ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 626/2019

Ședința publică din data de 22 martie 2019

Asupra cererii de revizuire de față,

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I. 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2014 la 13 noiembrie 2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând:

- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 76.234,49 RON reprezentând prime de asigurare încasate de pârâtă, dar nedepuse la societatea reclamantă;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 102.616.12 RON reprezentând penalități de întârziere de 0.5% pe zi de întârziere, calculate la primele de asigurare încasate și nedepuse conform prevederilor art. 7.1 din Contractul de intermediere în asigurări nr. 447/22.09.2009, calculate până la data de 19.06.2014 și în continuare până la data plății integrale;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 410.218,76 RON reprezentând penalități de întârziere de 0.5% pe zi de întârziere, calculate la primele de asigurare depuse cu depășirea termenului de depunere prevăzut în Contractul de intermediere în asigurări nr. 447/22.09.2009;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 969, 1082, 1073 C. civ., art. 194 și următoarele C. proc. civ. și dispozițiile Contractului de intermediere în asigurări nr. 447 din 22 septembrie 2009.

I.2. Pârâta S.C. B. S.R.L. a depus la dosar cerere reconvențională, prin care a solicitat:

- obligarea reclamantei-pârâte la plata către pârâta-reclamantă a sumei în cuantum de 2007,91 RON, reprezentând contravaloarea comisioanelor neachitate și față de care nu s-a solicitat, prin întâmpinare, compensația legală cu obligația de virare a primelor de asigurare scadente, comisioane pentru care a emis următoarele acte justificative: factura fiscală nr. x din 04.09.2014, factura fiscală nr. x din 19.09.2014, factura fiscală nr. x din 17.10.2014, factura fiscală nr. x din 22.10.2014 și factura fiscală nr. x din 12.11.2014;

- obligarea reclamantei-pârâte la achitarea penalităților în cuantum de 126.003,92 RON și calculate în conformitate cu prevederile art. 7 din Contractul de intermediere, de la data scadenței facturii privind comisionul datorat pârâtei-reclamante, până la data plății acesteia sau până la data la care a operat compensația convențională sau compensația legală după caz;

- constatarea existenței unei creanțe în cuantum de 50.688,15 RON reprezentând comisionul datorat pârâtei-reclamante de reclamanta-pârâtă, pentru care au fost emise facturile indicate între pozițiile 168 și 202 din Anexa A, datorie față de care a operat compensația legală cu creanța solicitată de reclamanta-pârâtă în petitul principal,

- obligarea reclamantei-pârâte la suportarea cheltuielilor de judecată aferente.

În drept, au fost invocate prevederile art. 119 C. proc. civ., art. 1508, art. 1509 și art. 1617 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 7409 din 22 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis, în parte, cererea principală, a admis cererea reconventională, iar în urma compensării, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 286.523,68 RON, instanța dispunând compensarea cheltuielilor de judecată.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia nr. civilă nr. 1888/A din 1 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de către pârâta S.C. B. S.R.L.

A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că, în urma compensării, a fost obligată reclamanta S.C. A. S.A. la plata către pârâta S.C. B. S.R.L. a sumei de 127.103,26 RON, cu titlu de comisioane și penalități de întârziere.

A menținut, în rest sentința apelată.

A obligat intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 6.470,23 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel

III. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Prin decizia nr. 3366 din 18 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 1888/A din 1 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

IV. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta S.C. A. S.A., solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei atacate, iar în rejudecare, să fie admis recursul astfel cum a fost formulat.

În motivare, revizuenta a susținut, în esență, că în speță este admisibilă calea de atac a recursului, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 874 din 18.12.2018 prin care Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că prevederile art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18.07.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale.

A susținut că în speță devin incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. ll din C. proc. civ., ce prevăd ca revizuirea poate fi cerută în cazul în care "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții".

Prin urmare, având în vedere că decizia nr. 1888/A a fost pronunțată la data de 1 noiembrie 2017, ulterior publicării deciziei Curții Constituționale a României nr. 369/30.05.2017 în Monitorul Oficial al României nr. 582/20.07.2017, revizuenta a apreciat că devine admisibilă calea de atac a recursului, motiv pentru care se impune admiterea cererii de revizuire formulate.

Intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

V. Analizând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de revizuire este inadmisibilă:

Din perspectiva dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia pronunțată în completul de filtru prin care recursul este respins ca inadmisibil, anulat sau este respins pentru că nu îndeplinește condițiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate și dezvoltate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile ordinare, cât și pe cele extraordinare de atac, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, legea instituie și cerința existenței unei hotărâri susceptibile a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea respectivei căi de atac.

Se constată însă că în speță, hotărârea ce face obiectul revizuirii a fost pronunțată în completul de filtru, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil printr-o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și a faptelor pe care se întemeiază, prin raportare la art. 457 alin. (1) din același cod, potrivit căruia:

"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta...", Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 3366 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 3366 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2019.