ÎCCJ, decizie (scj.ro #85493)

Avocat  condamnat penal. Amnistie. Cerere

pentru reprimirea în avocatură

Condamnarea definitivă pentru

săvârșirea unor infracțiuni de trafic de influență aduce atingere prestigiului

profesiei de avocat, potrivit art.11 lit.a din Legea nr.51/1995, chiar dacă a

intervenit amnistia

.

Secția

contencios administrativ – decizia nr.2833 din 3 octombrie 2002

Reclamantul C.E.a chemat în judecată Uniunea Avocaților din România și Baroul

Maramureș pentru anularea deciziei nr.5791/2000 emisă de Consiliul uniunii și

admiterea cererii de reînscriere în tabloul avocaților defitivi.

Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin sentința

nr.1343 din 15 octombrie 2001, a respins acțiunea reținând, în esență, că

reclamantul nu are un drept recunoscut de lege care să-i fi fost  vătămat.

Reclamantul a declarat recurs, susținând, în esență, că nu sunt incidente

prevederile art.11 lit.a din Legea nr.51/1995 din moment ce pentru

infracțiunile de trafic de influență a intervenit amnistia care, între altele,

înlătură  consecințele condamnării și, deci, inclusiv nedemnitatea de a

exercita profesia de avocat.

Recursul nu este fondat.

Reclamantul C.E. cerut Baroului Maramureș înscrierea în tabloul anual al

avocaților definitivi, cerere avizată negativ, iar Comisia Permanentă a Uniunii

Avocaților din România, prin decizia nr.26 din 28.03.1996, a respins cererea

acestuia, reținând existența incompatibilității prevăzute de art.11 lit.a din

Legea nr.51/1995.

Prin decizia nr.5791 din 23.06.2000 Consiliul Uniunii Avocaților din România,

raportându-se la avizul de mai sus al Baroului Maramureș și la decizia Comisii

permanente, a respins cererea reclamantului.

Potrivit prevederilor art.11 lit.a din Legea nr.51/1995, pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, nu are dreptul să fie avocat (este nedemn) cel

condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea

pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă

atingere prestigiului profesiei.

Or, este stabilit reclamantul a fost

condamnat, prin sentința penală nr.1911 din 29 noiembrie 1983 a Judecătoriei

Baia Mare, definitivă prin nerecurare, la pedepse cu închisoarea, pentru

săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, primire de foloase necuvenite și

trafic de influență și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

profesiei de avocat.

Prin decizia nr.1719 din 15 septembrie 1993, Secția penală a Curții Supreme de

Justiție a admis recursul extraordinar declarat de procurorul general și a

casat sentința penală nr.1911/1983, dispunând achitarea reclamantului pentru

săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și a infracțiunii de primire de

foloase necuvenite (art.10 lit.d C.proc.pen.), iar pentru săvârșirea a două

infracțiuni de trafic de influență a dispus încetarea procesului penal ca

urmare a amnistierii acestora prin art.1 din Decretul nr.11/1988 (art.10 lit.g

C.proc.pen.).

Reclamantul nu a cerut aplicarea

prevederilor art.13 C.proc.pen.și continuarea procesului în privința

celor două infracțiuni de trafic de influență, primind beneficiul amnistiei și

necontestând săvârșirea acestora.

Intr-adevăr, potrivit prevederilor art.119

alin.1 din Codul de procedură penală, amnistia înlătură răspunderea penală, iar

atunci când intervine după condamnare înlătură executarea pedepsei și celelalte

consecințe ale condamnării.

Dar, din interpretarea prevederilor art.11

lit.a din Legea nr.51/1995 rezultă că legiuitorul a considerat nedemn să fie

avocat pe cel care a fost condamnat, dacă a săvârșit o infracțiune de natură să

aducă atingere prestigiului profesiei.

Problema care se cere a fi rezolvată este

aceea de a stabili dacă o condamnare pentru care a intervenit amnistia este sau

nu de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat.

Curtea reține că, potrivit prevederilor

art.11 lit.a din Legea nr.51/1995, pot exista condamnări definitive la pedepsa

închisorii pentru săvârșirea unor infracțiunii intenționate  care aduc

atingere prestigiului profesiei de avocat chiar dacă a intervenit amnistia.

In cazul de față, autoritățile

administrative din sistemul avocaturii au reținut în mod judicios că o

condamnare definitivă pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de influență

aduce atingere prestigiului profesiei de avocat, chiar dacă a intervenit

amnistia.

In această situație și cu motivarea de mai

sus, soluția instanței de fond, care a reținut că reclamantul nu are un drept

recunoscut de lege care să-i fi fost vătămat, este legală și temeinică, fiind

incidente prevederile art.11 lit.a din Legea nr.51/1995, astfel că recursul a

fost respins ca nefondat.