ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4986/2019

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03.11.2016, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Rădăuți a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 256/29.08.2016 privind soluționarea contestației formulate împotriva titlului de creanță suplimentar, stabilit prin Procesul-verbal nr. x/08.08.2016 de constatare și de stabilire a unei creanțe suplimentare față de cea stabilite prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/19.12.2012, comunicat și înregistrat la sediul UAT Municipiul Rădăuți sub nr. x/07.07.2016 emis de MDRAP-Direcția de Constatare și Stabilire Nereguli, în cadrul Contractului de finanțare nr. x/19.05.2010, proiect cod SMIS 11022 cu denumirea "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea Ambulatoriului din cadrul Spitalului Municipal Rădăuți".

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 887 din 14 martie 2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Rădăuți a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a prezentat situația de fapt, începând cu încheierea Contractului de finanțare nr. x/19.05.2010 între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013, și UAT Municipiul Rădăuți, în calitate de beneficiar, și până la contestarea în instanță a corecției financiare aplicate.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că recurenta nu face altceva decât să reia motivele prezentate odată cu judecarea pe fond a cauzei. Pe fond, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă, deși a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a rezumat la a reitera situația de fapt, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței atacate în ceea ce privește normele de drept care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit de prima instanță.

4.2. Astfel, verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

4.3. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile din cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Rădăuți împotriva sentinței nr. 887 din 14 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2019.