ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3135/2018

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târnăveni în data de 29 iulie 2015 sub nr. x/2015, reclamanții A. șt B. au solicitat obligarea pârâților C. și numitul "D.", cetățean Italian (identificat ulterior ca fond D.) la plata sumei de 2380 de lei +inflația aferentă sumei, calculată la cursul BNR, sumă aferentă imobilului pe care l-au demolat în anul 2012 și daune morale în sumă de 1.000.000 RON pentru repararea prejudiciului cauzat prin dărâmarea imobilului; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 301 din 03.03.2016 Judecătoria Târnăveni a dispus disjungerea capătului de cerere prin care reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâților C. și D. la plata sumei de 2.380 RON, actualizată cu rata inflației, reprezentând daune materiale, formarea unui nou dosar cu repartizare ia completul inițial investit, termen de judecată 14.04.2015, cu citarea părților.

A fost admisă excepția de necompetență invocată din oficiu cu privire ia capătul de cerere prin care reclamanții solicită obligarea pârâților la piața sumei de 1.000.000 RON, reprezentând daune morale, competența de soluționare a cererii fiind declinată în favoarea Tribunalului Mureș.

Ulterior declinării, în fața Tribunalului Mureș a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți, pentru considerentele reținute în cuprinsul încheierii de ședință din data de 12.05.2016, încheiere prin care s-a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D.

Prin sentința civilă nr. 1182 din 22 noiembrie 2016, Tribunalul Mureș a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. și a respins cererea de acordare a daunelor morale formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu acest pârât. A respins ca nefondată cererea de acordare a daunelor morale formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. și a obligat reclamanții să plătească pârâtului D. suma de 700 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1182 din 22 noiembrie 2016 a Tribunalului Mureș au formulat apel reclamanții A. și B. solicitând admiterea, apelului, schimbarea sentinței civile atacate, ca fiind nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 341/A din 27 septembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a fost a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1182 din 22.11.2016 pronunțată de Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B., încadrat în dispozițiile art. 485 C. proc. civ.

În dezvoltarea memoriului de recurs, reclamantul B. susține critici pe fondul cauzei, reluând punctual istoricul cauzei și argumentele din cererea de chemare în judecată, fără a aduce nicio critică soluției instanței de apel ce a respins apelul reclamanților ca tardiv formulat.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la comunicarea cererii de recurs.

Intimații-pârâți nu au depus întâmpinări.

La data de 27 martie 2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul a fost declarat în termen de 30 de zile de la comunicare, fiind motivat și timbrat, însă s-a opinat că în cauză nu este deschisă calea de atac a recursului și că recursul nu poate fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

De asemenea, s-a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost sesizată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind aplicarea în timp a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, din perspectiva art. 27 din C. proc. civ., în vederea lămuririi admisibilității căii extraordinare de atac a recursului în procesele înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești înainte de publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, în scopul înlăturării riscului apariției unei practici neunitare cu privire la această chestiune, aspect față de care s-a opinat că s-ar impune a se aprecia asupra oportunității suspendării soluționării recursului, în sensul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru C7, la data de 27 martie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părțile cauzei.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, conform dovezilor aflate la filele 57-91 din dosar.

Niciuna din părți nu a depus punct de vedere la raport.

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 și nr. 1048/1/2018 ale Înaltei Curți de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-au admis sesizările conexate formulate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2014 și Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în Dosarul nr. x/2018, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire ia art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial ai României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)."

Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost publicata în Monitorul Oficial Partea 1 nr. 609 din 17 iulie 2018.

Față de faptul că, prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost dezlegată, cu caracter obligatoriu pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, chestiunea admisibilității recursului în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 iei inclusiv, pornite ulterior publicării Deciziei Curtea Constituțională a României nr. 369/2017, Înalta Curte, constată că suspendarea judecății cauzei a rămas tară obiect.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată prin raportul întocmit în cauză, a cărei analiza este prioritară excepției nulității recursului, și având în vedere Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte urmează a-l respinge ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată cu alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede astfel:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform alin. (2) din același Cod: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar conform alin. (2) al aceluiași articol: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016 a fost extins, succesiv, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Date fiind prevederile art. 147 alin. (4) din Constituția României și ale art. 27 C. proc. civ., precum și dezlegarea obligatorie dată Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 52/2018, instanța de recurs apreciază că efectele acestei decizii a Curții Constituționale nu se pot produce în litigiul de față, deoarece acesta a început înainte de publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial.

În sistemul de drept românesc, efectele deciziilor Curții Constituționale se produc numai pentru viitor - ex nune, ele neputând opera cu efect retroactiv - ex tune, așadar, asupra situațiilor juridice trecute.

De aici decurge consecința că, până la data publicării deciziei de neconstituționalitate, respectiva normă juridică se bucură de prezumția de constituționalitate, astfel încât, dacă s-a făcut aplicarea acesteia în cadrul unei proceduri judiciare soluționate printr-o hotărâre definitivă, principiul neretroactivității legii civile ce se reflectă și în art. 147 alin. (4) din Constituție, impune respectarea securității raporturilor juridice cu privire la aceste situații juridice finalizate - facta praeterita.

În ceea ce privește efectele deciziei de neconstituționalitate cu privire la procesele în curs, facta pendentia, această chestiune trebuie abordată, pe de o parte, prin prisma raportului dintre art. 27 din C. proc. civ. și art. 147 din Constituția României, iar pe de altă parte, în contextul caracterului obligatoriu al considerentului nr. 32 din Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, publicarea în Monitorul Oficial a deciziilor Curții Constituționale generează încetarea pentru viitor a efectelor juridice ale normelor constatate ca fiind neconstituționale.

Așadar, după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și-a încetat efectele, anume acea parte a textului care include sintagma declarată neconstituțională - "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia 1.000.000 RON inclusiv".

Consecințele pe care le produce ieșirea din vigoare a normei, în privința sintagmei constatate ca fiind neconstituționale, sunt similare celor ale abrogării parțiale a normei, în această situație, se pune problema existenței unui conflict de legi, întrucât din perspectiva aplicării în timp a normei, dispoziția legală în forma reconfigurată ca urmare a deciziei Curții Constituționale reprezintă legea nouă.

Regulile după care se soluționează conflictul de norme procesual civile se regăsesc în C. proc. civ., respectiv în cuprinsul prevederilor art. 24-27, indicate în doctrină drept norme generale de drept tranzitoriu.

Din această perspectivă, principiul aplicării pentru viitor a deciziilor Curții Constituționale, consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituție, nu împiedică, ci dimpotrivă, impune aplicarea dispozițiilor art. 24 - 27 din C. proc. civ., atât timp cât diferitele situații juridice ce reclamă stabilirea în concret a legii aplicabile în cazul unui conflict de norme nu pot fi rezolvate doar prin raportare la legea fundamentală.

Cât privește considerentul nr. 32 din Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, se observă absența oricărei referiri în conținutul acestuia la normele C. proc. civ., ceea ce denotă mai degrabă intenția instanței constituționale de a se sublinia aplicarea pentru viitor a art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma configurată după eliminarea sintagmei ce a generat constatarea de neconstituționalitate, decât aceea de a se tranșa în mod efectiv chestiunea aplicării în timp a legii de procedură civilă și doar prin raportare la legea fundamentală.

Mai mult decât atât, se constată că instanța de contencios constituțional în Decizia nr. 369/2017 nu a extins controlul de constituționalitate și asupra dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ. în măsura în care s-ar fi considerat că admiterea excepției de neconstituționalitate nu putea fi disociată de acest text, astfel cum stabilește art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992:

"(2) în caz de admitere a excepției, Curtea se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare." în condițiile în care - în forma în care este redactat de legiuitor - art. 27 din C. proc. civ. nu cuprinde vreo excepție de la regula pe care o consacră, dacă s-ar face aplicarea efectelor deciziei Curții Constituționale și în privința hotărârilor date în apel în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 având ca obiect cereri evaluabile în bani, s-ar da efect retroactiv admiterii excepției de neconstituționalitate, câtă vreme Curtea Constituțională, prin această decizie, a reconfigurat o normă de procedură civilă în materia căilor de atac.

În acest fel, s-ar ajunge să se considere că art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 avea - încă de la data inițierii procesului (în speță, 24 septembrie 2014) - conținutul ce rezultă din modificarea normei prin eliminarea sintagmei constatate neconstituționale, ceea ce contravine art. 147 alin. (4) din Constituție și ignoră intenția explicită a legiuitorului de a supune hotărârile judecătorești căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, fiind astfel nesocotite și dispozițiile art. 27 din C. proc. civ.

În acest sens a fost dezlegată și chestiunea de drept invocată în prezenta cauză, prin Decizia nr. 52 din data de 18 iunie 2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, statuându-se că: "efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

Potrivit dispozițiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar, pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prin urmare, dezlegarea dată problemei de drept prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este obligatorie în speță, această hotărâre fiind publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 609 din 17 iulie 2018, anterior soluționării prezentei cauze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidență în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea anterioară intervenției Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Astfel, în speța pendinte, potrivit circumstanțelor cauzei, anterior expuse, litigiul de față - inițiat pe rolul instanței ia data de 27 iulie 2015 - are ca obiect o cerere evaluabilă în bani cu o valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, având în vedere că, în speță, decizia supusă recursului a fost pronunțată de către curtea de apel într-un litigiu evaluabil în bani, ce are două capete de cerere principale, respectiv primul capăt de cerere privește suma de 2.380 de RON +inflația aferentă sumei, calculată la cursul BNR, sumă aferentă imobilului pe care l-au demolat în anul 2012, iar, al doilea, capăt de cerere principal vizează daune morale în suma de 1.000.000 RON pentru repararea prejudiciului cauzat prin dărâmarea imobilului.

În cauza pendinte, pentru a stabili dacă, în cauză, reclamantul are deschisă calea extraordinară a recursului împotriva deciziei prin care a fost soluționat apelul, în conformitate cu dispozițiile mai sus citate, se va avea în vedere valoarea obiectului cererii indicată în capetele principale de cerere.

Însă, pentru determinarea căii de atac, pentru cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate mai multe cereri principale, sunt relevante prevederile art. 460 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului iar altele recursului, hotărârea în întregul său este supusă apelului", interpretate per a contrario.

Astfel, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 460 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că, în ipoteza în care acțiunea introductivă are mai multe capete de cerere principale, calea de atac nu se determină prin însumarea valorilor solicitate prin aceste capete de cerere.

Într-o asemenea situație, se determină calea de atac prevăzută de lege pentru fiecare cerere principală și, dacă se constată că unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului, iar hotărârea dată în apel este susceptibilă de recurs.

Prin urmare, având în vedere că la data de 27.07.2015, data înregistrării cererii de chemare în judecată, pretențiile cu valoarea cea mai mare se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, recursul de față este inadmisibil.

Față de considerentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția României, art. 27, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (forma în vigoare la data inițierii procesului), având în vedere și paragraful 32 din Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale, precum și constatând cele dezlegate cu caracter obligatoriu de Înalta Curte prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, rezultă că Decizia civilă nr. 341/A din 27 septembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, nu poate fi atacată cu recurs, întrucât este pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, raportat la data declanșării procesului.

Văzând și dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde mimai motivarea soluției fără a se evoca si analiza motivelor de casare", Înalta Curte nu va proceda și la analizarea criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B. împotriva Deciziei civile nr. 341/A din 27 septembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.09.2018.