ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2018

Ședința publică din data de 1 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târnăveni la data de 25.10.2017 sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârât C., solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtei la a-și da acordul pentru repararea și etajarea imobilului reclamanților.

Deși legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare.

La termenul din data de 10.11.2017 urmare a punerii în discuție a competenței teritoriale a Judecătoriei Târnăveni, reclamantul, prin avocat ales, a solicitat trimiterea cauzei la Judecătoria Brezoi, competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 656/2017 din data de 2 noiembrie2017 instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Târnăveni.

A declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. având ca obiect ordonanța președințială, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a invocat prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., art. 998 și art. 107 alin. (1) din același cod, reținând că, întrucât domiciliul pârâtului este în com. Salatrucel, jud. Vâlcea, competența cererii privind ordonanța președințială aparține instanței în circumscripția căreia domiciliază pârâtul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi sub numărul x/2017.

Prin sentința civilă nr. 12 din 8 ianuarie 2018 instanța a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Brezoi; a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., pârâta C. având ca obiect "ordonanță președințială" la Judecatoria Târnăveni, judetul Mures; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat I.C.C.J pentru soluționarea conflictului, suspendând, totodată, judecata cauzei.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, în aplicarea art. 129 C. proc. civ., art. 131 alin. (1), art. 130, art. 208 alin. (2), art. 107 și art. 113 pct. 9 din același cod următoarele:

În sedința publică din 02.11.2017, în fața Judecatoriei Târnăveni, în temeiul prev. art. 131 C. proc. civ. s-a procedat la verificarea competentei, prilej cu care reprezentantul reclamantilor a arătat că competenta revine Judecătoriei Târnăveni, iar reprezentantul pârâtului a arătat că apreciază existenta unei competente alternative. La a adoua apelare a cauzei, reprezentantul reclamantului a sustinut competenta Judecatoriei Brezoi, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., lipsind pârâtul.

Instanța a reținut că, în cauză, competența de judecată este de ordine privată, prin cererea formulată, reclamantii urmărind ca pe calea ordonanței președintiale să fie obligată pârâta să dea acordul cu privire la repararea si etajarea imobilului, aflat în indiviziune situat în Târnăveni, judetul Mureș, reclamanții înțelegând să învestească Judecătoria Târnăveni.

Fiind legal citată la domiciliul său, pârâta nu a formulat întâmpinare (întâmpinare ce de altfel nu este obligatorie în cererile privind ordonanța presedințială), însă nici nu a invocat la termenul de judecată acordat la 02.11.2017 necompetenta teritorială a Judecatoriei Tarnăveni si chiar mai mult a arătat că competenta în această materie este una alternativă, fără însă a explica această sustinere.

În speță, întâmpinarea nu era obligatorie, iar raportat la prevederile art. 130 alin. (2) coroborat cu alin. (4) C. proc. civ., prerogativa de a invoca exceptia de necompetență teritorială privată revenea numai pârâtului la primul termen de judecată, reclamantul neavând posibilitatea legală de a invoca necompetenta de ordine privată a instantei pe care a sesizat-o.

Competenta teritorială reglementată de art. 107 C. proc. civ. are caracter privat, părtile, având posibilitatea, în cazul proceselor privind bunurile sau alte drepturi de care pot dispune, conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ. să deroge de la această dispoziție legală (exceptând situațiile în care competenta teritorială este exclusivă), însă instanța sesizată, chiar si in situația în care nu era competentă teritorial, nu poate să ridice din oficiu această exceptie.

Cererea având ca obiect obligarea pârâtei în exprimarea acordului privind efectuarea reparatiilor si etajarea imobilului situat în mun. Târnăveni pe calea ordonanței presedintiale, nu comportă caracterul unei competente teritoriale exclusive, întrucat nu se afla sub incidenta prev. art. 117-121 ce reclamă competenta exclusivă, s-a mai reținut.

Reclamanții invocă în sprijinul cererii manifestarea unui abuz de drept al pârâtei în a da acordul pentru reparatii acoperis/mansardare pentru care invocă prev. art. 997 C. civ. și urm., descriere ce îmbracă forma unei răspunderi delictuale, iar competenta teritorială prezintă caracter alternativ, fie instanța de la domiciliul pârâtului, în temeiul prev. art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie instanța în a cărei circumscriptie s-a savârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, conform art. 113 pct. 9 C. proc. civ.

Necompetenta teritorială de ordine privată nu are caracter imperativ și în această situație, Judecătoria Târnăveni nu era îndreptățită să decline din oficiu competenta, ci numai in urma invocării acestei excepții, de către pârât prin întâmpinare sau la primul termen de judecată.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Târnăveni competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea în răspundere delictuală, formulată de reclamantii A. și B., care urmăresc, pe calea ordonanței președintiale, ca pârâta C. să fie obligată să își dea acordul cu privire la repararea și etajarea imobilului, aflat în indiviziune situat în Târnăveni, judetul Mureș.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Înalta Curte constată că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Prin urmare, în situația în care reclamantul învestește cu soluționarea unei cereri o instanță necompetentă teritorial, iar în speță nu sunt incidente norme de competență exclusivă, de ordine publică, necompetența teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu și de instanță din oficiu.

Cum, în speță, reclamanții au înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Târnăveni, iar pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, Înalta Curte constată că această instanță a fost legal învestită cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte reține că, în speță, acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale alternative, în baza cărora reclamanții au opțiunea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum prevăd dispozițiile art. 116 C. proc. civ.. Dreptul de a contesta alegerea revine exclusiv pârâtului în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Târnăveni s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale precitate.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târnăveni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târnăveni.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2018.