ÎCCJ, decizie (scj.ro #81922)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81922) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Indicație geografică. Persoană care are
calitatea de a solicita înregistrarea unui indicații geografice.
Cuprinsul pe materii
. Dreptul proprietății
intelectuale.Indicație
geografică. Înregistrarea unei indicații geografice. Asociație de
producători
Index
pe materii
: Dreptul
proprietății intelectuale ;
-
Indicații geografice ;
-
Dobândirea dreptului asupra indicațiilor
geografice
Legea nr. 84/1998 art. 23, art. 67, art. 68, art.
70;
H.G. nr.833/1998
Înregistrarea unei indicații
geografice se poate solicita numai de asociația de producători care
desfășoară o activitate de producție în zona
geografică, pentru produsele solicitate. În consecință, o
societate pe acțiuni cu capital integral de stat nu face parte din
categoria asociațiilor de producători, pentru care Legea nr.
84/1998 îngăduie înregistarea indicațiilor geografice.
ICCJ Secția Civilă și de Proprietate
Intelectuală, decizia civilă nr. 258 din 16 ianuarie 2007
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la
26.01.2004, reclamanta S.C. R.G. S.A. a formulat o contestație
împotriva
înregistrării indicației geografice „Borsec”
(nr. depozit G/2002/00002/11.02.2002) făcută pentru clasa 32 de
către S. N. A. M. S.A. și s-a solicitat respingerea deciziei OSIM
1037/07.10.2003 și respingerea înregistrării indicației
geografice „Borsec”.
Tribunalul București - Secția a III-a
Civilă, prin sentința civilă nr.1027/2004, a respins
contestația, după ce printr-o încheiere din 15 septembrie 2004, a
respins excepția lipsei calității procesuale pasive a OSIM
și a introdus în cauză SNAM în calitate de solicitantă a
înregistrării indicației geografice, contestată de
reclamantă.
S-a constatat de instanța fondului că decizia
OSIM de respingere a opoziției la înregistrarea indicației geografice
este temeinică și legală.
S-a reținut că pârâta SNAM este producător
al apei minerale naționale de la sursă ca bun public și
zăcământ natural, care îi este dat spre administrare și
exploatare în areale geografice determinate prin acte normative (H.G. 695/1999,
H.G. 760/2001). S-a mai reținut că obiectul de activitate al pârâtei
este reglementat de anexa 1 la H.G. 786/1997 prin care această pârâtă
a fost înființată. Potrivit art.6 din anexă pârâta
efectuează activități de prospecțiune, exploatare și
dezvoltare și justificat a solicitat protecția și utilizarea
indicațiilor geografice „Borsec” și „Stânceni”.
Curtea de Apel București - Secția a IX-a
Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin
decizia civilă 402/A/2005, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot
sentința și a admis contestația. A anulat decizia OSIM 1037/07
octombrie 2003. A fost admisă opoziția formulată de S.C. R. G.
S.A. și s-a respins cererea formulată de SNAM de înregistrare a
indicației geografice „Borsec” cu nr. de depozit G/2002/00002.
În considerentele sale, Curtea de apel a reținut
că SNAM a fost înființată prin H.G. nr.786!997, fiind o
societate comercială pe acțiuni, cu capital integral de stat, prin
reorganizarea R.A.A.M., cu un obiect de activitate delimitat prin art.6 din
anexa nr.7 la H.G. 786/1997.
Curtea a constatat din contractul de concesiune pentru
exploatare încheiat între A.N.R.M. și SNAM că aceasta din urmă
nu este titulara unei licențe exclusive de exploatare
(neprevăzându-se în mod expres acest lucru). În raport de caracterul
neexclusiv al unei atari licențe, s-a impus concluzia că și alte
persoane fizice sau juridice pot primi licențe de exploatare, fiind
perfect posibilă coexistența a două licențe neexclusive.
S-a mai reținut că potrivit obiectului său de activitate, pârâta
poate încheia contracte de asociere cu alte persoane, dacă asocierea este
destinată realizării scopului și obiectului său de
activitate.
S-a constatat că la respingerea opoziției nu
s-a verificat dacă pârâta s-a constituit într-o asociație de
producători și nici dacă eventualii asociați au
obținut permisiunea să utilizeze indicația geografică.
Instanța a reținut că nu s-a făcut dovada nici a
îndeplinirii condiției de calitate impusă de art.68 din Legea
nr.84/1998, nedepunându-se la dosar certificatul de sarcini cerut de Regula 38
alin.4 din H.G. 833/1999.
Împotriva acestei decizii intimata-pârâtă SNAM a declarat recurs.
În esență s-a criticat soluția Curții
de Apel pentru greșita apreciere că pârâta nu ar avea calitatea de
producător de ape minerale, această calitate rezultând în mod expres
din H.G.R. nr.1020/1999 și H.G.R. nr.760/2001, iar potrivit actului
normativ de înființare, H.G.R. 786/1997 obiectul său de activitate
este exploatarea și valorificarea substanțelor minerale utile din
zăcămintele încredințate spre administrare – recte apa
minerală – pe care o livrează spre îmbuteliere către S.C. R. G.
S.A.
S-a mai susținut că între părți
există un contract comercial de livrare a produsului apă
minerală naturală, pe baza unei activități de
producție întreprinse de pârâtă, cele două părți
aflându-se pe piețe concurențiale diferite, fără risc de
confuzie întrucât produsele au un regim juridic diferit și că în mod
greșit s-a apreciat necesară prezentarea caietului de sarcini,
față de împrejurarea că pârâta fiind o societate cu capital
integral de stat, cu caracter național, ea este asimilată unei
asociații de producători și în această situație nu mai
este necesară depunerea caietului de sarcini.
Înalta
Curte a respins recursul ca neînemeiat.
Reclamanta și-a fundamentat contestația prin
care a solicitat anularea deciziei OSIM 103 din 07 octombrie 2003 și în
consecință respingerea înregistrării indicației geografice
„Borsec” pe dispozițiile art.68 din Legea nr.84/1998 și art.23 alin.4
din Regula 38 (H.G. nr.833/1998), iar în drept pe neîndeplinirea
condițiilor legale pentru neemiterea înregistrărilor unei
indicații geografice. S-a justificat interesul reclamantei pe împrejurarea
că aceasta este deținătoarea mărcii valorice Borsec–Regina
apelor mineale, ca element figurativ.
Curtea de Apel București în mod întemeiat a
constatat că instanța de fond a făcut o greșită
apreciere a normelor de drept aplicabile la cazul dedus judecății,
prin respingerea contestației.
Instanța de apel a sesizat corect că
instanța de fond nu a analizat condițiile în care a fost
acordată înregistrarea indicației geografice, Tribunalul limitându-se
să concluzioneze că pârâta nu încalcă drepturile de marcă
ale reclamantei, întrucât regimul protecției juridice acordate de lege
măsurilor și, respectiv indicațiilor geografice, este diferit.
Art.68 din Legea nr.84/1998 este explicit în a defini calitatea solicitantului
înregistrării indicației geografice: „au calitatea de a solicita
Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) înregistrarea
unei indicații geografice
asociațiile de producători
care
desfășoară o activitate de producție în zona
geografică, pentru produsele indicate în cerere”.
Condițiile în care se acordă această
înregistrare, de către OSIM sunt detaliate în art.69 și 70 din
aceeași lege.
Formularul tip intitulat „Solicitare de înregistrare”, la
pct.2, „Solicitantul cerere de înregistrare” la punctele 21 și respectiv
2.2 se referă, conform dispoziției mai sus citate la asociația
de producători.
La această rubrică s-a trecut „SNAM Hot. de
Guvern privind înființarea nr.786/1997”.
Potrivit art.1 din H.G.R. 986/1997 „se
înființează Societatea Națională a Apelor Minerale S.A. –
SNAM S.A., societate comercială pe acțiuni, persoană
juridică română cu capital integral de stat, prin reorganizarea
Regiei Autonome a Apelor Minerale din România, care se desființează.
SNAM S.A. se organizează și
funcționează pe bază de gestiune economică și
autonomie financiară în conformitate cu dispozițiile legale în
vigoare și cu statutul societății”.
Conform art.2 din Statutul SNAM S.A., aceasta este
„persoană juridică română cu capital integral de stat, având
forma juridică de societate pe acțiuni”.
Ca
urmare pârâta este o persoană juridică și nu o asociație de
producători, eventual cu personalitate juridică și ca urmare ea
nu face parte din categoria solicitanților, pentru care Legea nr.84/1998
îngăduie înregistrarea indicațiilor geografice.
În mod corect s-a constatat de instanța de apel
că nu s-a făcut dovada că pârâta reprezintă o asociație,
astfel că decizia OSIM în mod neîntemeiat a acordat înregistrarea unei
persoane lipsită de calitate.
Analiza criteriilor de acordare a înregistrării
făcută de instanța de apel a constatat și alte lipsuri în
categoria condițiilor impuse pentru satisfacerea cererii, lipsuri în
raport de cerințele legale prevăzute atât de Legea nr.84/1998 cât
și a H.G. nr.833/1998 privind Regulamentul de aplicare al acestei legi.
Este de remarcat că aceste criterii se
analizează în raport de solicitant care trebuie să dovedească
îndeplinită condiția de calitate.
Cu privire la celelalate critici aduse deciziei
instanței de apel, Curtea a constatat că nu au relevanță în
raport de obiectul acțiunii deduse judecății.
Având în vedere cele de mai sus și împrejurarea
că în cauză nu s-a făcut dovada că sunt întrunite
exigențele prevăzute de pct. 9 a art. 304 Cod procedură
civilă, văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură,
recursul a fost respins ca nefondat.