ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4038/2019

Ședința publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra prezentei cereri de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă sub nr. x/2015, la data de 29 octombrie 2015, astfel cum a fost completată și precizată prin cererea depusă la data de 20 noiembrie 2015, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Societatea B. S.A., a solicitat:

- obligarea pârâtei la efectuarea plăților aferente trimestrului 2 din contractul de servicii nr. x/25.10.2013, în cuantum de 2.962.495,11 RON, conform aplicației de plată nr. x În subsidiar, în eventualitatea în care se va aprecia că avizele de securitate la incendiu reprezintă un livrabil în sarcina asocierii, reclamanta a solicitat a se constata că se află în imposibilitate obiectivă de obținere a acestor avize până la momentul la care Societatea B. S.A. își va îndeplini obligațiile stabilite conform art. 5 din contract, respectiv obligația de furnizare a informațiilor necesare prestatorului în vederea executării contractului;

- obligarea pârâtei la efectuarea plăților aferente trimestrului 4 din contractul de servicii nr. x/25.10.2013, în cuantum de 740.508,46 RON, conform aplicației de plată nr. x;

- obligarea pârâtei să achite contravaloarea echipamentelor achiziționate în scopul executării contractului și recepționate fără obiecțiuni, în cuantum de 2.109.240,00 RON;

- suspendarea executării contractului de servicii nr. x/25.10.2013, până la soluționarea fondului cauzei;

- anularea adresei emisă de pârâtă sub nr. x din 03.03.2015 (înregistrată la reclamantă sub nr. x/03.03.2015), precum și a tuturor actelor subsecvente/concomitente/ulterioare referitoare la refuzul de plată.

Prin cererea înregistrată la dosarul instanței de fond la data de 3 decembrie 2015, reclamanta a renunțat la judecata capătului de cerere referitor la anularea adresei emisă de pârâta Societatea B. S.A. sub nr. x din 03.03.2015, manifestare de voință de care Tribunalul Vaslui, secția civilă a luat act prin încheierea din 7 decembrie 2015.

2.1. Prin încheierea din 9 decembrie 2015, Tribunalul Vaslui, secția civilă a respins cererea de suspendare a executării contractului de servicii nr. x/25.10.2013, ca neîntemeiată.

2.2. Prin sentința civilă nr. 69 din 10 martie 2016, Tribunalul Vaslui, secția civilă a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată și a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Societatea B. S.A.

Împotriva sentinței civile nr. 69/10.03.2016, precum și împotriva încheierii din 8 februarie 2016, pronunțate de Tribunalul Vaslui, secția civilă, a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

4.1. Prin decizia nr. 1061 din 7 noiembrie 2016, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 69 din 10 martie 2016 și a încheierii din 08 februarie 2016, pronunțate de Tribunalul Vaslui, secția civilă, a casat în parte hotărârile recurate și a reținut cauza în vederea rejudecării, menținând soluția instanței de fond referitoare la respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată.

4.2. În urma rejudecării cauzei, prin decizia nr. 1421 din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) admite în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Societatea B. S.A.;

(ii) dispune obligarea pârâtei la efectuarea către reclamantă a plăților aferente trimestrului 2 din contractul de servicii nr. x/25.10.2013, în cuantum de 1.481.248 RON;

(iii) dispune obligarea pârâtei la efectuarea către reclamantă a plăților aferente trimestrului 4 din contractul de servicii nr. x/25.10.2013, în cuantum de 740.508,46 RON;

(iv) dispune obligarea pârâtei să achite reclamantei contravaloarea echipamentelor achiziționate în proiect și recepționate, în cuantum de 2.109.240 RON;

(v) respinge restul pretențiilor reclamantei;

(vi) obligă pârâta Societatea B. S.A. la plata către reclamanta Societatea A. S.R.L., a sumei de 116.243 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 01 aprilie 2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, pârâta Societatea B. S.A., în contradictoriu cu intimata Societatea A. S.R.L., a promovat revizuire împotriva deciziei nr. 1421 din 5 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, solicitând admiterea cererii, anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea soluționării pricinii în limitele deciziei de casare nr. 1061 din 7 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în același dosar.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., titulara cererii susținând că, între considerentele deciziei atacate, pronunțată după casarea cauzei cu reținere spre rejudecare și considerentele deciziei de casare nr. 1061 din 7 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în același dosar, există contrarietate cu privire la specialitatea (domeniul) expertizei tehnice administrată în cauză.

În esență, revizuenta a susținut că, în timp ce decizia de casare a avut în vedere necesitatea efectuării unei expertize tehnice în domeniul "proiectării sistemelor și instalațiilor de limitare și stingere a incendiilor", expertiza efectuată în faza de rejudecare a cauzei a fost dispusă în domeniul "instalații în construcții și inginerie sanitară pentru mediu". Prin urmare, a apreciat revizuenta, în două pricini identice s-au pronunțat soluții contrare, cea de-a doua decizie încălcând autoritatea de lucru judecat a deciziei de casare.

În ceea ce privește termenul de introducere a cererii de revizuire, s-a arătat că partea interesată nu putea promova calea de atac extraordinară decât după comunicarea deciziei atacate, numai de la acel moment revizuenta luând cunoștință de contrarietatea sesizată la nivelul considerentelor deciziei nr. 1421 din 5 iunie 2018 și ale deciziei nr. 1061 din 7 noiembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015. Totodată, revizuenta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd calcularea termenului de introducere a revizuirii de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, depunând la dosar motivele excepției de neconstituționalitate, atașat cererii de revizuire.

În conformitate cu dispozițiile Hotărârii nr. 83 din 12.12.2017 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus formarea dosarului asociat nr. x/2019, având ca obiect cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, la data de 29 iunie 2019, prin care a invocat excepția tardivitării formulării cererii de revizuire, iar în subsidiar, a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Examinând cererea de suspendare a judecării cauzei, Înalta Curte o va respinge, reținând că, în cazul sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate invocată în cursul soluționării unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac, măsura suspendării judecării pricinii nu are caracter obligatoriu, ci facultativ, având în vedere lipsa unui text de lege în acest sens, precum și abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedeau suspendarea de drept a cererilor pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.

Înalta Curte constată că abrogarea, prin Legea nr. 177/2010, a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referitoare la suspendarea de drept a judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate, a fost însoțită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părților garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

În cauza de față, în raport de soluția de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pronunțată prin încheierea din 18 septembrie 2019, în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte apreciază că suspendarea judecării prezentei cereri de revizuire, nu este oportună, adoptarea acestei măsuri putând conduce la o temporizare excesivă a soluționării unei căi extraordinare de atac, care, prin modalitatea în care este configurată de legiuitor, potrivit art. 509 și următoarele C. proc. civ., are caracter urgent și trebuie soluționată cu celeritate.

În consecință, cererea de suspendare a judecării prezentei cereri de revizuire este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

II.2. Analizând, cu prioritate, excepția tardivității cererii de revizuire, invocată de intimată, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de exercitare a cererii de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Hotărârile considerate a fi potrivnice de către revizuenta Societatea B. S.A., sunt reprezentate de decizia nr. 1421 din 5 iunie 2018 și de decizia nr. 1061 din 7 noiembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, termenul de exercitare a cererii de revizuire este de o lună, calculat de la data de 5 iunie 2018, iar conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., acest termen s-a împlinit la data de 5 iulie 2018.

Având în vedere că revizuenta Societatea B. S.A. a depus cererea de revizuire prin poștă, la data de 27 martie 2019 (conform ștampilei aplicată pe plicul aflat la dosar), Înalta Curte constată că cererea este introdusă cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 513 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității cererii de revizuire, promovată împotriva deciziei nr. 1421 din 5 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, cu consecința respingerii acestei cereri ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei.

Admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de Societatea B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1421 din 5 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, ca tardiv formulată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2019.