procesuale active în cadrul căii de atac a apelului, respectiv în cadrul contestației în anulare.

Ține de esența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. faptul ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora să existe tripla identitate - părți, cauză, obiect - pentru a putea fi examinată respectarea autorității de lucru judecat.

În cauză, însă, așa cum corect s-a reținut în hotărârea atacată, hotărârile potențial potrivnice au fost pronunțate în același litigiu ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de C. proc. civ., respectiv în apel și în contestație în anulare.

Astfel fiind, în ipoteza în care ar fi realizat o examinare a legalității și temeiniciei asupra modului în care Curtea de Apel Târgu Mureș a tranșat chestiunea de drept referitoare la calitatea procesuală activă în apel și în contestație în anulare a revizuentului A., instanța de revizuire ar fi exercitat o competență specifică instanței de control judiciar.

Însă, instanța de revizuire a procedat în litera și în spiritul dispozițiile procedurale, întrucât, subsumat motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu avea competența de a efectua o examinare a legalității și temeiniciei hotărârilor potențial potrivnice în opinia revizuentului pentru a decide care este cea corectă, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este cel al corectării unor eventuale greșeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorității de lucru judecat.

Pentru aceleași argumente, se reține că, în actualul cadru procesual, instanța nu are competența de a examina criticile din recurs referitoare la îndeplinirea procedurii de citare în litigiile în care au fost pronunțate deciziile potențial potrivnice în opinia recurentului-revizuent.

Instanța are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat [...]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23 - 24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Având în vedere soluția de respingere a recursului, conform dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentul, aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligat, la cererea intimatului B., la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în justificarea cărora, intimatul a depus la dosar, în copie, factura fiscală nr. x/19.01.2018 și chitanța seria CA nr. 004 din 22.01.2018, ambele emise de Cabinet de avocat D., pentru suma de 300 de RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 213 din 14 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Obligă pe recurentul A. la plata către intimatul B. a sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CL