ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4082/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4082/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 19 septembrie 2019
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data 23.09.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând anularea Deciziei nr. 1898/12.08.2015 emise de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin care reclamantului i-a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei ASF nr. 1122/05.06.2015.
Prin sentința civilă nr. 160 din data de 03.02.2016, Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de Autoritatea de Supraveghere Financiară și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1691 din 20 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins atât excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, cât și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 1691 din 20 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A., solicitând anularea deciziei de sancționare contestate sau transformarea amenzii în avertisment.
În motivarea recursului arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală și că prin neconvocarea A.G.A. nu a adus niciun prejudiciu.
Apărările intimatei-pârâte
Intimata - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de recurs ca nefondată.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând cu prioritate excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 197 C. proc. civ.:
"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:
"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Prin adresa comunicată recurentei la data de 04.07.2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația completării taxei judiciare de timbru cu suma de 80 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 1691 din 20 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 19 septembrie 2019 recurenta nu a făcut dovada completării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță.
Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiași text de lege, sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca insuficient timbrat, a recursului declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1691 din 20 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1691 din 20 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.