ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 602/2013

Asupra

contestației în anulara de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1706 din 27

martie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a admis

recursul declarat de reclamanta SC C.I. SRL București împotriva deciziei nr.

215 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a Vl-a comercială, a

modificat decizia recurată în sensul că a respins apelul declarat ele C.D., C.S.R.,

SC J. SRL, Asociația J.R.R., SC A.S.C.T. SRL, G.C. și H.L. împotriva sentinței

nr. 7307 din 22 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a

comercială.

În

argumentarea acestei decizii instanța de recurs a reținut, în esență, că pentru

a subsuma cerința realizării unei judecăți unitare exclusiv interdependenței

dintre cele două cereri, prezumată, de altfel, de legiuitor în art. 119 alin.

(1) C. proc. civ., apare ca fiind o măsură excesivă, pentru că din punct de

vedere procedural, nimic nu se opune ca dreptul de retentie ce formează

obiectul cererii reconvenționale în speță, să fie invocat și pe calea

contestației la executarea unei hotărâri privind evacuarea, întrucât dreptul de

retentie este un drept real de garanție, imperfect în virtutea căruia cel care

deține un bun mobil sau imobil al acestuia, pe care trebuie să îl restituie,

are dreptul să rețină bunul respectiv, să refuze deci restituirea, până ce

creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care Ie-a cheltuit cu

conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea acelui bun.

Împotriva

acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii Asociația J.R.R.

București, C.D., G.C. și SC J. SRL întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ.

În susținerea

motivului de contestație indicat, contestatorii au arătat, în esență, că în

timpul dezbaterilor din Dosarul nr. 32175/3/2009 faza procesuală, recurs, a

învederat instanței că se înscrie în fals în ceea ce privește titlul de

proprietate al intimatei SC C. SRL, respectiv că poate face dovada că semnătura

vânzătorului din contractul de vânzare-cumpărare prin care intimata a dobândit

drept de proprietate asupra imobilului din care au fost evacuați, este un fals.

Contestatorii,

susțin că, din acel moment participarea la procesul dezbaterilor, a fost

limitat de către instanță și, față de această atitudine, pentru a dovedi

obstructionarea drepturilor lor procesuale, au solicitat înregistrarea dezbaterilor,

solicitare ce a fost respinsă pe motiv că, pricina se află în stare de

judecată.

Totodată,

contestatorii susțin că nu i-au fost primite înscrisurile prin care se înscria

în fals, iar soluția finală a fost dată fără a-și putea asigura o apărare

pertinentă în cauză.

Pentru aceste

motive contestatorul apreciază câ sunt aplicabile dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. și solicită admiterea cererii, casarea sentinței atacate și rejudecarea

cauzei.

Prin notele

scrise depuse la dosar, intimata SC C. SRL a solicitat respingerea contestației

în anulare.

Contestația

în anulare este nefondată.

Contestația

în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi

exercitată în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 317-318 C. proc.

civ.

Potrivit art.

318 teza I C. proc. civ., temeiul de drept invocat de contestatori, „hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată

este rezultatul unei greșeli materiale [...]”.

În ipoteza

acestei prevederi legale se încadrează greșelile materiale evidente, legate de

aspectele formale ale judecării recursului, de o asemenea gravitate încât au

dus la pronunțarea unei soluții greșite, pe calea contestației în anulare

nefiind posibilă remedierea unor greșeli vizând aprecierea probelor sau

interpretarea unor dispoziții legale.

Neobservarea

de către instanță a unui act de procedură, cu privire la care nu s-a făcut

nicio judecată, ar putea constitui greșeală materială, dar niciuna dintre

susținerile contestatorilor nu-și găsește suport în datele cauzei de față.

Motivele

invocate de contestatori nu se încadrează însă în niciuna din ipotezele

prevăzute de textul art. 318 C. proc. civ.

În realitate,

contestatorii nu au avut în vedere faptul că se află într-o cale extraordinară

de atac și că motivele pentru exercitarea acesteia sunt de strictă

interpretare.

Astfel, prin

invocarea înscrierii în fals, respingerea cererii de înregistrare a

dezbaterilor când cauza era în stare de judecată sau neprimirea înscrisurilor

în dovedirea falsului, contestatorii evocă de fapt eventuale greșeli de

judecată în procedura de soluționare a recursului și nu greșeli materiale în

sensul art. 318 C. proc. civ., ceea ce excede cadrului procedurii de

soluționare a unei contestații în anulare.

Înalta Curte,

apreciază, față de exigența textului de lege arătat, că, contestația în anulare

de față nu poate fi primită, reținând în acest sens că instanța de recurs a

procedat, în raport de obiectul raportului juridic dedus judecății, la

aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză.

Astfel fiind

și constatând că motivele invocate de contestatori nu se încadrează în niciuna

din situațiile de admitere a contestației în anulare reglementate de art. 318,

teza I C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge

contestația în anulare, ca nefondată.

Constatând

culpa procesuală a contestatorilor în declanșarea litigiului de față, în raport

de cererea formulată de intimata SC C. SRL, urmează a aplica dispozițiile art.

274 C. proc. civ. și a obliga contestatorii, în solidar, la plata sumei de 2.146,01

RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatorii Asociația J.R.R. București, C.D.,

G.C. și SC J. SRL. împotriva deciziei nr. 1706 din 27 martie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

Obligă

contestatorii Asociația J.R.R. București, C.D., G.C. și SC J. SRL la plata sumei

de 2.146,01 RON cheltuieli de judecată către intimata SC C. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2013.