ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4995/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4995/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 24 octombrie 2019
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.11.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției,
- anularea parțială a Ordinului Ministrului Justiției nr. 3531/C/2016 din 28.09.2016 cu privire la modul de calcul a cuantumului sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și a sporului pentru risc și supra solicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității,
- obligarea pârâtului Ministrul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să fie stabilite cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și a sporului pentru risc și supra solicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității aferente clasei de salarizare 103 (corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5-10 ani și gradației 3)
- obligarea Ministerului Justiției la acordarea diferenței salariale aferente, în ceea ce privește cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și a sporului pentru risc și supra solicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității, aferente clasei de salarizare 103 - corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5-10 ani și gradației 3 - și cele efectiv încasate, de la data emiterii Ordinului 3531/C/2016 (01.08.2016) și până la plata efectivă a acestora, cu plata dobânzii legale aferente pentru fiecare zi de întârziere, de la data anterior menționată și până la data achitării efective.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 908 din 15 martie 2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În susținerea recursului, recurentul-reclamant a reiterat cele arătate în acțiune, apreciind, în esență, că nu sunt incidente dispozițiile art. 3
1
din O.U.G. nr. 20/2016 pentru că nu mai desfășoară activitatea în aceleași condiții, urmare a trecerii într-o nouă clasă și nou grad de salarizare. Astfel, se impune recalcularea sporurilor, conform clasei de salarizare 103 și gradației 3.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.
Argumente de fapt și de drept relevante
Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită un nou ordin de salarizare în care să fie stabilite cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și a sporului pentru risc și supra solicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității aferente clasei de salarizare 103 (corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5-10 ani și gradației 3) și la acordarea diferențelor salariale aferente, în ceea ce privește cuantumul sporurilor, de la data emiterii Ordinului nr. 3531/C/2016, 01.08.2016, și până la plata efectivă a acestora.
Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis un alt ordin de către pârâți, Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (5
1
) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3
1
alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3
1
alin. (1
2
) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.
Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:
"Începând cu 09.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:
"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5
1
) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației recurentului-reclamant s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.
De asemenea, prin Ordinul nr. 1488/C/24.05.2017, emis în considerarea OMJ 4680/C/21.12.2006, OMJ nr. 219/C/01.02.2017, a fost recalculată indemnizația recurentului-reclamant, care, începând cu 01.08.2016, beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară în cuantum de 11.198 RON, de un spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în cuantum de 1.680 RON și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, precum și pentru păstrare confidențialității în cuantum de 1.680 RON. Conform aceluiași ordin, începând cu 01.10.2016, recurentul beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară în cuantum de 13.066 RON, de un spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în cuantum de 1.960 RON și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, precum și pentru păstrare confidențialității în cuantum de 1.960 RON.
Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea căilor de atac exercitate.
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.
Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.
Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Înalta Curte constată că a fost emis un alt ordin prin care recurentului i-au fost recalculate drepturile salariale iar o eventuală anulare a ordinului atacat de recurent în sensul solicitat prin acțiune ar duce la stabilirea unor drepturi salariale inferioare celor prevăzute în ordinul menționat.
Prin urmare, în raport cu aspectele evidențiate anterior, instanța de control judiciar constată că, în cauză, recurentul-reclamant nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care, în cursul soluționării cauzei, pârâtul a emis ordin prin care i-au fost recalculate drepturile salariale solicitate.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, formulat de A. împotriva sentinței nr. 908 din 15 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2019.