ÎCCJ, Decizia nr. 1130/2001

Act al Uniunii Avocaților din România. Primirea în profesia de avocat cu scutirea de examen. Acțiune prematură în lipsa soluționării contestației la Consiliul Uniunii Avocaților din România.

Potrivit art.32 pct.1 din Statutul profesiei de avocat, Consiliul Baroului analizează îndeplinirea condițiilor pentru primirea în profesie și întocmește un aviz care este înaintat Comisiei Permanente a cărei decizie se contestă la Consiliul Uniunii. Toate acestea sunt acte preparatorii ale deciziei finale ce se emite de Consiliul Uniunii Avocaților din România, acest din urmă act putând fi supus controlului legalității instituit prin Legea nr.29/1990. În lipsa acestui ultim act, acțiunea în contencios administrativ este prematură.

(Secția de contencios administrativ,

decizia nr.113 din 17 ianuarie 2003)

Reclamantul Ș.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați Maramureș, obligarea de a emite decizia de primire în profesia de avocat cu drept de exercitare a profesiei, scutire de examen și obligarea de-a fi înscris pe tabelul avocaților; cu data pronunțării sentinței.

În luna februarie 2001, reclamantul a depus la Baroul Maramureș cerere pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, conform prevederilor art.14 alin.2 lit. din Legea nr.51/1995, modificată prin Legea nr.231/ 04 decembrie 2000.

După susținerea interviului al cărui rezultat nu i-a fost adus la cunoștință de către Baroul Maramureș, a primit la data de 10 iulie 2001 decizia nr.1130/2001 a Comisiei permanente a U.A.R. prin care i s-a respins cererea de scutire de examen în raport de temeiurile de fapt cuprinse în avizul Baroului Maramureș.

Curtea de Apel Cluj, Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.347 pronunțată la 17 octombrie 2001 a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați Maramureș.

Instanța de fond a reținut că deși reclamantul a formulat contestație, aceasta nu a fost soluționată de Consiliul Uniunii Avocaților conform art.63 lit.h din Legea nr.51/1995, iar avizul baroului, cât și decizia Comisiei permanente au caracterul de acte preparatorii ce stau la baza deciziei finale, astfel că până la expirarea tuturor jurisdicțiilor administrative prevăzute de legile speciale, acțiunea este inadmisibilă.

Reclamantul a declarat recurs, susținând că au fost respectate dispozițiile art.5 din Legea nr.29/1990, în sensul că s-a adresat în prealabil autorității administrative așa cum prevăd dispozițiile art.52(1) și (2) din Statut și art.63 lit.h din Legea nr.51/1995 republicată.

S-a mai arătat că intimata U.A.R. refuză soluționarea cererii în termen, încălcând astfel legea așa cum a procedat și Baroul Maramureș, care l-a supus la examen scris și oral, încălcându-se astfel art.65 lit.d din Legea nr.51/1995 care scutește de examen pe juriști.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.32 pct.1 din Statutul Profesiei de Avocat, Consiliul Baroului analizează îndeplinirea condițiilor pentru primirea în profesie și întocmește avizul motivat pe care-l înaintează Comisiei Permanente.

Toate cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluționate individual potrivit art.52 pct.2 din Statut, iar decizia Comisiei Permanente se contestă la Consiliul Uniunii în termen de 15 zile de la data comunicării.

Rezultă că avizul Consiliului Baroului, cât și decizia Comisiei Permanente, sunt acte preparatorii ale deciziei finale emise de Consiliul U.A.R. și că numai acest din urmă act poate fi supus controlului legalității instituit de Legea nr.29/1990.

Cum recurentul nu se regăsește în această situație, atare jurisdicție fiind prevăzută prin legile speciale enunțate în mod întemeiat, instanța de fond a reținut că măsurile dispuse până în această fază nu sunt irevocabile, soluționarea favorabilă putând fi dată prin decizia Consiliului U.A.R.

În lipsa unei atari decizii, cererea este prematură, recurentul având posibilitatea să o atace în contencios numai la emiterea acesteia.

În legătură cu refuzul Consiliului U.A.R. de a se pronunța, instanța urmează să constate că o atare cerere nu poate fi făcută în recurs, ci numai pe cale separată.

În consecință, recursul a fost respins.