Decizia nr. 4149/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 250/2016 a Curții de Apel Alba Iulia

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2016, reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz în contradictoriu cu pârâții A. și Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 603/09.12.2015 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ca fiind netemeinică și nelegală. Prin Hotărârea nr. 603/09.12.2015 Colegiul Director al CNCD a reținut că aspectele sesizate constituie o faptă de discriminare care intră sub incidența art. 2 alin. (1) si art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000 și a sancționat reclamanta cu amenda contravențională în suma de 2.000 RON.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 250 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul National pentru Combaterea Discriminării și A..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a formulat recurs reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii. Apreciază că sentința recurată este nelegală, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile Legii nr. 137/2000. Astfel, în opinia recurentei, prima condiție prevăzută de lege pentru a exista discriminare nu este îndeplinită. Nu există un tratament diferențiat a unor situații analoage sau omiterea de a trata în mod diferit situații diferite, necomparabile. Mai mult, intimatul-pârât nu se raportează concret la persoane față de care se consideră discriminat, folosind o formulare cu caracter general, în sensul că este supus unui tratament discriminatoriu indirect provenind din aplicarea reglementărilor contractuale, cuprinse în CCM Romgaz, referitoare la salarizarea personalului din cadrul familiei ocupaționale Romgaz. Prevederile art. 182 alin. (4) din CCM Romgaz nu erau aplicabile intimatului-pârât A. deoarece acestuia îi erau aplicabile prevederile CCM și Acordul aplicabile SPEE Iernut. În mod eronat instanța de fond a respins susținerile formulate de reclamantă referitoare la comparația intimatului-pârât cu cei 4 colegi care își desfășoară activitatea în aceeași locație cu acesta, dar care au beneficiat de prevederile CCM Romgaz motivate obiectiv de faptul că după preluarea SPEE Iernut, în funcție de necesități și în vederea eficientizării coordonării activităților auxiliare o parte dintre salariații care desfășurau aceste activități au fost preluați în structurile organizatorice ale societății, rămânând cu locul de muncă la SPEE Iernut. Referitor la ajutorul material acordat salariaților Sucursalei Iernut constând în contravaloarea energiei electrice și gigacaloriei, precizează că este specific industriei producătoare de energie electrice, pe când ajutorul material de gaze acordat diferențiat celorlalte sucursale și sediului SNFN Romgaz este specific industriei producătorare de gaze naturale. Învederează că în cadrul SNGN Romgaz au fost aplicate până la data prelucrării CTE Iernut trei grile de salarizare diferite, fără ca salariații să se considere discriminați din acest motiv, aceste grile de salarizare aplicându-se la activități diferite. După data de 01.02.2013 s-a creat o a patra grilă de salarizare pentru SPEE Iernut, salariaților din cadrul acestei sucursale, inclusiv intimatului-pârât acordându-li-se drepturile salariale prevăzute de CIM, Protocol și Acord, fără ca aceste acte să fie contestate. De altfel, sidicatul a fost de acord cu aplicarea acestor grile de salarizare diferite astfel că nu se poate identifica o discriminare motivată de această diferențiere, relevante fiind dispozițiile art. 135 din CCM. Față de aceste considerente, existența activităților diferite în ramuri diferite care presupun sarcini și atribuții de serviciu diferite, consideră că este greșită susținerea instanței potrivit căreia nu există justificare obiectivă și rezonabilă care să stea la baza diferenței de tratament între salariații preluați și ceilalți salariați ai recurentei. Includerea unor sporuri și adaosuri în salariul de bază a fost realizată pe baza acordului cu sindicatul, ținându-se cont de veniturile realizate de fiecare salariat în ultimele 12 luni, în funcție de specificul activității astfel încât să fie menținut câștigul brut realizat anterior includerii, nefiind eliminate toate sporurile. Referitor la schimbarea încadrării intimatului din funcția de inginer principal în funcția de inginer, susține că aceasta s-a produs ca urmare a modificării CCM prin Actul adițional nr. x/31.07.2014 în cadrul căruia nu se regăsește funcția de inginer principal, fără ca această modificare să genereze crea vătămare patrimonială pentru intimat. Nu este îndeplinită nici condiția referitoare la: diferența de tratament devine discriminatorie când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Tratamentul diferențiat este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare. A depus la dosar înscrisuri.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât soluția primei instanțe este legală, nefiind întemeiate motivele de recurs. Anexează înscrisuri.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: Litigiul dedus judecății vizează verificarea legalității Hotărârii nr. 603/09.12.2015 emisă de Colegiul Director al CNCD prin care s-a aplicat Societății Naționale de Gaze Naturale Romgaz S.A. amenda contravențională în sumă de 2.000 RON, constatându-se că aspectele analizate în cauză constituie o faptă de discriminare, conform prevederilor art. 2 alin. (1) și art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000. Prin sesizarea adresată Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, petentul-intimat A. a susținut că a fost discriminat prin prisma aplicării reglementărilor contractuale cuprinse în contractul colectiv de muncă al societății, arătând faptul că, anterior modificării contractului colectiv de muncă, pe lângă salariul de bază existau o serie de sporuri care au fost excluse în cazul său, fiind astfel create situații inechitabile, în care persoane care au aceeași vechime în funcție și în muncă beneficiază de salarii diferite. Petentul s-a comparat cu angajații de la SNGN Romgaz S.A. și a susținut că salariile sunt mai mici, în urma modificărilor apărând o diferență mare între salariul de încadrare în ceea ce îl privește și o altă persoană angajată la aceeași societate, pe aceeași funcție. Analizând obiectul petiției, Colegiul director a reținut că petentului i-a fost modificat salariul din momentul în care s-au aplicat reglementările contractuale cuprinse în contractul colectiv de muncă al societății reclamate. S-a efectuat comparația cu ceilalți salariați ai SNGN Romgaz S.A., reținându-se că, în urma modificărilor aduse contractelor de muncă, a apărut o diferență salarială între salariul de încadrare în ceea ce îl privește pe petent și o altă persoană angajată la această societate, pe aceeași funcție. În ceea ce privește dreptul încălcat, s-a reținut că este vorba despre dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare și s-a stabilit că nu poate exista o justificare obiectivă privind neacordarea unor sporuri salariale, aspectele ce fac obiectul plângerii intrând sub incidența art. 2 alin. (1) și art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000. Art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 prevede că: "Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice." Prevederile art. 7 lit. a) din același act normativ dispun: "Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă;" Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a subliniat în jurisprudența sa, că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (cauzele "Engel și alții împotriva Olandei", 1976, "Marckx împotriva Belgiei", 1979, "Moustaquim împotriva Belgiei", 1991), aspect reținute și prin Decizia Curții Constituționale nr. 721/2006. În cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea eronată a pevederilor art. 2 alin. (1) și art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, nefiind întrunite condițiile pentru existența unei discriminări în ceea ce îl privește pe intimatul A., în cadrul raporturilor sale de serviciu cu recurenta Societatea Națională de Gaze Naturale ROMGAZ. Pentru a fi în prezența unei discriminări, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, respectiv: existența unui tratament diferențiat a unor situații analoage sau omiterea de a trata în mod diferit situații necomparabile; existența unui criteriu de discriminare; tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de legalitate, a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare. Analizând situația de fapt se constată că, în urma încheierii Actului de dare în plată a Centralei Termoelectrice (CTE) Iernut, la data de 01.02.2013, SPEE Iernut a devenit sucursala recurentei ROMGAZ S.A. Potrivit art. 2 pct. V din Actul de dare în plată, la data transferului, ROMGAZ S.A. a preluat salariații care își desfășurau activitatea în cadrul Sucursalei Electrocentrale Mureș a ELCEN, precum și drepturile și obligațiile ce decurg din contractele individuale de muncă ale salariaților, cât și din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivel de unitate al ELCEN. La data de 31.01.2013 a fost semnat Protocolul dintre SNGN Romgaz și salariații din cadrul SPEE Iernut care au fost reprezentați de Sindicatul Liber al Energeticienilor din CTE Iernut și Sindicatul Prodserv Energetic Mureș, act prin care s-a decis, de comun acord, să se aplice Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ELCEN salariaților preluați împreună cu CTE Iernut, începând cu data transferului la SNGN Romgaz și până la data expirării CCM la nivel de Romgaz (28.02.2014). La data de 21.03.2014 s-a încheiat Acordul între Patronatul SNGN Romgaz S.A. și Sindicatul Liber Romgaz Mediaș, reprezentant al salariaților SPEE Iernut, Acord prin care au fost stabilite drepturile și obligațiile salariaților SPEE Iernut, fiind întocmit procesul-verbal de negociere a Contractului Colectiv de Muncă din data de 27.02.2014. Acordul a fost încheiat în temeiul prevederilor art. 153 din Legea nr. 62/2011 potrivit cărora "Conform principiului recunoașterii reciproce orice organizație sindicală legal constituită poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronală orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, în formă scrisă, care reprezintă legea părților și ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare." Instanța de contencios administrativ nu are posibilitatea de a verifica legalitatea Protocolului și Acordului sus-menționate în cadrul prezentei cauze, întrucât nu a fost declanșat un conflict de muncă în condițiile Capitolului II din Legea nr. 62/2011 astfel că susținerile intimatului potrivit cărora ar fi lovit de nulitate orice înțelegere dintre părți nu prezintă relevanță în procesul pendinte. Ulterior, a fost încheiat Actul adițional nr. x/2014 prin care s-a modificat Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate SNGN Romgaz S.A. nr. 8400/28.02.2014, act prin care s-a stipulat ca o parte din sporurile și adaosurile salariale reglementate de CCM la nivel de unitate să fie incluse în salariile de bază astfel cum au fost negociate prin contractele individuale de muncă. Astfel, la punctul 5 se menționează că o parte din sporurile și adaosurile salariale, astfel cum fuseseră reglementate de CCM la nivel de unitate, au fost eliminate și incluse în salariul de bază, fiind întocmite proiecte de act adițional la contractele individuale de muncă ale fiecărui salariat. Anterior încheierii Actului adițional nr. x/2014, intimatul, care era încadrat pe funcția de inginer principal, avea un salariu de bază lunar brut în cuantum de 2526 RON corespunzător clasei 33 treapta X din grila de salarizare, un spor pentru vechime în muncă de 15%, un spor pentru vechime neîntreruptă de 3% și un spor pentru șef de echipă de 5%. În plus, intimatul beneficia de adaosuri salariale, respectiv, un adaos de Paște, un adaos de "Ziua energeticianului", un adaos cu ocazia sărbătorilor de sfârșit de an, un ajutor material constând în contravaloare unei cote de energie electrică anuală de 3600 Kwh. După încheierea Actului adițional nr. x/2014, intimatul-pârât a beneficiat de un salariu de bază lunar în cuantum de 3484 RON corespunzător clasei 37-I nivel D, în care a fost inclus sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru șef de echipă, sporul de vechime neîntreruptă și adaosurile salariale. Începând cu data intrării în vigoare a CCM înregistrat sub nr. x/29.12.2014, ca urmare a includerii în salariile de bază ale salariaților a sporurilor, adaosurilor și a contravalorii gazelor, energiei și gigacaloriei, salariații urmau să fie încadrați în noile clase de salarizare conform sumelor rezultate în urma calculelor. Analizând conținutul Hotărârii contestate, nr. 603/09.12.2015 emisă de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, se constată că obiectul sesizării a constat în faptul că petentul s-a considerat discriminat prin modificarea salariului, în urma excluderii sporurilor, efectuându-se comparația cu un alt salariat care ocupa aceeași funcție în cadrul aceleiași societăți. La capitolul V din Hotărârea contestată, intitulat "Motivele de fapt și de drept", Colegiul director al CNCD a reținut că, în urma modificărilor aduse contractelor de muncă, ar fi apărut o diferență salarială între salariul de încadrare în ceea ce îl privește pe petiționar și o altă persoană angajată la această societate, pe aceeași funcție, fără însă a fi nominalizată persoana respectivă. De asemenea, în descrierea faptei, s-a reținut că petentul avea dreptul de a beneficia de aceleași drepturi salariale și că nu ar exista o justificare obiectivă privind neacordarea unor sporuri (pentru vechime în muncă, exercitarea unor funcții de conducere, șef de echipă), fără să fie oferite alte detalii (ca de exemplu, numele persoanei care desfășura aceeași activitate cu cea a petentului, drepturile salariale ale acesteia, comparativ cu cele ale petentului, din care să se deducă faptul că acel salariat ar fi beneficiat de sporuri și că ar fi lucrat în aceleași condiții ca și petentul). Deși în cuprinsul Hotărârii contestate se face vorbire, în cadrul efectuării testului comparativ, de situația drepturilor salariale ale petentului raportat la un singur salariat, instanța de fond, în cadrul considerentelor hotărârii recurate, face referire la mai mulți colegi ai petentului, fără să specifice care sunt aceștia, ce funcții dețin și care sunt drepturile lor salariale, nefăcându-se nicio analiză a modului în care ar fi îndeplinite condițiile existenței unei stări de discriminare și extinzându-se presupusa faptă contravențională cu depășirea cadrului fixat chiar prin Hotărârea contestată. În acest context, nu se pot reține ca fiind întemeiate afirmațiile intimatului din întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, prin care efectuează o comparație între veniturile sale salariale și cele ale altor salariați atât timp cât nici prin prin Hotărârea contestată și nici prin sentința recurată nu se rețin aceste aspecte, înscrisurile depuse nefiind concludente. Instanța de fond a reținut că nu a fost justificată metoda stabilirii salariului prin includerea adaosurilor și sporurilor salariale în salariul de bază, în condițiile în care nu a fost sesizată cu verificarea legalității Actului adițional nr. x/2014 prin care au fost modificate clauze din Contractul Colectiv de Muncă și prin care s-a stabilit includerea unor sporuri și adaosuri în salariul de bază. În mod generic, prima instanță a reținut că salariații preluați de la SPEE Iernut nu ar fi beneficiat de aceleași drepturi suplimentare stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă pe care le aveau angajații Romgaz, fără să indice care sunt aceste drepturi, fără să se indice care sunt atribuțiile concrete ale salariaților respectivi, comparativ cu cele ale petentului, pentru a putea verifica dacă persoanele se află în situații analoage și comparabile, și fără să analizeze în mod temeinic dacă sunt întrunite condițiile săvârșirii contravenției prevăzute la art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000. În jurisprudența CEDO s-a statuat că tratamentul nefavorabil reprezintă un factor relevant la stabilirea discriminării atunci când este rezultatul efectuării comparației cu tratamentul aplicat unei alte persoane aflate într-o situație similară. Astfel, în analiza îndeplinirii condițiilor constatării stării de discriminare în cadrul raporturilor de muncă, nu este suficient a fi reclamată neacordarea unor drepturi salariale, ci trebuia demonstrat că salariul este mai mic decât cel al unei alte persoane angajate în vederea îndeplinirii unei sarcini similare de către același angajator, persoană care trebuia nominalizată. Recurenta a argumentat în mod temeinic faptul că după preluarea SPEE Iernut, o parte dintre salariați au rămas cu locul de muncă la SPEE Iernut iar, potrivit Procesului-verbal de negociere din data de 25.07.2014, ajutorul material constând în contravaloarea energiei electrice și gigacaloriei este specific industriei producătoare de energie electrică, spre deosebire de ajutorul material de gaze care este specific industriei producătoare de gaze naturale. Mai mult, din motivarea Hotărârii contestate se poate observa că emitentul acesteia a reținut apărările părții reclamate prin care a arătat că, până la data de 01.08.2014, în cadrul societății se aplicau trei grile de salarizare diferite, aplicate pentru activități diferite (gaze, energie electrică, servicii), iar începând cu data de 01.08.2014 a fost creată o grilă nouă de salarizare pentru Sucursala de Producție Energie Electrică Iernut. În aceste condiții, contrar susținerilor intimatului pârât, se constată că activitățile desfășurate de salariații recurentei nu erau identice și nu pot fi astfel, comparabile, salarizarea acestora fiind în mod obiectiv diferită, în funcție de activitatea pe care o desfășurau, modificările salariale neavând un caracter discriminatoriu așa cum în mod eronat a reținut prima instanță. Drepturile salariale au fost negociate cu reprezentanții salariaților iar aplicarea unei grile de salarizare diferită salariaților preluați de la SPEE Iernut nu poate fi în mod automat, constatată ca având un efect discriminatoriu, fără a fi dovedită întrunirea condițiilor pentru constatarea stării de discriminare în urma analizării modului concret în care a fost aplicată grila, raportat la activitățile desfășurate de salariați, care trebuie să aibă activitate similară sau cel puțin comparabilă iar, potrivit art. 130 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă, "formele concrete de salarizare și categoriile de salariați pe locuri de muncă se stabilesc la nivelul societății, cu acordul sindicatului". În consecință, recurenta a demonstrat faptul că, aplicarea unor grile diferite de salarizare a fost efectuată cu o justificare obiectivă și rezonabilă, raportat la specificul diferit al activităților desășurate în cadrul societății, diferența de tratament neavând, astfel, caracter discriminatoriu, hotărârea primei instanțe fiind dată cu aplicarea eronată a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) rap. la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Națională de Gaze Naturale ROMGAZ, se va casa sentința recurată iar în rejudecare, se va admite acțiunea reclamantei și se va dispune anularea Hotărârii nr. 603/09.12.2015, emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.