ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3366/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub dosarul nr. x/2014, la 13 noiembrie 2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând: - obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 76.234,49 RON reprezentând prime de asigurare încasate de pârâtă dar nedepuse la societatea reclamantă; - obligarea pârâtei la plata sumei de 102.616.12 RON reprezentând penalități de întârziere de 0.5% pe zi de întârziere calculate la primele de asigurare încasate și nedepuse conform prevederilor art. 7.1 din Contractul de intermediere în asigurări nr. 447/22.09.2009 calculate până la data de 19.06.2014 și în continuare până la data plății integrale; - obligarea pârâtei la plata sumei de 410.218,76 RON reprezentând penalități de întârziere de 0.5% pe zi de întârziere calculate la primele de asigurare depuse cu depășirea termenului de depunere prevăzut în Contractul de intermediere în asigurări nr. 447/22.09.2009; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate prevederile art. 969, 1082, 1073 C. civ., art. 194 și urm. C. proc. civ. și dispozițiile Contractului de intermediere în asigurări nr. 447 din 22 septembrie 2009. 1.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a depus la dosar cerere reconvențională, prin care a solicitat: - obligarea pârâtei din prezenta cerere la plata către pârâtă a sumei în cuantum de 2007,91 RON, reprezentând contravaloarea comisioanelor neachitate față de pârâtă și față de care nu a solicitat prin întâmpinare compensația legală cu obligația pârâtei de virare a primelor de asigurare scadente, comisioane pentru care a emis următoarele acte justificative: factura fiscală nr. x din 04.09.2014, factura fiscală nr. x din 19.09.2014, factura fiscală nr. x din 17.10.2014, factura fiscală nr. x din 22.10.2014 și factura fiscală nr. x din 12.11.2014; - obligarea pârâtei la achitarea penalităților în cuantum de 126.003,92 RON, datorate pârâtei și calculate în conformitate cu prevederile art. 7 din Contractul de intermediere, de la data scadenței facturii privind comisionul datorat pârâtei, până la data plății acesteia de către pârâta din prezenta cerere sau până la data la care a operat compensația convențională sau compensația legală după caz; - constatarea existenței unei creanțe în cuantum de 50.688,15 RON reprezentând comisionul datorat pârâtei-reclamante de societatea reclamantă-pârâtă din prezenta cauză, pentru care au fost emise facturile indicate între pozițiile 168 si 202 din Anexa A, datorie față de care a operat compensația legală cu creanța cerută de reclamanta-pârâtă în petitul principal, obligarea pârâtei din prezenta cerere la suportarea cheltuielilor de judecată aferente. În drept, au fost invocate prevederile art. 119 C. proc. civ., art. 1508, art. 1509 și art. 1617 C. civ. 2. Prin sentința civilă nr. 7409 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a admis în parte cererea principală, s-a admis cererea reconventională, iar în urma compensării a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 286.523,68 RON, dispunând compensarea cheltuielilor de judecată.

Apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 7409 din 22 noiembrie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1888/A din 1 noiembrie 2017. A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că, în urma compensării, a fost obligată reclamanta S.C. A. S.A. la plata către pârâta S.C. B. S.R.L. a sumei de 127.103,26 RON, cu titlu de comisioane și penalități de întârziere. A fost menținută în rest sentința apelată. A fost obligată intimata să plătească apelantei suma de 6.470,23 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel

Împotriva deciziei civile nr. 1888/A din 1 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. București, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de apel a considerat că prin adresa nr. x/13.02.2013 părțile au înțeles în mod expres să modifice la art. 1 în sensul scutirii penalităților pretinse de fiecare parte contractuală conform art. 7.1 și art. 7.2. din contract. Sub acest aspect, recurenta-reclamantă arată modul în care poate fi modificat contractul nr. x/22.09.2009, precum și faptul că evocata adresă nu poate constitui un act adițional la contractul de intermediere, cum în mod eronat s-a reținut de către instanța de apel. Mai mult decât atât, evocata adresă a fost emisă de către Agenția Berzei, care nu are personalitate juridică, neexistând la data emiterii acesteia vreun mandat de reprezentare a acestei agenții.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. București a invocat excepția nulității recursului și în consecință anularea acestuia, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Referitor la excepția nulității cererii de recurs s-a susținut că motivele invocate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Pe fondul recursului, s-a arătat că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, întrucât s-a dat eficiență actului adițional încheiat la data de 13.02.2013 și, totodată, s-a constatat că intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. București nu datorează penalitățile de întârziere în cuantum de 412.226,95 RON. S-a mai arătat că, în mod corect a reținut instanța de apel că, în aplicarea principiilor care guvernează compensarea judiciară, datorează recurentei suma de 51.596,72 RON, iar aceasta din urmă datorează suma de 127.103,26 RON, ca efect al admiterii cererii reconvenționale. Față de argumentele expuse, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. București, recurenta- reclamantă S.C. A. S.A. București a combătut argumentele invocate, solicitând respingerea acestora.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 5 iunie 2018, s-a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare. Prin punctul de vedere la raport, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. București a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. 5. Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele: Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluția inadmisibilității recursului declarat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, hotărâre care în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, potrivit deciziei nr. 52/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609/17.07.2018. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai în apelului. Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În cauză, în raport cu prevederile art. 98 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și actele de la dosar, se observă că valoarea patrimonială a capătului principal al cererii de chemare în judecată, reprezentând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a primelor de asigurare încasate de pârâtă dar nedepuse la societatea reclamantă este de 76.234,49 RON, valoare ce nu depășește pragul valoric statuat de legiuitor. Valoarea acestui prim petit al acțiunii reprezintă reperul pentru stabilirea obiectului cererii, fără a se ține cont de valoarea următoarelor capete ale acțiunii care nu pot fi cumulate, dat fiind caracterul de accesorialitate existent. În consecință, decizia atacată nu este suspusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului unicității căii de atac consacrat de art. 460 din același cod. Prin urmare, în raport cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. București împotriva deciziei civile nr. 1888/A din 1 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.