ÎCCJ, decizie (scj.ro #85493)

Avocat condamnat penal. Amnistie. Cerere pentru reprimirea în avocatură Condamnarea definitivă pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de influență aduce atingere prestigiului profesiei de avocat, potrivit art.11 lit.a din Legea nr.51/1995, chiar dacă a intervenit amnistia . Secția contencios administrativ – decizia nr.2833 din 3 octombrie 2002 Reclamantul C.E.a chemat în judecată Uniunea Avocaților din România și Baroul Maramureș pentru anularea deciziei nr.5791/2000 emisă de Consiliul uniunii și admiterea cererii de reînscriere în tabloul avocaților defitivi. Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.1343 din 15 octombrie 2001, a respins acțiunea reținând, în esență, că reclamantul nu are un drept recunoscut de lege care să-i fi fost vătămat.

Reclamantul a declarat recurs, susținând, în esență, că nu sunt incidente prevederile art.11 lit.a din Legea nr.51/1995 din moment ce pentru infracțiunile de trafic de influență a intervenit amnistia care, între altele, înlătură consecințele condamnării și, deci, inclusiv nedemnitatea de a exercita profesia de avocat. Recursul nu este fondat. Reclamantul C.E. cerut Baroului Maramureș înscrierea în tabloul anual al avocaților definitivi, cerere avizată negativ, iar Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România, prin decizia nr.26 din 28.03.1996, a respins cererea acestuia, reținând existența incompatibilității prevăzute de art.11 lit.a din Legea nr.51/1995. Prin decizia nr.5791 din 23.06.2000 Consiliul Uniunii Avocaților din România, raportându-se la avizul de mai sus al Baroului Maramureș și la decizia Comisii permanente, a respins cererea reclamantului.

Potrivit prevederilor art.11 lit.a din Legea nr.51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, nu are dreptul să fie avocat (este nedemn) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Or, este stabilit reclamantul a fost condamnat, prin sentința penală nr.1911 din 29 noiembrie 1983 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare, la pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, primire de foloase necuvenite și trafic de influență și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării profesiei de avocat.

Prin decizia nr.1719 din 15 septembrie 1993, Secția penală a Curții Supreme de Justiție a admis recursul extraordinar declarat de procurorul general și a casat sentința penală nr.1911/1983, dispunând achitarea reclamantului pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și a infracțiunii de primire de foloase necuvenite (art.10 lit.d C.proc.pen.), iar pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență a dispus încetarea procesului penal ca urmare a amnistierii acestora prin art.1 din Decretul nr.11/1988 (art.10 lit.g C.proc.pen.). Reclamantul nu a cerut aplicarea prevederilor art.13 C.proc.pen.și continuarea procesului în privința celor două infracțiuni de trafic de influență, primind beneficiul amnistiei și necontestând săvârșirea acestora.

Intr-adevăr, potrivit prevederilor art.119 alin.1 din Codul de procedură penală, amnistia înlătură răspunderea penală, iar atunci când intervine după condamnare înlătură executarea pedepsei și celelalte consecințe ale condamnării. Dar, din interpretarea prevederilor art.11 lit.a din Legea nr.51/1995 rezultă că legiuitorul a considerat nedemn să fie avocat pe cel care a fost condamnat, dacă a săvârșit o infracțiune de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Problema care se cere a fi rezolvată este aceea de a stabili dacă o condamnare pentru care a intervenit amnistia este sau nu de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat. Curtea reține că, potrivit prevederilor art.11 lit.a din Legea nr.51/1995, pot exista condamnări definitive la pedepsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiunii intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat chiar dacă a intervenit amnistia.

In cazul de față, autoritățile administrative din sistemul avocaturii au reținut în mod judicios că o condamnare definitivă pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de influență aduce atingere prestigiului profesiei de avocat, chiar dacă a intervenit amnistia. In această situație și cu motivarea de mai sus, soluția instanței de fond, care a reținut că reclamantul nu are un drept recunoscut de lege care să-i fi fost vătămat, este legală și temeinică, fiind incidente prevederile art.11 lit.a din Legea nr.51/1995, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.