ÎCCJ, Decizia nr. 1130/2001

Act

al Uniunii Avocaților din România. Primirea în profesia de avocat cu scutirea

de examen. Acțiune prematură în lipsa soluționării contestației la Consiliul

Uniunii Avocaților din România.

Potrivit art.32 pct.1 din Statutul profesiei de avocat, Consiliul Baroului

analizează îndeplinirea condițiilor pentru primirea în profesie și întocmește

un aviz care este înaintat Comisiei Permanente a cărei decizie se contestă la

Consiliul Uniunii. Toate acestea sunt acte preparatorii ale deciziei finale ce

se emite de Consiliul Uniunii Avocaților din România, acest din urmă act putând

fi supus controlului legalității instituit prin Legea nr.29/1990. În lipsa

acestui ultim act, acțiunea în contencios administrativ este prematură.

(Secția de contencios administrativ,

decizia nr.113 din 17 ianuarie 2003)

Reclamantul

Ș.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Uniunea Avocaților din România și

Baroul de Avocați Maramureș, obligarea de a emite decizia de primire în

profesia de avocat cu drept de exercitare a profesiei, scutire de examen și

obligarea de-a fi înscris pe tabelul avocaților; cu data pronunțării sentinței.

În luna februarie 2001, reclamantul a depus la Baroul Maramureș cerere pentru

primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, conform prevederilor

art.14 alin.2 lit. din Legea nr.51/1995, modificată prin Legea nr.231/ 04

decembrie 2000.

După susținerea interviului al cărui rezultat nu i-a fost adus la cunoștință de

către Baroul Maramureș, a primit la data de 10 iulie 2001 decizia nr.1130/2001

a Comisiei permanente a U.A.R. prin care i s-a respins cererea de scutire de

examen în raport de temeiurile de fapt cuprinse în avizul Baroului Maramureș.

Curtea de Apel Cluj, Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă

nr.347 pronunțată la 17 octombrie 2001 a respins acțiunea formulată de

reclamant împotriva pârâților Uniunea Avocaților din România și Baroul de

Avocați Maramureș.

Instanța de fond a reținut că deși reclamantul a formulat contestație, aceasta

nu a fost soluționată de Consiliul Uniunii Avocaților conform art.63 lit.h din

Legea nr.51/1995, iar avizul baroului, cât și decizia Comisiei permanente au

caracterul de acte preparatorii ce stau la baza deciziei finale, astfel că până

la expirarea tuturor jurisdicțiilor administrative prevăzute de legile

speciale, acțiunea este inadmisibilă.

Reclamantul a declarat recurs, susținând că au fost respectate dispozițiile

art.5 din Legea nr.29/1990, în sensul că s-a adresat în prealabil autorității

administrative așa cum prevăd dispozițiile art.52(1) și (2) din Statut și

art.63 lit.h din Legea nr.51/1995 republicată.

S-a mai arătat că intimata U.A.R. refuză soluționarea cererii în termen,

încălcând astfel legea așa cum a procedat și Baroul Maramureș, care l-a supus

la examen scris și oral, încălcându-se astfel art.65 lit.d din Legea nr.51/1995

care scutește de examen pe juriști.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.32 pct.1 din Statutul Profesiei de Avocat, Consiliul Baroului

analizează îndeplinirea condițiilor pentru primirea în profesie și întocmește

avizul motivat pe care-l înaintează Comisiei Permanente.

Toate cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluționate

individual potrivit art.52 pct.2 din Statut, iar decizia Comisiei Permanente se

contestă la Consiliul Uniunii în termen de 15 zile de la data comunicării.

Rezultă că avizul Consiliului Baroului, cât și decizia Comisiei Permanente,

sunt acte preparatorii ale deciziei finale emise de Consiliul U.A.R. și că

numai acest din urmă act poate fi supus controlului legalității instituit de

Legea nr.29/1990.

Cum recurentul nu se regăsește în această situație, atare jurisdicție fiind

prevăzută prin legile speciale enunțate în mod întemeiat, instanța de fond a

reținut că măsurile dispuse până în această fază nu sunt irevocabile,

soluționarea favorabilă putând fi dată prin decizia Consiliului U.A.R.

În lipsa unei atari decizii, cererea este prematură, recurentul având

posibilitatea să o atace în contencios numai la emiterea acesteia.

În legătură cu refuzul Consiliului U.A.R. de a se pronunța, instanța urmează să

constate că o atare cerere nu poate fi făcută în recurs, ci numai pe cale

separată.

În consecință, recursul a fost respins.