ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5216/2019

Ședința publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași și ulterior pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 1438 din 19 noiembrie2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național al Registrului Comerțului, anularea actelor administrative și a operațiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 06.04.2015 pentru ocuparea postului de șef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de Insolvență din cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași.

Totodată, a solicitat anularea notificării nr. x/01.03.2010 și a actelor și operațiunilor care au stat la baza acesteia, revenirea la situația anterioară, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 196.606 RON, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 10000 de RON, cu titlu de daune morale.

Prin încheierea de ședință de la termenul din 22.02.2016, s-a admis excepția litispendenței, dispunându-se conexarea acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 la cauza de față, având în vedere obiectul identic al celor două pricini.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 168 din 5 octombrie 2016, a anulat capătul de cerere formulat de reclamantă în ceea ce privește anularea actelor administrative și a operațiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 6.04.2015, pentru ocuparea postului de șef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de insolvență.

Totodată, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași și a declinat competența de soluționare a celorlalte capete de cerere ale acțiunii în favoarea Tribunalului Iași, a constat ivit conflictul negativ de competență și în consecință a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Împotriva acestei sentințe, în privința soluției de anulare a capătului de cerere referitor la anularea actelor administrative și a operațiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 6.04.2015, pentru ocuparea postului de șef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de insolvență, a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a anulat capătul de cerere privind anularea actelor administrative și a operațiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 6.04.2015, întrucât, la data de 23.05.2016, întrucât a depus la dosar precizările acțiunii astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 12 aprilie 2016.

Totodată, a arătat că prima instanță nu a observat că a solicitat anularea concursului din data de 06.04.2015, și nu doar a actelor si operațiunilor administrative care au stat la baza organizării acestui concurs (astfel cum s-a pronunțat).

Potrivit recurentei, în mod nelegal, prima instanță a anulat primul capăt de cerere, ignorând precizările depuse la dosar.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății cauzei.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Oficiul Național al Registrului Comerțului a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca temeinică și legală, susținând că din precizările formulate de reclamantă, în mod just, prima instanță nu a putut identifica actele a căror anulare se cere.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele dosarului, cu motivele invocate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând:

- anularea actelor administrative și a operațiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 06.04.2015 pentru ocuparea postului de șef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de Insolvență din cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași;

- anularea notificării nr. x/01.03.2010, precum și a actelor și operațiunilor care au stat la baza notificării menționate;

- revenirea la situația anterioară;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 196.606 RON, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 10.000 de RON,cu titlu de daune morale.

Curtea de apel a anulat capătul de cerere formulat de reclamantă în ceea ce privește anularea actelor administrative și a operațiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 6.04.2015, pentru ocuparea postului de șef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de insolvență, și a admis excepția de necompetență materială cu privire la celelalte capete de cerere.

În cauză, criticile formulate vizează soluția asupra primului capăt de cerere, anulat de prima instanță pentru că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de dispozițiile art. 194 lit. c) din C. proc. civ., în sensul că nu a precizat, prin niciuna dintre cele două acțiuni conexate, care sunt actele administrative emise de autoritatea pârâtă și operațiunile administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 06.04.2015, a căror anulare o solicită.

Instanța de control judiciar constată că în mod greșit judecătorul fondului a reținut că reclamanta nu a precizat acțiunea.

Or, din actele depuse la dosar, rezultă că la data de 23 mai 2016 au fost înregistrate precizările cererii de chemare în judecată, aflându-se la dosarul de fond, iar, în privința primului capăt de cerere, la fila x din cerere reclamanta a arătat că solicită "anularea și a acestor acte:

- Propunerea ORCT IAȘI de scoatere la concurs a postului menționat;

- Decizia ONRC de organizare a concursului;

- Anunțul public, cf. Regulamentului aprobat prin OMJ 333/C, art. 4;

- Decizia de numire a comisiei de concurs, cf. aceluiași Regulament OMJ 333/C, art. 7;

- Procesele-verbale de constatare a rezultatelor concursului, cf. art. 8 lit. f) din Regulamentul aprobat prin OMJ 333/C;

- Decizia de numire pe post a persoanei care a fost admisa la concursul pentru postul menționat, cf. art. 19 din regulamentul aprobat prin OMJ 333/C ".

Prin urmare, recurenta-reclamantă s-a conformat dispozițiilor încheierii de ședință din data de 12 aprilie 2016, în sensul de a preciza demersul judiciar cu care a învestit instanța de contencios administrativ.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., impunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru a se analiza pe fond pretențiile reclamantei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 168 din 5 octombrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2019.