ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5281/2018

Ședința publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la 12 decembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta Comuna Mălaia, prin Primar l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 215/2001 și Legii nr. 16/1994.

Prin sentința civilă nr. 438/2017 din 20 iunie 2017, Judecătoria Brezoi a admis acțiunea formulată de reclamanta Comuna Mălaia, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul A.; a constatat nulitatea absolută a actului adițional nr. x din 28 mai 2009 la contractul de arendare nr. 4 din 10 mai 2007; l-a obligat pe pârât la restituirea terenului în suprafață de 453 ha, golul alpin, situat în Muntele "B.", comuna Mălaia; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 737/A din 19 iunie 2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis apelul declarat de apelantul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 438/2017 din 20 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Brezoi și a schimbat sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea introductivă; a obligat0o pe intimata-reclamantă la plata către apelantul-pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamanta Comuna Mălaia, prin Primar a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea la 13 iulie 2018.

Tribunalul Vâlcea a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat pe rolul secției a II-a Civile la 13 august 2018.

Prin notele scrise depuse la 21 noiembrie 2018, recurenta-reclamantă a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 737/A din 19 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Vâlcea este Curtea de Apel Pitești, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă Comuna Mălaia, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 737/A din 19 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.