ÎCCJ, decizie (scj.ro #81922)

Indicație geografică. Persoană care are calitatea de a solicita înregistrarea unui indicații geografice. Cuprinsul pe materii . Dreptul proprietății intelectuale.Indicație geografică. Înregistrarea unei indicații geografice. Asociație de producători Index pe materii : Dreptul proprietății intelectuale ; - Indicații geografice ; - Dobândirea dreptului asupra indicațiilor geografice Legea nr. 84/1998 art. 23, art. 67, art. 68, art. 70; H.G. nr.833/1998 Înregistrarea unei indicații geografice se poate solicita numai de asociația de producători care desfășoară o activitate de producție în zona geografică, pentru produsele solicitate. În consecință, o societate pe acțiuni cu capital integral de stat nu face parte din categoria asociațiilor de producători, pentru care Legea nr. 84/1998 îngăduie înregistarea indicațiilor geografice.

ICCJ Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, decizia civilă nr. 258 din 16 ianuarie 2007 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 26.01.2004, reclamanta S.C. R.G. S.A. a formulat o contestație împotriva înregistrării indicației geografice „Borsec” (nr. depozit G/2002/00002/11.02.2002) făcută pentru clasa 32 de către S. N. A. M. S.A. și s-a solicitat respingerea deciziei OSIM 1037/07.10.2003 și respingerea înregistrării indicației geografice „Borsec”. Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin sentința civilă nr.1027/2004, a respins contestația, după ce printr-o încheiere din 15 septembrie 2004, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a OSIM și a introdus în cauză SNAM în calitate de solicitantă a înregistrării indicației geografice, contestată de reclamantă.

S-a constatat de instanța fondului că decizia OSIM de respingere a opoziției la înregistrarea indicației geografice este temeinică și legală. S-a reținut că pârâta SNAM este producător al apei minerale naționale de la sursă ca bun public și zăcământ natural, care îi este dat spre administrare și exploatare în areale geografice determinate prin acte normative (H.G. 695/1999, H.G. 760/2001). S-a mai reținut că obiectul de activitate al pârâtei este reglementat de anexa 1 la H.G. 786/1997 prin care această pârâtă a fost înființată. Potrivit art.6 din anexă pârâta efectuează activități de prospecțiune, exploatare și dezvoltare și justificat a solicitat protecția și utilizarea indicațiilor geografice „Borsec” și „Stânceni”.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă 402/A/2005, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința și a admis contestația. A anulat decizia OSIM 1037/07 octombrie 2003. A fost admisă opoziția formulată de S.C. R. G. S.A. și s-a respins cererea formulată de SNAM de înregistrare a indicației geografice „Borsec” cu nr. de depozit G/2002/00002. În considerentele sale, Curtea de apel a reținut că SNAM a fost înființată prin H.G. nr.786!997, fiind o societate comercială pe acțiuni, cu capital integral de stat, prin reorganizarea R.A.A.M., cu un obiect de activitate delimitat prin art.6 din anexa nr.7 la H.G. 786/1997.

Curtea a constatat din contractul de concesiune pentru exploatare încheiat între A.N.R.M. și SNAM că aceasta din urmă nu este titulara unei licențe exclusive de exploatare (neprevăzându-se în mod expres acest lucru). În raport de caracterul neexclusiv al unei atari licențe, s-a impus concluzia că și alte persoane fizice sau juridice pot primi licențe de exploatare, fiind perfect posibilă coexistența a două licențe neexclusive. S-a mai reținut că potrivit obiectului său de activitate, pârâta poate încheia contracte de asociere cu alte persoane, dacă asocierea este destinată realizării scopului și obiectului său de activitate. S-a constatat că la respingerea opoziției nu s-a verificat dacă pârâta s-a constituit într-o asociație de producători și nici dacă eventualii asociați au obținut permisiunea să utilizeze indicația geografică.

Instanța a reținut că nu s-a făcut dovada nici a îndeplinirii condiției de calitate impusă de art.68 din Legea nr.84/1998, nedepunându-se la dosar certificatul de sarcini cerut de Regula 38 alin.4 din H.G. 833/1999. Împotriva acestei decizii intimata-pârâtă SNAM a declarat recurs. În esență s-a criticat soluția Curții de Apel pentru greșita apreciere că pârâta nu ar avea calitatea de producător de ape minerale, această calitate rezultând în mod expres din H.G.R. nr.1020/1999 și H.G.R. nr.760/2001, iar potrivit actului normativ de înființare, H.G.R. 786/1997 obiectul său de activitate este exploatarea și valorificarea substanțelor minerale utile din zăcămintele încredințate spre administrare – recte apa minerală – pe care o livrează spre îmbuteliere către S.C.

R. G. S.A. S-a mai susținut că între părți există un contract comercial de livrare a produsului apă minerală naturală, pe baza unei activități de producție întreprinse de pârâtă, cele două părți aflându-se pe piețe concurențiale diferite, fără risc de confuzie întrucât produsele au un regim juridic diferit și că în mod greșit s-a apreciat necesară prezentarea caietului de sarcini, față de împrejurarea că pârâta fiind o societate cu capital integral de stat, cu caracter național, ea este asimilată unei asociații de producători și în această situație nu mai este necesară depunerea caietului de sarcini. Înalta Curte a respins recursul ca neînemeiat. Reclamanta și-a fundamentat contestația prin care a solicitat anularea deciziei OSIM 103 din 07 octombrie 2003 și în consecință respingerea înregistrării indicației geografice „Borsec” pe dispozițiile art.68 din Legea nr.84/1998 și art.23 alin.4 din Regula 38 (H.G.

nr.833/1998), iar în drept pe neîndeplinirea condițiilor legale pentru neemiterea înregistrărilor unei indicații geografice. S-a justificat interesul reclamantei pe împrejurarea că aceasta este deținătoarea mărcii valorice Borsec–Regina apelor mineale, ca element figurativ. Curtea de Apel București în mod întemeiat a constatat că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a normelor de drept aplicabile la cazul dedus judecății, prin respingerea contestației. Instanța de apel a sesizat corect că instanța de fond nu a analizat condițiile în care a fost acordată înregistrarea indicației geografice, Tribunalul limitându-se să concluzioneze că pârâta nu încalcă drepturile de marcă ale reclamantei, întrucât regimul protecției juridice acordate de lege măsurilor și, respectiv indicațiilor geografice, este diferit.

Art.68 din Legea nr.84/1998 este explicit în a defini calitatea solicitantului înregistrării indicației geografice: „au calitatea de a solicita Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) înregistrarea unei indicații geografice asociațiile de producători care desfășoară o activitate de producție în zona geografică, pentru produsele indicate în cerere”. Condițiile în care se acordă această înregistrare, de către OSIM sunt detaliate în art.69 și 70 din aceeași lege. Formularul tip intitulat „Solicitare de înregistrare”, la pct.2, „Solicitantul cerere de înregistrare” la punctele 21 și respectiv 2.2 se referă, conform dispoziției mai sus citate la asociația de producători. La această rubrică s-a trecut „SNAM Hot. de Guvern privind înființarea nr.786/1997”.

Potrivit art.1 din H.G.R. 986/1997 „se înființează Societatea Națională a Apelor Minerale S.A. – SNAM S.A., societate comercială pe acțiuni, persoană juridică română cu capital integral de stat, prin reorganizarea Regiei Autonome a Apelor Minerale din România, care se desființează. SNAM S.A. se organizează și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și cu statutul societății”. Conform art.2 din Statutul SNAM S.A., aceasta este „persoană juridică română cu capital integral de stat, având forma juridică de societate pe acțiuni”. Ca urmare pârâta este o persoană juridică și nu o asociație de producători, eventual cu personalitate juridică și ca urmare ea nu face parte din categoria solicitanților, pentru care Legea nr.84/1998 îngăduie înregistrarea indicațiilor geografice.

În mod corect s-a constatat de instanța de apel că nu s-a făcut dovada că pârâta reprezintă o asociație, astfel că decizia OSIM în mod neîntemeiat a acordat înregistrarea unei persoane lipsită de calitate. Analiza criteriilor de acordare a înregistrării făcută de instanța de apel a constatat și alte lipsuri în categoria condițiilor impuse pentru satisfacerea cererii, lipsuri în raport de cerințele legale prevăzute atât de Legea nr.84/1998 cât și a H.G. nr.833/1998 privind Regulamentul de aplicare al acestei legi. Este de remarcat că aceste criterii se analizează în raport de solicitant care trebuie să dovedească îndeplinită condiția de calitate. Cu privire la celelalate critici aduse deciziei instanței de apel, Curtea a constatat că nu au relevanță în raport de obiectul acțiunii deduse judecății.

Având în vedere cele de mai sus și împrejurarea că în cauză nu s-a făcut dovada că sunt întrunite exigențele prevăzute de pct. 9 a art. 304 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură, recursul a fost respins ca nefondat.