ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4086/2019

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.04.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/29.03.2016.

Prin sentința civilă nr. 200/2016 din 22 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 200/2016 din 22 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscala a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că prima instanță a soluționat cauza fără respectarea dreptului său la apărare, fără o cercetare a procesului și fără a intra pe fondul cauzei. În subsidiar, solicită admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și anulării raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de Agenția Națională de Integritate.

În motivarea recursului arată că la primul termen de judecată a depus o cerere de amânare, motivată atât de lipsa de apărare, cât și din motive medicale, dar instanța nu a ținut cont de această cerere de amânare și a trecut la judecarea cauzei, deși a depus actele medicale în susținerea cererii.

Mai arată că, întrucât instanța a rămas în pronunțare la primul termen de judecată, nu a administrat probe și nici nu a cercetat fondul cauzei, deși prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat administrarea de probe.

Astfel, recurentul-reclamant consideră că i-a fost afectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, sens în care invocă art. 6 și art. 14 din CEDO, precum și art. 222 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, arată că raportul de evaluare contestat este netemeinic, având în vedere că începând cu data de 01.09.2000 a fost angajat al Școlii cu clasele I-VIII Botiza, pe post de secretar cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar începând cu data de 01.02.2012 postul a fost împărțit într-un post cu jumătate de normă de secretar și unul cu jumătate de normă de contabil. Mai arată că în data de 01.07.2012 a fost ales viceprimar al Comunei Botiza, iar contractul de muncă de la școală i-a fost suspendat pe perioada mandatului, conform deciziei nr. 20 din 01.07.2012.

Susține că, întrucât școala a rămas fără secretar și contabil, iar procedura de ocupare a acestor posturi dura mai mult de trei luni, timp în care desfășurarea activității ar fi fost îngreunată, a semnat un contract de prestări servicii, respectiv convenția civilă nr. 326 din 03.07.2012, și nu un contract de muncă, astfel cum prevede art. 82 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003. Precizează că, deși convenția a prevăzut o perioadă de 3 luni, aceasta s-a derulat pe o durată de doar două luni, întrucât a fost organizat concurs, motiv pentru care este de acord să restituie retribuția aferentă acestor două luni.

Referitor la calitatea de comerciant persoană fizică, respectiv de reprezentant al întreprinderii individuale pe care o deținea, arată că activitatea acesteia a fost suspendată conform certificatului nr. x din 18.01.2016 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, astfel că nu se poate reține, în ceea ce îl privește, cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 82 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate nu a formulat întâmpinare.

Recurentul-reclamant a depus concluzii scrise, prin care a invocat excepția prescripției răspunderii administrative și disciplinare.

Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise, prin care precizează că excepția prescripției răspunderii a fost invocată de către recurentul-reclamant direct în calea de atac a recursului și, întrucât nu este o excepție de ordine publică, apreciază că a fost tardiv invocată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/29.03.2016.

Cererea de recurs formulată de către reclamant a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Examinând criticile recurentului în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat.

Astfel, pentru primul termen de judecată acordat în fața instanței de fond, reclamantul a formulat o cerere de amânare a judecății cauzei, prin care a invocat atât lipsa de apărare, cât și motive medicale, în dovedirea cărora a atașat o adeverință medicală.

Potrivit dispozițiilor art. 222 C. proc. civ.:

"(1) Amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei.

(2) Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

În speță, Înalta Curte constată că prima instanță în mod greșit a apreciat că adeverința depusă de reclamant nu face dovada unor motive temeinice, ce nu sunt imputabile părții, în sensul textului de lege mai sus arătat, câtă vreme diagnosticul viza "fracturi costale multiple hemitorace stâng", ceea ce făcea imposibilă deplasarea acestuia, cu atât mai mult cu cât adeverința medicală a fost eliberată la data de 03.06.2016, iar termenul de judecată a fost la 08.06.2016.

Prin urmare, actul medical atașat cererii de amânare a judecății probează realitatea motivelor medicale, instanța fiind obligată să amâne judecarea cauzei în vederea respectării dreptului la apărare al părții.

Pe de altă parte, se constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat administrarea unui probatoriu, constând în proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul luat pârâtei și proba cu martori, asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, cu respectarea principiilor oralității și contradictorialității, precum și a respectării dreptului la apărare al părților.

În consecință, Înalta Curte constată că, în contextul dat, amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise nu este în măsură să asigure dreptul efectiv la apărare al părții, sens în care se impunea admiterea cererii de amânare și acordarea unui termen.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în acest mod fiind cauzată părții reclamante o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față.

Având în vedere soluția dată în cauză, instanța de recurs apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ori a excepțiilor invocate în recurs, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 200/2016 din 22 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 200/2016 din 22 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.