PULARIA v. GEORGIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
PULARIA v. GEORGIA (CtEDO, 2008)
DECIZIE FINALĂ Nr. 25079/05 de către Roman PULARIA împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 12 februarie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimir Zagrebsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 iunie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere observațiile prezentate de Guvern la 15 ianuarie 2008, având în vedere deliberarea, hotărârea după cum urmează: FACTE, dl solicitant, Roman Pularia, a fost un cetățean georgian născut în 1947 și a trăit în Rustavi. A murit la 9 aprilie 2006. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl Tomadze al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 februarie 1997, reclamantul a introdus o acțiune civilă împotriva unei societăți private, a unei autorități regionale responsabile cu gestionarea proprietății de stat și a unui birou procuror, susținând că acțiunile lor ilegale în 1995-1996 i-au privat compania de bunuri sale. La 24 noiembrie 1999, Curtea orașului Rustavi a susținut în parte acțiunea reclamantului și a ordonat societății contestate să plătească daune ale reclamantului în valoare de 3.700 EUR („datoria de judecată”), respingând restul acțiunii sale. La 24 decembrie 1999, reclamantul a apelat împotriva părții nefavorabile ale hotărârii din 24 noiembrie 1999. Întrucât restul hotărârii nu a fost contestat de niciunul dintre părți, aceasta a devenit obligatorie.În momentul depunerii prezentei cereri la Curte în 2005, procedura civilă, în măsura în care partea contestată a hotărârii din 24 noiembrie 1999 era încă în suspensie. În ceea ce privește datoria hotărârii, autoritățile nu au reușit să-l execute, în ciuda numeroaselor cereri ale reclamantului în acest scop. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind durata procedurii civile, privarea proprietăților și neexecutarea datoriei hotărârii. PROCEDURĂ La 17 La 13 decembrie 2007, Curtea a trimis reclamantului o propunere de observare procedurală, dar a fost respinsă fără a fi furnizată de serviciul poștal, deoarece reclamantul nu a fost găsit la adresa sa. La 15 În ianuarie 2008, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a murit la 9 aprilie 2006 și că nimeni nu dorește să continue acest caz. Guvernul a solicitat, în consecință, ca cererea să fie eliminată din lista de cazuri a Curții în temeiul articolului 37 din Convenție. Curtea remarcă că reclamantul întârziat nu a fost reprezentat în prezenta procedură și că nici o informație cu privire la rudele sau moștenitorii legali nu a putut fi discernată din dosar. Având în vedere depunerea Guvernului din 15 ianuarie 2008, Curtea concluzionează că nu a fost identificat niciun succesor legitim care ar dori să mențină acest caz. În aceste circumstanțe, nu mai este justificat să continue examinarea cererii, în sensul articolului 37 §§ § (c) din Convenție. În plus, în conformitate cu articolul amendă, nu se constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea suplimentară. În consecință, aplicarea articolului 29 3 din Convenție ar trebui să fie întreruptă și cazul eliberat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens