ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 901/2018

HOTĂRÂRE

14.03.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 901/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 14 martie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă sub numărul de dosar x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. RM.VÂLCEA a chemat în judecată pe pârâtul MUNICIPIUL CONSTANȚA - PRIN PRIMAR, solicitând, în principal, constatarea nulității absolute a întregului contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.05.2009 de B.N.P. B. și Asociații și repunerea părților în situația anterioară, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6.008.254,80 RON; iar în subsidiar, să se constate nulitatea absolută parțială a aceluiași contract, în ceea ce privește transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 506,6 mp., situată în stațiunea Mamaia, careul 51, lotul nr. x, jud. Constanța, care a format obiectul cererii de restituire formulată de C. și repunerea părților în situația anterioară, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 499.406,28 Euro (2.249.176,06 RON), reprezentând prețul suprafeței respective de teren.

Prin sentința civilă nr. 753 din 31 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtul Municipiul Constanța prin întâmpinare, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, reținându-se, în esență, că suntem în prezența unei acțiuni reale imobiliare, de competența teritorială exclusivă a instanței de la locul situării imobilului, conform dispozițiilor art. 117 C. proc. civ., potrivit cărora "cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă.

La primul termen de judecată, 11.10.2017, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a secției I a Tribunalului Constanța.

Prin încheierea nr. 2132 din 12 octombrie 2017 Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, reținând calitatea de profesionist a reclamantei și faptul că terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare litigios a intrat în patrimoniul profesionistului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la data de 20.10.2017.

Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a reținut, în esență, că în cauză este vorba de o acțiune mixtă, așa încât competența teritorială este alternativă, reclamantul având alegerea între mai multe instanțe competente, conform dispozițiilor art. 107 sau art. 113 pct. 3 C. proc. civ.

S-a mai arătat că instituirea unei competențe teritoriale alternative pentru situația în care reclamantul cheamă în judecată o persoană juridică de drept public este o măsură de protecție a reclamantului, protecție care este asigurată indiferent de obiectul cererii de chemare în judecată.

Așa fiind, având în vedere că reclamanta s-a adresat instanței de la sediul său - orașul Râmnicu Vâlcea, instanță competentă teritorial conform art. 111 C. proc. civ., prin sentința nr. 21/2018 din 10 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Constanța competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin acțiunea promovată, reclamanta S.C. A. S.R.L. RM. VÂLCEA a solicitat instanței, în principal constatarea nulității absolute a întregului contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.05.2009 de B.N.P. B. și Asociații și repunerea părților în situația anterioară, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6.008.254,80 RON; iar în subsidiar să se constate nulitatea absolută parțială a aceluiași contract, în ceea ce privește transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 506,6 mp., situată în stațiunea Mamaia, careul 51, lotul nr. x, jud. Constanța, care a format obiectul cererii de restituire formulată de C. și repunerea părților în situația anterioară, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 499.406,28 Euro (2.249.176,06 RON), reprezentând prețul suprafeței respective de teren.

Se reține că acțiunea vizând anularea unui contract de vânzare - cumpărare a dreptului de proprietate asupra unui imobil este o acțiune mixtă, prin care se valorifică atât drepturile de creanță izvorâte din contract (în cauză răspunderea pentru evicțiune parțială), cât și dreptul de proprietate asupra bunului respectiv, așa încât, competența teritorială este alternativă, iar nu exclusivă, reclamantul având alegerea între mai multe instanțe competente, conform dispozițiilor art. 107 sau art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.:

"în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

În speță, excepția de necompetență teritorială a instanței inițial învestite, respectiv a Tribunalului Vâlcea, a fost invocată de pârâtul MUNICIPIUL CONSTANȚA - PRIN PRIMAR, în raport cu prevederile art. 107 C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Așadar, potrivit textului legal evocat, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Întrucât prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență teritorială alternativă, având în vedere că pârâtul MUNICIPIUL CONSTANȚA - PRIN PRIMAR a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței inițial învestite, respectiv a Tribunalului Vâlcea, cu respectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Constanța este instanța legal învestită să soluționeze acțiunea având ca obiect anulare act juridic, ca instanță de la sediul pârâtului (conform art. 107 C. proc. civ.), dar și ca instanță a locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract (conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.).

Dispozițiile art. 117 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cazul acțiunilor mixte, întrucât reglementează competența teritorială absolută doar în cazul acțiunilor reale imobiliare.

De asemenea, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc. civ., invocate de reclamantă, în cauză autoritatea administrativ teritorială locală este chemată în judecată în calitate de parte a unui contract de vânzare, care face obiectul acțiunii în anulare, deci într-un raport juridic de drept civil, în care competența se determină potrivit art. 107 și art. 113 C. proc. civ.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în speță competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Constanța, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.